42,660 matches
-
17,22: „viața copilului s-a reîntors în trupul său”). Observații asemănătoare se pot face și față de termenul ebraic rûaḥ, tradus de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cânt,/ De tot stau și-aștept/Cu toamnele-n piept!// Stoluri de lăstuni,/ Toamna, prin goruni,/ Frunza-și scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de stil blagian. Superior precedentelor cărți, Înalte vânturi însumează poeme din timpul războiului, născute „în vecinătatea morții”, în vecinătatea adâncului, „lângă nopțile cerului, lângă nopțile pământului”, în vânturi aspre, sub stele reci. Nesiguranța perpetuă, iminența pericolului extrem, devenite mod firesc de existență, se transmit în strofe de reală, deși nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
firesc de existență, se transmit în strofe de reală, deși nu intensă, vibrație: „Curgătoare ca apele înspre adâncul mărilor,/ Viețile noastre curg și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în licăritul stelelor,/ Unde nimic nu-i prea mult pentru ele”. În poemele editate după război, atenția cititorului e reținută îndeosebi de peisaje campestre și marine, unele grațios modulate prin discrete inflexiuni de melos simbolist: „Pe mări de timp, pe mări de nesfârșite valuri,/Corăbii trec, corăbii negre vin spre țărmul vieții,/Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
Sport”, „Note” etc. Sumarul general al fiecărui număr este dat în două părți, pe prima coperta și pe a patra. Cea mai firava rubrică este „U.Arta”. Aici publică poezii Ioanichie Olteanu (Balada înecaților, Imn sublunar, Nocturnă), Ștefan Aug. Doinaș (Poem, Sub stea de aur, Terminus, Oră târzie), Ilie Bâlea și traduceri Ion Oana (Le Sylphe, La Ceinture de Paul Valéry, Tête de faune, Sensation de Arthur Rimbaud). Mult mai extinsă și diversă este „U.Ideea”, care subordonează materialele în trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
treilea număr își schimbă formatul, care va fi unul de ziar, și va dispune de o „Pagină literară”, în care publică poezie Gheorghe N. Popa, Petru Șaitiș, I. Ch. Severeanu, Victor Ilieșiu, Fl. Varduca, Emil Zegreanu, Aviron Dan, Ion Miclea-Anteș. Poeme în proză semnează Gh. Roman, V. Strava și Ionel Pop. Se reproduc poezia Inima de O. Goga și articolul Eminescu de D. Popovici. Dar revista rămâne importantă pentru că se implică în polemicile legate de numele lui Lucian Blaga, publicând pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286615_a_287944]
-
diurnă”, „umbros-sălbatică” și „vizionară”), a căror combinatorie ar face din Rimbaud un „protagonist într-o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în spectacolul creației de sine. Organizat secvențial, demersul critic montează scrieri și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez, dezvăluindu-și, totodată, afinități cu unii critici timișoreni (Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
CÂNTAREA ROMÂNIEI, poem în proză atribuit lui Alecu Russo sau lui Nicolae Bălcescu. A apărut pentru prima oară în revista „România viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
CÂNTAREA ROMÂNIEI, poem în proză atribuit lui Alecu Russo sau lui Nicolae Bălcescu. A apărut pentru prima oară în revista „România viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare literară, în spirit romantic. În 1855, la trei ani după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu de multă vreme, paternitatea poemului Cântarea României este o problemă pasionantă, în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu Russo, Nicolae Bălcescu sau amândoi, în colaborare. Până la 1900, ca autor a fost considerat a fi Bălcescu. Un singur om, V. Alecsandri, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
colaborare. Până la 1900, ca autor a fost considerat a fi Bălcescu. Un singur om, V. Alecsandri, a susținut în secolul al XIX-lea paternitatea lui Alecu Russo. Scriind lui A.I. Odobescu,în 1863, Alecsandri vorbise de „o mare taină literară”: poemul aparținea lui Russo, fusese compus de acesta în limba franceză și numai tradus în românește de Bălcescu. Studiul lui P.V. Haneș, „Cântarea României” (1900), punând enigmatica scriere în seama lui Alecu Russo, generează o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
a aparținut, de fapt, lui Bălcescu, iar Russo numai l-a prelucrat mai târziu. Și într-un caz, și într-altul coparticiparea celor doi apare plauzibilă. Cântarea României este expresia unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica populară s-au stratificat în alcătuirea poemului, modelându-i stilul. Cât privește influențele străine, scrierile lui Mickiewicz (Livre de la nation polonaise), Michelet (Le Peuple) și Lamennais (Paroles d’un croyant) au fost, fără îndoială, puse la contribuție. O coloratură specifică, în spiritul vremii, primesc idei cum ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
menire providențială, unele respirări idealizante, sentimentul înfiorat al naturii rustice, ca și o anume dispoziție contemplativă, melancolică par ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878, 553-581; ed. îngr. și introd. N.I. Apostolescu, București, 1914. - Alecu Russo, Cântarea României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
din București. Între 1940 și 1945 e atașat de presă pe lângă Consulatul Român din Milano. Arestat de autoritățile fasciste, reușește să evadeze și se refugiază un timp în Elveția. În țară este epurat din SSR. Publică în revista milaneză „Costume” poemul Les Horloges mortes de Milan, scris sub impresia bombardamentelor distrugătoare la care asistase în ultimele luni de război. În 1946 predă la Universitatea din Urbino, dar în 1947 preferă să revină la București, reluându-și activitatea didactică la Academia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
prăbușesc pustietățile/ca zidurile Ierihonului./ E ora când se pun în mișcare/uriașe ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței (1968), axate pe exaltarea valorilor rustice și a civilizației păstorești ancestrale („opinca purta-n talpă drumul mers/ca harta unei lumi sau ca un vers”). Următoarele două culegeri - selective -, ambele intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
trup/ca niște dulci stele ale Ursei”. Meritorii ca inițiative culturale, traducerile din poezia lui Eugenio Montale, Mario Luzi ș.a. sunt totuși modeste. SCRIERI: Cloșca cu puii de aur, București, 1934; Attualità della cultura italiana, Milano, 1945; Columne, București, 1965; Poemele transhumanței, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1968; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1968; Poezii, pref. Vladimir Streinu, București, 1970; Tachicardia di Atlante, postfață Carlo Bo și Roberto Sanesi, Milano, 1971; ed. (Migdalul înflorit a doua oară), București, 1972; Întâlniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
L’astro, ed. plurilingvă, pref. Mihai Beniuc, București, 1964 (în colaborare); Emilio Manlio Bologna, Pățaniile Pinocchiettei, cu ilustrații de Constantin Nițulescu, București, 1965; Danilo Dolci, Mărturii siciliene, pref. trad., București, 1966; Eugenio Montale, Poezii, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1968, Poeme alese, pref. trad., București, 1983; Giovanni Pascoli, Versuri, pref. trad., București, 1968; Enrico Emanuelli, O minunată călătorie, pref. trad., București, 1969; Dino Campana, Cânturi orfice, ed. bilingvă, București, 1970; Eugen Jebeleanu, Il sorriso di Hiroshima e altre poesie, Parma, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
București, 1969; Dino Campana, Cânturi orfice, ed. bilingvă, București, 1970; Eugen Jebeleanu, Il sorriso di Hiroshima e altre poesie, Parma, 1970 (în colaborare cu Elio Filippo Accrocca), La porta dei leoni, Milano, 1970 (în colaborare cu Roberto Sanesi); Mario Luzi, Poeme, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1971; Carlo Bo, Moștenirea lui Leopardi, pref. trad., București, 1972; Marina Javarone, În urmă cu un noian de visuri, București, 1973. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 31-32; Cioculescu, Aspecte, 498-508; Octav Șuluțiu, „Cloșca cu puii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
N. Crevedia, O lichidare, „Sfarmă-Piatră”, 1940, 17; Călinescu, Ist. lit. (1941), 818, Ist. lit. (1982), 903; Ion Caraion, „Columne”, GL, 1965, 33; George Munteanu, „Columne”, CNT, 1965, 44; Marin Sorescu, „Columne”, R, 1966, 4; Martin, Poeți, I, 85-91; Dumitru Micu, „Poemele transhumanței”, GL, 1968, 29; Ion Dodu Bălan, Condiția creației, București, 1968, 40-46; Damian Necula, „Poezii”, VR, 1969, 10; Cornel Mihai Ionescu, Dino Campana - Cânturi și memorie orfică, RL, 1970, 43; Romulus Dianu, „Poezii”, ATN, 1971, 7; Streinu, Pagini, III, 31-33
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
limbei române în Bucovina, Cernăuți, 1869; Lumine și umbre, Cernăuți, 1870; Raul, Cernăuți, 1875; La gura sobei, Iași, 1876; Discurs rostit la serbarea funebră ce s-a ținut la Iași la 1 octombrie 1875, Iași, 1877; Legenda Nurului, Iași, 1877; Poeme, pref. G. Sion, Iași, [1894]; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 191-193; Pop, Conspect, II, 226-230; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 167-169; Călinescu, Ist. lit. (1941), 368-369, Ist. lit. (1982), 423-424
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
în 1990.359 Sîrb din Croația născut la Knin, el este totodată și fondatorul Partidului democrat sîrb al regiunii secesioniste Krajina și autorul acestei separări. Cît despre al doilea, Karadzič, persoană cu o alură caldă, deși este autor al unor poeme sumbre și disperate, el este inventatorul partidului omolog din Bosnia ca și al celui din Republica Sîrbă. Impactul criminalității războiului naționalităților în Croația, Bosnia sau în Caucaz reprezintă un al patrulea element care reclamă unele comentarii. Luptele care repudiază orice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]