42,328 matches
-
Marca (de asemenea, "markgrafatul" sau "marchizatul") de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Marca (de asemenea, "markgrafatul" sau "marchizatul") de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat. După ce
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Marca (de asemenea, "markgrafatul" sau "marchizatul") de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat. După ce regele Germaniei Otto
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
markgrafatul" sau "marchizatul") de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat. După ce regele Germaniei Otto I "cel Mare" a invadat Italia în anul 961 și l-a înlăturat pe regele Berengar al II-lea, el a
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat. După ce regele Germaniei Otto I "cel Mare" a invadat Italia în anul 961 și l-a înlăturat pe regele Berengar al II-lea, el a început, în același mod ca și predecesorii săi
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
și l-a înlăturat pe regele Berengar al II-lea, el a început, în același mod ca și predecesorii săi Berengar și Ugo de Italia, să redefinească marile feude din Italia. El a reorganizat regiunea de nord-vest în trei mari mărci. Liguria occidentală a fost restituuită lui Aleramo, Liguria Răsăriteană sau "marca Januensis" a acordat-o lui Oberto I, iar Marca de Torino a fost constituită pentru Arduin Glaber de Torino. Descendenții lui Aleramo au fost mai degrabă obscuri, până în timpul
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
a început, în același mod ca și predecesorii săi Berengar și Ugo de Italia, să redefinească marile feude din Italia. El a reorganizat regiunea de nord-vest în trei mari mărci. Liguria occidentală a fost restituuită lui Aleramo, Liguria Răsăriteană sau "marca Januensis" a acordat-o lui Oberto I, iar Marca de Torino a fost constituită pentru Arduin Glaber de Torino. Descendenții lui Aleramo au fost mai degrabă obscuri, până în timpul marchizului Rainier, la începutul secolului al XII-lea. În jurul anului 1133
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Berengar și Ugo de Italia, să redefinească marile feude din Italia. El a reorganizat regiunea de nord-vest în trei mari mărci. Liguria occidentală a fost restituuită lui Aleramo, Liguria Răsăriteană sau "marca Januensis" a acordat-o lui Oberto I, iar Marca de Torino a fost constituită pentru Arduin Glaber de Torino. Descendenții lui Aleramo au fost mai degrabă obscuri, până în timpul marchizului Rainier, la începutul secolului al XII-lea. În jurul anului 1133, fiul lui Rainier, Guglielmo al V-lea s-a
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
împăratul Carol Quintul, care l-a restituit ducelui Frederic al II-lea de Mantova, din Casa de Gonzaga în 1536. Fiul său, markgraful Guglielmo al X-lea a fost ridicat la rangul de duce de Montferrat în 1574, iar vechea "marcă" a încetat să mai existe ca entitate, lăsând locul noului ducat.
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
a fost la origine o marcă situată la frontiera Imperiului Carolingian, cuprinzând Peninsula Istria și teritoriul înconjurător, cucerite în anul 789 de către Pepin de Italia, unul dintre fiii regelui francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a Imperiului Austriac și a Austro-Ungariei. Istria Carolingiană a fost încorporată Ducatului Carolingian de Friuli, din partea răsăriteană a Italiei medievale, fiind "de facto" o marcă cu demnitate ducală doar la nivel titular. a fost la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
titular. a fost la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei mărci menite să protejeze Lombardia în fața invaziilor avarilor, slavilor și apoi ale maghiarilor. În primul
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei mărci menite să protejeze Lombardia în fața invaziilor avarilor, slavilor și apoi ale maghiarilor. În primul deceniu al secolului al IX-lea, Istria a fost guvernată de către ducele Ioan, care nominal urma tradiția bizantină, însă în fapt se reprezenta un ducat al
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
ulterior atribuită împăratului și regelui de Italia Ludovic al II-lea din 855. După ce regele german Otto I "cel Mare" a a efectuat o campanie în Italia de nord supusă regelui Berengar al II-lea, el a conferit în 952 Marca de Verona și Istria fratelui său, ducele Henric I de Bavaria, care deja controla regiunea învecinată a Mărcii de Carintia. După depunerea fiului și succesorului lui Henric I, ducele Henric "cel Certăreț" din 976, împăratul Otto al II-lea a
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
cel Mare" a a efectuat o campanie în Italia de nord supusă regelui Berengar al II-lea, el a conferit în 952 Marca de Verona și Istria fratelui său, ducele Henric I de Bavaria, care deja controla regiunea învecinată a Mărcii de Carintia. După depunerea fiului și succesorului lui Henric I, ducele Henric "cel Certăreț" din 976, împăratul Otto al II-lea a separat Carintia de posesiunile bavareze și a transformat-o în ducat de sine stătător, pe care l-a
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
I, ducele Henric "cel Certăreț" din 976, împăratul Otto al II-lea a separat Carintia de posesiunile bavareze și a transformat-o în ducat de sine stătător, pe care l-a încredințat ducelui Henric "cel Tânăr", care a acordat suzeranitatea mărcilor din sud-estul Bavariei, inclusiv Istriei. În acest context, apar conții de Istria la sfârșitul secolului al X-lea, însă Istria, împreună cu Marca de Carniola a fost efectiv separată de Ducatul de Carintia abia în 1040, când a fost încredințată contelui
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
în ducat de sine stătător, pe care l-a încredințat ducelui Henric "cel Tânăr", care a acordat suzeranitatea mărcilor din sud-estul Bavariei, inclusiv Istriei. În acest context, apar conții de Istria la sfârșitul secolului al X-lea, însă Istria, împreună cu Marca de Carniola a fost efectiv separată de Ducatul de Carintia abia în 1040, când a fost încredințată contelui de Thuringia Poppo de Weimar, moștenitorul prin căsătorie al ultimului markgraf cunoscut de Friuli, Weriand. Treptat, markgrafii de Carniola au achiziționat teritoriile
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
al ultimului markgraf cunoscut de Friuli, Weriand. Treptat, markgrafii de Carniola au achiziționat teritoriile răsăritene ale Istriei, în vreme ce coastele apuseană și sudică erau ocupate de către Republica Veneția. Regele german Henric al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor a înfeudat familia nobililor bavarezi Andechs, care a atașat Istria posesiunilor lor din Ducatul
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
devenind parte a Regatului Italiei, iar apoi (prin Tratatul de pace de la Schönbrunn din 1809) a Provinciilor Ilire. După înfrângerea lui Napoleon, prin Congresul de la Viena din 1815, Istria a fost atribuită Imperiului Austriac. La începutul secolului al XI-lea, marca a fost reinstituită, fiind deținută de conții de Weimar Casa de Sponheim Conții de Weimar-Orlamünde Casa de Sponheim (restaurată) Casa bavareză de Andechs
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
eșuat în organizarea unei defensive eficiente împotriva bulgarilor care au invadat teritoriul imperial în 827. Practic, Balderic a fost ultimul duce de Friuli, ducatul fiind divizat în patru provincii . În cele din urmă, acestea vor fi unite într-o "marchio" (marcă), însă Ducatul de Friuli nu va mai fi restaurat niciodată.
Balderic de Friuli () [Corola-website/Science/324926_a_326255]
-
a Ducatului de Carintia, din mâinile împăratului Otto al III-lea. Astfel, Poppo a moștenit drepturi asupra peninsulei Istria și a început să utilizeze titulatura de markgraf. După ce Împăratul Henric al III-lea a moștenit Carintia, a înființat în 1040 mărcile Istriei și Carniolei. Dat fiind că mama soției sale avea legături matrimoniale cu conții bavarezi de Ebersberg, care dețineau posesiuni în Carniola, Poppo a fost de asemenea numit și ca markgraf de Carniola. Hadamut i-a dăruit lui Poppo un
Poppo I de Carniola () [Corola-website/Science/324946_a_326275]
-
Urslingen. El a fost numit inițial de către papalitate că oponent al fostului duce spoletan, Dipold conte de Acerra. În 1228 i s-au acordat puteri sporite, de care nu a ezitat să profite. Astfel, în același an el a invadat Marca de Anconă, din poziția de legat apostolic, după care a acordat privilegii pentru Osimo, Sân Ginesio, Ripatransone și Recanati.
Rainald de Urslingen () [Corola-website/Science/324962_a_326291]
-
Regatul Italiei medievale, datând de la finele secolului al IX-lea până la începutul celui de al XI-lea. Reședința sa se afla la Ivrea, în Piemontul de astăzi și s-a aflat în posesia Anscarizilor, familie de markgrafi din regiunea Burgundiei. Marca a reprezentat frontiera dintre Italia și Franța. După depunerea împăratului carolingian din Occident Carol cel Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia în 887, puterea în Italia a fost asumată de către markgraful Berengar I din familia Unruochingilor, pe
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
al Italiei la Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și familia lui fuseseră susținători fideli ai lui Guy în încercarea eșuată a acestuia de a pbține tronul Franței. Marca astfel constituită (numită inițial Marca Eporediană) cuprindea Piemontul și cea mai mare parte din coasta ligurică, cuprinzând regiunile orașelor Acqui, Alba, Asti, Bredulo, Auriate, Torino, Ivrea, Vercelli, Pombia, Stazzona, Bulgaria, Lomello, Savona și Ventimiglia. Anscar a rămas partizan credincios al lui Guy de Spoleto și
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]