42,127 matches
-
lucru și toată lumea trebui să asculte de regulile prescrise de ea. Ea însăși dădea exemplu. Ana Comnena ne a povestit cum își întrebuința bunica ei zilele. O parte din noapte trecea în rugăciuni pioase; apoi dimneața era consacrată audiențelor și semnării actelor; după prânz, se ducea la capela Sfânta Tecla spre a urmări slujba sfântă și din nou, până seara, se ocupa de afacerile publice. În toate acestea, o singură grijă o preocupa. Absolut devotată fiului său, ea nu se gândea
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-a lungul râului Saône. Se formează astfel două Burgundii, "Burgundia Inferioară" și "Burgundia Jurană". La moartea lui Lothar I, regele Franciei de
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-a lungul râului Saône. Se formează astfel două Burgundii, "Burgundia Inferioară" și "Burgundia Jurană". La moartea lui Lothar I, regele Franciei de
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
teritoriului a trecut la Contele de Urgell și ulterior la episcopul regiunii Urgell. În secolul al XI-lea a izbucnit un conflict între acesta și vecinul său francez de la nord, privind Andorra. În anul 1278, conflictul a fost rezolvat prin semnarea unui document care recunoștea suveranitatea a două persoane asupra acestui teritoriu: contele de la Foix (al cărui titlu ulterior s-a transferat la șeful statului francez) și episcopul La Seu d'Urgell, din Catalonia. Această hotărâre a stabilit teritoriul principatului și
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
rupte legăturile diplomatice cu Imperiul Otoman și recunoștea existența stării de război dintre cele două state. Pe 9 /21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. A doua zi, 10 /22 mai , actul a căpătat putere de lege prin semnarea lui de către principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, suma fiind direcționată către bugetul apărării. Tot cu această ocazie a fost instituit ordinul național Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
acestui tratat, Rusia a devenit membru al coaliției anti-otomane, compuse din Rzeczpospolita, Sfântul Imperiu German și Republica Veneției. Rusia s-a angajat să organizeze o campanie militară împotriva Hanatului Crimeii, iar rezultatul a fost declanșarea războiul ruso-turc din 1686 - 1700. Semnarea acestui tratat a fost un mare succes diplomatic al Rusiei. În Polonia, opoziția foarte puternică din parte anumitor factori de decizie a făcut ca tratatul să nu fie ratificat decât în 1710. Granița ruso-poloneză au rămas neschimbate după semanrea acestui
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
Crimeii, în vest, Rzeczpospolita și în răsărit, Rusia, (care se înscrisese pe o traiectorie ascendentă, de transformare într-o mare putere europeană). Tânărul stat ucrainean, după un război sângeros cu Polonia, a căutat să se pună sub protecția Rusiei prin semnarea unui tratat în 1654, Tratatul de la Pereiaslav, prin care cazacilor le era recunoscută autonomia internă. Polonezii au încercat să ajungă la un compromis cu ucrainenii prin semnarea Tratatului de la Hadiaci în 1658, dar după o perioadă de aproape trei decenii
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
război sângeros cu Polonia, a căutat să se pună sub protecția Rusiei prin semnarea unui tratat în 1654, Tratatul de la Pereiaslav, prin care cazacilor le era recunoscută autonomia internă. Polonezii au încercat să ajungă la un compromis cu ucrainenii prin semnarea Tratatului de la Hadiaci în 1658, dar după o perioadă de aproape trei decenii de războaie, prevederile acestei înțelegeri au fost suspendate de Tratatul de la Adrusovo, care împărțea teritoriul ucrainean între Polonia și Rusia. La început, cazacii au reușit să-și
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
drept, de vreme ce ei formau majoritatea populației, (cu excepția orașelor mari, precum Liovul), în timp ce polonezii vedeau aceste provincii din moștenirea istorică a statului polono-lituanian. Războiul a fost câștigat de polonezi, iar drepturile lor asupra acestor teritorii au fost recunoscute de sovietici după semnarea în 1921 a Tratatului de pace de la Riga. Galiția răsăriteană a fost împărțită în timpul perioadei interbelice în trei voievodate, (Lwów, Stanisławów și Tarnopol), iar în Volânia a fost creat un singur voievodat. Majoritatea ucraineană a suferit dominația autorităților poloneze, iar
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
german împotriva Poloniei, unitățile Armatei Roșii au ocupat fără împotrivire Galiția răsăriteană și Volânia, inclusiv orașul Lviv. Ambele regiuni au devenit parte același an, după alegerile pentru sovietele din Ucraina occidentală și Belarusia occidentală, parte integrantă a Uniunii Sovietice. După semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, armatele Germaniei Naziste (1 septembrie 1939) și Uniunii Sovietice (17 septembrie 1939) au invadat Polonia. Teritoriul polonez a fost împărțit între cele două puteri invadatoare, Galiția și Volâna revenind sovieticilor. După capitularea Franței în fața Germaniei, România, în fața utlimatumului
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
RSS Ucraineană a luat în stăpânire nordul și sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, dar a cedat o fâșie de-a lungul Nistrului noii formate RSS Modovenești. Toate aceste câștiguri teritoriale, plus Transcarpatia aveau să fie recunoscute la sfârșitul războiului prin semnarea Tratatul de pace de la Paris din 1947. În momentul în care Germania Nazistă și aliații săi au declanșat Operațiunea Barbarossa în 1941, numeroși polonezi și ucraineni, sătui de cei doi ani de dominați draconică sovietică, i-au primit pe invadatori
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Federația Rusă. Pe 1 iunie 1996, Ucraina a renunțat la statutul ei de putere nucleară și a remis cele 1.900 de capete nucleare moștenite de la Uniunea Sovietică către Rusia. Ucraina a admis să renunțe la armele sale nucleare după semnarea „Memorandumului de la Budapesta cu privire la garanțiile de securitate” din ianuarie 2004. Prima constituție postsovietică a fost adoptată pe 28 iunie 1996. „Scandalul casetei” izbucnit în noiembrie 200, când politicianul Olexandr Moroz l-a acuzat pulbic pe președintele Kucima de implicare în
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
1654 în Pereiaslav și s-au încheiat în aprilie la Moscova. Ca urmare a semnaării acestui tratat, statul ucrainean trecea sub suzeranitatea Moscovei și era împărțit în două: Hemtanaul, cu capitala la Cihirin și Zaporijia, cu capitala la Siciul Zaporijian. Semnarea tratatului a dus la izbucnirea . După moartea lui Hmelnițki, fiul lui, Iuri a fost numit succesor. Din păcate, Iuri nu era doar un tânăr lipsit de experiență, dar îi lipsea în mod indiscutabil carisma și calitățile de lider ale tatălui
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
la funcția de hatman și a emigrat în Polonia. A urmat perioada „Ruinei”, careacteriazată printr-un război civil aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
început să încurajeze coloniștii cazaci să se așeze în regiune, care a ajuns să aibă un rol de zonă tampon. În afară de cazaci, în regiune s-au mai așezat și țărani și orășeni din Ucraina răsăriteană și cea apuseană, divizată după semnarea Tratatului de la Andrusovo din 1667. Numele regiunii vine dintr-un cuvânt slav, "sloboda" tradus prin „libertate”, care definea și un anumit tip de așezare umană - „slobozie”. Locuitorii unei „slobozii” primiseră din partea țarului dreptul de a nu plăti taxe și impozite
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
iar suma de 1,6 milioane de euro a fost folosită în scopul unor cercetări referitoare la cancer. Reclame și contracte de publicitare Açıkgöz a semnat un contract de publicitate cu firma Yedigun, o companie de sucuri din Turcia. În urma semnării acestui act, Hadise a fost implicată în campania de promovare, fiind prezentă în spoturi televizate, pe afișe și participând la un turneu. Albume de studio
Hadise () [Corola-website/Science/316016_a_317345]
-
altele, în regiunea pe care au denumit-o Noua Franță. După încheierea seriilor de conflicte militare dintre Franța și Marea Britanie, cunoscute sub numele general de (dintre care ultimul este cunoscut ca Războiul de șapte ani), care s-au încheiat prin semnarea Tratatului de la Paris din 1763, Franța a cedat controlul întregii zonei ce urma să constituie ulterior Northwest Territory Marii Britanii. Crearea unei noi colonii, numită Charlotina, a fost propusă pentru regiunea sudică a . Oricum, puși în fața iminentă a opunerii radicale a
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]
-
mai mult fanii la acest moment.”" La sfârșitul celui de-al doilea sezon, Eto'o a părăsit echipa din Madrid și a semnat un contract cu Mallorca pentru o sumă record de 4,4 milioane €. Eto'o a declarat după semnarea contractului: "„Îmi place aici, la Mallorca, m-am simțit bine și înainte, fanii mă apreciază și am un contract care va expira în 2007”". Aprecierea fanilor a crescut după ce el a donat 30.000 € constând în pachete de mâncare pentru
Samuel Eto'o () [Corola-website/Science/316065_a_317394]
-
este o înțelegere între Barcelona și Internazionale pentru Zlatan Ibrahimović în schimbul lui Eto'o și 46 milioane €. După ce Ibrahimović a acceptat condițiile Barcelonei, clubul a anunțat că Eto'o și Aliaksandr Hleb vor merge la Milan pentru testele medicale și semnarea contractelor. Pe 27 iulie 2009, Eto'o a trecut cu bine de testele medicale și a semnat cu Inter pe 5 ani. La prima sa conferință de presă în Milan, a declarat că este unde își dorește și că refuză
Samuel Eto'o () [Corola-website/Science/316065_a_317394]
-
apărut în 1910 ca un acord între Uniunea Africii de Sud și Teritoriile Înaltului Comisariat ale Bechuanaland, Basutoland și Swaziland. După stabilirea independenței acestor teritorii, înțelegerea a fost actualizată și pe 11 decembrie 1969 a fost relansată sub numele de SACU, prin semnarea unui acord între Africa de Sud, Botswana, Lesotho and Swaziland. Noua uniune a intrat oficial în folosință pe 1 martie 1970. După obținerea independenței în 1990, Namibia a intrat în SACU ca al cincinea membru. Din 2007, Secretarul Executiv al SACU este
Uniunea Vamală a Africii de Sud () [Corola-website/Science/316091_a_317420]
-
Urban Brașov, au depus memoriu la FRH pentru a deveni libere de contract, fiind nemulțumite de restanțele salariale. La scurt timp ambele jucătoare au fost declarate libere de contract; concomitent ele purtau discuții cu gruparea CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, în vederea semnării unor noi contracte. Începând cu finele lunii februarie 2009 Vizitiu și Neagu au început să joace pentru gruparea vâlceană, echipă alături de care au câștigat campionatul național în același an. Vizitiu a continuat să evolueze pentru echipa CS Oltchim Râmnicu Vâlcea
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
arestându-i pe rebelii ruși care s-au predat fără a se opune prea mult. Soldații rebeli au fost dezarmați și expulzați peste Prut. Ca urmare a încheierii de către Ucraina a armistițiului de la Brest Litovsk (ianuarie/februarie 1918) și a semnării, la 20 februarie/5 martie 1918, de către guvernul generalului Alexandru Averescu a preliminariilor de pace la Buftea, misiunile militare străine aflate pe teritoriul României urmau să fie repatriate cât mai curând posibil. Ca urmare a acestei condiții, militarii ruși au
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
28 decembrie 1917 să fie semnat un armistițiu, care suspenda ostilitățile de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către bolșevicii ruși în încercarea de obținere a acordului membrilor Antantei. În 12 ianuarie 1918 reprezentantul Puterilor Centrale, contele Ottokar Czernin, a recunoscut dreptul delegației Republicii Populare Ucrainene să participe la
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
legitimă a poporului ucrainean. În timp ce Rada Centrală era obligată să părăsească Kievul și să abandoneze capitala în mâinile trupelor bolșevice, delegații la tratative au semnat, în noaptea de 9 - 10 februarie, actul care consfințea pacea dintre Ucraina și Puterile Centrale. Semnarea tratatului de pace s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin Premierul Vasil Radoslavov, ambasadorul bulgariei la Viena, Andrei Toșev, I. Stoianovici, T. Anastasov și colonelul P. Gancev Marele vizir Mehmed Talat, I. Hakki Pașa, A. Nessimi Bei și Ahmed İzzet Pașa Imediat după semnarea tratatului, Puterile Centrale au trimis în Ucraina o armată de 450.000 de oameni. După numai o săptămână, aproape toate trupele bolșevice fuseseră alungate, cu ușurință, din Ucraina, astfel că, la 2 martie 1918, Rada Centrală a putut să-și
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]