44,517 matches
-
cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
germanice i-a îndepărtat pe unii vechi moșieri romani, dar a lăsat neatins sistemul economic de relații proprietar - arendaș), acest aranjament economic și juridic a asigurat cea mai mare parte a forței de muncă din agricultură de-a lungul întregii epoci feudale. În vestul european, apariția unor monarhi puternici, a orașelor și a unei vieți economice îmbunătățite, a slăbit sistemul senioral (feudal) în secolele XIII - XIV , iar iobăgia a devenit mai rară după Renaștere. Însă, în estul și centrul Europei, în
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
Conform cercetariilor privind genealogia genetică, primii oameni au locuit în Siberia în anul 45 000 i.en., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind eră glaciară, Rusia și America de Nord erau legate de ghețari). În Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestică a fost populate de populații nomade și pastorale, în vreme ce pădurile de taiga și de tundra din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
tumuli, cuptoare și alte artefacte). După yenisieni au urmat uralicii samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populației Selkup s-au găsit în regiunea Sayan, cărora li s-au atribuit artefactele găsite ce au fost datate din epoca bronzului. Deși fierul le era necunoscut, erau buni meșteșugari în prelucrarea bronzului, argintului și aurului cu care fabricau diverse ornamente și obiecte de artă. În anii 2300-1000 i.en., se remarcă cultură Andronovo din sud-vestul Siberiei, influențată de cultură indo-iraniană
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
erau prezente în regiunea Sayan. Triburi turcice precum khakasii și uyghurii au emigrat din locurile lor către nord-vest, subjugând populațiile ugrice. Noii invadatori știau să prelucreze fierul , folosind bronzul de acum înainte doar pentru scop decorative. Societatea pastoral sedentara a epocii bronzului a fost înlocuită de călăreții nomazi ce au continuat să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate. În vreme ce Chină era amenințată de Xiongnu, Persia de masageti și
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
lor către nord-vest, subjugând populațiile ugrice. Noii invadatori știau să prelucreze fierul , folosind bronzul de acum înainte doar pentru scop decorative. Societatea pastoral sedentara a epocii bronzului a fost înlocuită de călăreții nomazi ce au continuat să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate. În vreme ce Chină era amenințată de Xiongnu, Persia de masageti și sakai, si Imperiul Român se confruntă cu hunii, populațiile Siberiei traversaseră o perioadă tăcută. Așezări
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
spaniolă, universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor, majos și manolas, universul călugărițelor, contrabandiștilor, bandiților și vrăjitoarelor, întregul folclor bogat al peninsulei.” — Théophile Gautier „Tot ceea ce îi datorează arta modernă a rămas în deplină opoziție cu pictura academică și neoclasicistă a epocii.” — Pierre Gassier
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
(n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Născut la Nola în provincia Campania din sudul
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
și uscate. Iernile sunt blânde și umede. Zăpada este rară, dar nu este imposibilă. Ploile sunt abundente și pot deveni diluviene. În general, este cald mai ales de la jumătatea lui iulie până la jumătatea lui august. Cunoscută ca Hippo Regius în epoca romană, localitatea a fost fondată probabil de fenicieni în cursul secolului al XII-lea î.Hr. A fost unul dintre centrele cele mai cunoscute ale creștinismului. În secolul al V-lea, Hippona a devenit un important focar al creștinismului sub episcopatul
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
Uranus, după ce au fost aruncate de Cronos în mare. Îndată ce Cronos l-a castrat pe Uranus, el și soția sa, Rhea, au ocupat tronul. Sub puterea lor a început o perioadă de armonie și prosperitate, care a devenit cunoscută ca "Epoca de Aur"; un timp când, se spune, oamenii trăiau fără lăcomie sau violență, fără muncă sau nevoie de legi. Dar nu totul era bine pentru Cronos, pentru că știa că îi este destinat să fie detronat de unul din copiii săi
Cronos () [Corola-website/Science/298349_a_299678]
-
tatălui său, și, după zece ani, i-a învins și i-a exilat. După o altă legendă, Cronos s-ar fi împăcat cu Zeus, și ar fi domnit pe pământ printre oameni, ca un rege bun și înțelept. Târziu, în epoca de fier, când se spunea că oamenii ar fi devenit răi, el i-a părăsit pentru a se urca din nou la ceruri. În afara copiilor născuți cu Rhea, Cronos a mai avut, cu Philyra, un copil cu înfățișare de om
Cronos () [Corola-website/Science/298349_a_299678]
-
apere mama, care era acuzată de vrăjitorie. Până la urmă a reușit să-i obțină eliberarea, fără a putea însă împiedica torturile la care a fost supusă, în urma cărora ea a murit un an mai târziu. Kepler a trăit într-o epocă de intoleranță, a luptelor dintre catolici și protestanți din timpul războiului de treizeci de ani, fiind nevoit de mai multe ori să se refugieze pentru a scăpa de persecuții, cu toate încercările sale de a rămâne neutru. Ultima sa operă
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
Anglia începutului de secol al XVII-lea. Explicația pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jumătății nordice a peninsulei: aceasta era zona cea mai citadină și secularizată a Europei în epocă. În această arie puternic urbanizată, clerul creștin era mai puțin probabil să domine guvernul și educația, până și bisericile fiind construite și administrate aici de laici. Spitalele și organizațiile caritative care țineau de biserică fuseseră reorganizate și centralizate sub control
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ideii de renaștere aplicată vieții intelectuale și artistice trebuie căutată în chiar perioada pe care și azi o numim Renaștere, la chiar cei care au inițiat-o: în cercurile umanistice apare conștiința faptului că între momentul prăbușirii Imperiului roman și epoca contemporană lor a existat o " epocă a tenebrelor", marcată de războaie și decăderea vieții urbane și în care din punct de vedere intelectual și artistic a prevalat barbaria. Primul care a utilizat în epocă termenul de "Renaștere" a fost istoricul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
și artistice trebuie căutată în chiar perioada pe care și azi o numim Renaștere, la chiar cei care au inițiat-o: în cercurile umanistice apare conștiința faptului că între momentul prăbușirii Imperiului roman și epoca contemporană lor a existat o " epocă a tenebrelor", marcată de războaie și decăderea vieții urbane și în care din punct de vedere intelectual și artistic a prevalat barbaria. Primul care a utilizat în epocă termenul de "Renaștere" a fost istoricul artei și artistul Giorgio Vasari. După ce
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
între momentul prăbușirii Imperiului roman și epoca contemporană lor a existat o " epocă a tenebrelor", marcată de războaie și decăderea vieții urbane și în care din punct de vedere intelectual și artistic a prevalat barbaria. Primul care a utilizat în epocă termenul de "Renaștere" a fost istoricul artei și artistul Giorgio Vasari. După ce în prima jumătate a secolului al VI-lea împăratul creștin Iustinian a închis școlile de filozofie, interzicând păgânilor să mai predea nu numai filozofia, ci și orice altă
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
fie "descoperite"), cât factori materiali, precum existența la acel moment a unei civilizații urbane suficient de complexe, ca și înființarea universităților cu aproape două secole înainte. În urma cercetărilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
continuat tradițiile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene și aristoteliene și-a păstrat mai departe un rol decisiv. Școlile din Salerno (Italia) și Montpellier (Franța) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei. Curente înnoitoare în viața culturală au existat și înainte de epoca propriu-zisă a Renașterii, ele însă cuprindeau doar stratul subțire al societății înalte, de curte. În plus, în opinia unor istorici precum germanul (evreu) Erwin Panofsky, aceste tendințe de înnoire care au precedat Renașterea au afectat numai forma, nu și conținutul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
aflau în jurul mănăstirilor. Cea mai importantă școală a fost școala palatină, locul unde au predat intelectualii sus menționați. De reținut este faptul că însuși regele Carol cel Mare a luat lecții de gramatică de la consilierul său cultural Alcuin. La începutul epocii carolingiene precizia gramaticală se pare că avea ca singur scop înțelegerea bine a cuvântului lui Dumnezeu și slujirea Lui cum se cuvine , însă, o dată cu renașterea carolingiană, gramatica s-a transformat profund, și dintr-un simplu manual de reguli elementare de
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
În această perioadă s-a scris pe pergament întrucât, la mijlocul secolului al VIII-lea, papirusul, material fragil adus din Egipt și devenit din ce în ce mai scump și mai rar, a fost abandonat. Numărul atelierelor de copiat și multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se pare că mănăstirea Fulda avea biblioteca cea mai bogată: aproximativ o mie de volume. Renașterea carolingiană s-a manifestat și în planul artelor vizuale prin reînnoirea formelor antice cărora le-a atribuit sensuri
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
poartă ajungea să copieze arcul de triumf roman) într-o arhitectură ale cărei strânse raporturi cu oficiile și cu spectacolele liturgice au fost puse mai de mult în lumină, după cum tipul de "platium" romano-bizantin avea să fie copiat în reședințele epocii lui Carol cel Mare de la Aachen și Ingelheim. Asemenea monumente eclesiastice și laice, ctitorii imperiale și ale unor demnitari erau împodobite cu piese de artă concepute și ele după moda antică-"ad iustar antiquorum operum", spre a relua expresia cronicarului
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
și o liturghie unificată potrivit ritului roman; cărți liturgice și o Biblie a cărui text latin a fost revizuit; o scriere nouă care s-a dovedit a fi foarte utilă, etc.. De asemenea prin păstrarea formelor tradiționale adaptate la cerințele epocii, renașterea carolingiană a însemnat un mare pas înainte, o descătușare necesară în drumul spre viitor al istoriei. Contrar aparențelor, istoria ca reconstrucție nu este dinspre trecut către noi, ci dinspre prezent către trecut, deoarece trecutul este acela care se integrează
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Evului Mediu priveau cu neîncredere lumea păgână a grecilor și romanilor, noua generație a Renașterii era plină de admirație față de civilizația antichității și condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignorantă, barbară, întunecată. Propriul lor timp îl considerau epocă a luminii. Baza spirituală a Renașterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichității a dus la căutarea și descoperirea manuscriselor clasice: "Dialogurile" lui Platon, operele istorice ale lui Herodot și Thucydide, creațiile dramatice și poetice ale grecilor și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
frecvente sunt "messele", "motettele", madrigalul și cântecele cu acompaniament instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile compozitorului flamand Johannes Tinctoris (1435-1511), în care prezintă și susține tendințele înnoitoare în muzică. Unul din cei mai importanți compozitori ai acestei epoci este Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), care cu a sa ""Missa de Beata Virgine"" (1570) marchază trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte între muzicienii de diverse naționalități, centrul de atracție fiind, și în acest domeniu, Italia. Astfel compozitorul spaniol Tomás
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
sunt cunoscute în întreaga Europă. În special compoziția sa "Cei patru Apostoli" (1526) arată atașamentul la eleganța picturii italiene și forța sa de exprimare. Dürer întreprinde călătorii în Italia și în Țările de Jos și întreține strânse legături cu artiștii epocii. Contemporanul său Matthias Grünewald (1480-1528) pictează încă în stilul evului mediu. În literatură sunt de menționat: Spania, abia eliberată de sub dominația maură, se atașează cu întârziere Renașterii europene. În secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curții regale spaniole este
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]