42,328 matches
-
-lea de Toscana, el a luat pe ascuns partea rivalului lui Berengar, Ludovic al III-lea "cel Orb", membru al familiei Bosonizilor și rege al Burgundiei Inferioare (Provence). După ce Ludovic a fost înfrânt, Adalbert s-a văzut nevoit să părăsească Marca de Ivrea și să caute refugiu în Provence, de unde s-a întors însă alături de noul său aliat, regele Rudolf al II-lea al Burgundiei Superioare, împreună cu care l-a înfrânt pe Berengar în 923, în Bătălia de la Firenzuola. Chiar și
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
Rudolf a trebuit să cedeze Italia lui Ugo de Provence în 926, familia Anscarizilor a continuat să se afirme la mijlocul acelui secol, iar unii dintre markgrafii de Ivrea au devenit regi ai Italiei. Totuși, la începutul secolului al XI-lea, Marca de Ivrea a rămas vacantă, iar împăratul Conrad al II-lea nu a mai numit niciun nou markgraf.
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
folosit ca suport pentru icoane, fiind preferat de mai toți crucerii din sudul țării. Puietul de paltin poate astfel fi atât un simbol al pomului vieții, bine cunoscut în decorul religios și des întâlnit pe portale, cât și o posibilă marcă de recunoaștere a meșterului crucer care a sculptat decorul bisericii. În fața bisericii stă o clopotniță pe patru stâlpi.
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
Cei doi au luptat împreună la Ilomantsi în iulie - august 1944, ultima luptă a Războiului de continuare. Unitatea lui Törni a cauzat numeroase pierderi sovieticilor, fapt care i-a condus pe aceștia să stabilească o recompensă de 3 milioane de mărci finlandeze (echivalentul a 650.000 USD) pentru eliminarea lui. Este cunoscut ca fiind singurul militar finlandez pe capul căruia a fost pusă o recompensă. Törni s-a arătat complet nemulțumit de Armistițiul de la Moscova, care marca sfărșitul Războiului de continuare
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
d. 1001) a fost markgraf de Ivrea de la 970 până la moarte. Conrad a fost cel de al treilea fiu al lui Berengar de Ivrea cu Willa de Toscana. Frații săi mai mari erau Adalbert și Guy, care amândoi au condus marca de Ivrea anterior lui. Tatăl său l-a numit conte de Ventimiglia, fiind primul care a ocupat această poziție. Potrivit "Gesta Mediolanensium", Conrad a încheiat pace cu germanii în timpul împăratului Otto I "cel Mare", spre deosebite de tatăl și de
Conrad de Ivrea () [Corola-website/Science/324963_a_326292]
-
Otto l-a instalat pe Conrad ca markgraf de Ivrea, ca urmare a părăsirii puterii de către fratele său Adalbert. Cândva înainte de 987, Conrad s-a căsătorit cu Richilda, fiica markgrafului Arduin Glaber de Torino, confirmându-se astfel bunele relații dintre mărcile de Ivrea și de Torino. În jur de 990, Conrad a trecut Ivrea sub stăpânirea rudei sale, Arduin.
Conrad de Ivrea () [Corola-website/Science/324963_a_326292]
-
Manfredo Udalrico) (n. 992 - d. 29 octombrie 1034) a fost markgraf de Torino și de Sușa de la anul 1000. Născut în Torino, Ulric Manfred a fost fiul markgrafului Manfred I de Torino. Ulric Manfred a moștenit de la tatăl său o marcă de mari dimensiuni axată în jurul orașului sau de naștere, care fusese creată pe pământurile aflate în posesia bunicului său, Arduin Glaber. Printr-o chartă datata în 31 iulie 1001, împăratul Otto al III-lea i-a confirmat lui Ulric Manfred
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
Ulric Manfred a început să își consolideze puterea pe seama markgrafului Arduin de Ivrea pe de o parte și a împăratului german Henric al II-lea pe de alta. În cadrul disputei asupra "regnum Italicum", el a obținut mai multe teritorii în detrimentul mărcii Eporediene (de Ivrea). Datorită prezervării actelor notariale ale preotului Sigifred (din 1021 și 1031), se poate reconstitui lista orașelor aflate sub controlul lui Ulric Manfred: Torino, Ivrea, Albenga, Ventimiglia, Auriate, Tortona și Vercelli. În toate confruntările dintre Arduin de Ivrea
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
adică "cel Viteaz") (d. cca. 977) a fost conte de Auriate din jurul anului 935 și primul markgraf de Torino, din jur de 950. Arduin făcea parte din familia Arduinicilor, pe ai cărei membri i-a susținut și a fost întemeietorul mărcii torineze, pe care a creat-o prin cuceriri și obținerea de concesii regale. The "Chronicon Novaliciense", realizată în abația de Novalesa, constituie sursă primară pentru viața sa. Arduin a fost fiul mai mare al contelui Roger de Auriate, un nobil
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
-lea de Italia. Probabil anterior, cândva între 940 și 942, el deja achiziționase Torino și valea râului Sușa, readucând Novalesa sub controlul creștinilor. În 941, regele Ugo de Italia l-a exilat pe Berengar de Ivrea și a pus capăt Mărcii de Ivrea. Dat fiind că familia lui Berengar, Anscarizii, deținuse până în acel moment Torino, este probabil ca Ugo să fi acordat acest oraș lui Arduin. În orice caz, din primăvară lui 942 Berengar sosise deja la curtea regelui Otto I
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
dar probabil prin intervenția aceluiași Berengar. La acel moment, Torino a devenit principala rezidență a lui Arduin. Cu toate că el nu este consemnat cu titlul de "marchio" (markgraf) înainte de 20 iunie 967, este probabil ca el să-l fi primit, odată cu "marca Arduinica", în timpul procesului de reorganizare a mărcilor întreprins de Berengar al II-lea. Marca includea pe atunci ținuturile de Auriate, Torino, Ăști, Albenga și probabil Bredula, Albă și Ventimiglia. Scrisă mai tarziu (la începutul secolului al XII-lea, "Vită Mathildis
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
acel moment, Torino a devenit principala rezidență a lui Arduin. Cu toate că el nu este consemnat cu titlul de "marchio" (markgraf) înainte de 20 iunie 967, este probabil ca el să-l fi primit, odată cu "marca Arduinica", în timpul procesului de reorganizare a mărcilor întreprins de Berengar al II-lea. Marca includea pe atunci ținuturile de Auriate, Torino, Ăști, Albenga și probabil Bredula, Albă și Ventimiglia. Scrisă mai tarziu (la începutul secolului al XII-lea, "Vită Mathildis", biografia Matildei de Canossa redactată de către Donizone
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
a lui Arduin. Cu toate că el nu este consemnat cu titlul de "marchio" (markgraf) înainte de 20 iunie 967, este probabil ca el să-l fi primit, odată cu "marca Arduinica", în timpul procesului de reorganizare a mărcilor întreprins de Berengar al II-lea. Marca includea pe atunci ținuturile de Auriate, Torino, Ăști, Albenga și probabil Bredula, Albă și Ventimiglia. Scrisă mai tarziu (la începutul secolului al XII-lea, "Vită Mathildis", biografia Matildei de Canossa redactată de către Donizone de Canossa, îl plasează pe Arduin că
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
durata dezbaterilor din Knesset, aproape 5000 de protestatari din partidele naționaliste de dreapta și de extrema stângă s-au adunat să protesteze iar poliția a trebuit să facă un cordon uman în jurul clădirii. Israelul a primit câteva de miliarde de mărci și a stabilit în 1965 relații diplomatice cu RFGermania. La sfârșitul anului 1953, Ben Gurion a demisionat și s-a retras în kibuțul Sde Boker din Negev, sperând să atragă un avânt al populării și dezvoltării zonei de deșert. Având
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
împușcă mai târziu în mod accidental pe Kelso cu un pistol de jucărie, dar Kelso nu vede cine a făcut-o. Bakshi încearcă să hrănească un papagal ara aflat într-o cușcă cu mâncare pentru păsări dintr-un recipient purtând marca "Birdie Num Num." Bakshi activează apoi accidental un panou electric de control care controlează interfonul, o fântână (care stropește un oaspete), și un bar retractabil (pe care Bakshi îl închide în timp ce Clutterbuck stătea la el). După ce Kelso îi strânge dureros
Petrecerea (film) () [Corola-website/Science/324949_a_326278]
-
(de asemenea, "Adelheid", "Adelais" sau "Adeline") (n. cca. 1014/1020 - d. 19 decembrie 1091) a fost markgrafă de Torino de la 1034 până la moarte. Ea a fost cea care a strămutat sediul mărcii de la Torino la Susa și a fost ultima reprezentantă din familia Arduinicilor. Născută la Torino, Adelaida era fiica markgrafului Ulric Manfred al II-lea de Torino cu soția sa Bertha, fiica markgrafului Oberto al II-lea de Genova. Singurul ei
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
markgrafului Oberto al II-lea de Genova. Singurul ei frate a decedat înaintea tatălui lor în 1034, Adelaida rămânând singura posibilă moștenitoare, alături de alte două surori, Immilla și Bertha. Ca urmare, la moartea lui Ulric Manfred al II-lea, vasta marcă de Torino a fost divizatp între cele trei surori, partea cea mai mare revenind Adelaidei, care a primit ținuturile Ivrea, Auriate, Aosta și Torino. Cu toate acestea, titlul de markgraf era considerat în primul rând ca având scopuri militare în
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
markgraf la moartea lui Ulric Manfred. Cei doi s-au căsătorit în ianuarie 1037, însă Herman a murit răpus de ciumă în timp ce lupta pentru cucerirea Napoli în iulie 1038. Adelaida s-a recăsătorit, în scopul de a asigura stăpânirea asupra mărcii, cu Henric de Montferrat în 1041, însă și acesta a murit în 1045,lăsând-o văduvă pentru a doua oară. Imediat după aceea, o nouă căsătorie a fost planificată, de această dată cu Otto de Savoia, în 1046. Cu acesta
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
presiunea intereselor comerciale, devenind tot mai mult un sport al tinerilor. Interesele de consum ale tinerilor au fost înțelese de marile companii de marketing care asociază tinerii în căutarea limitelor capacităților fizice și curajului cu moda și muzica, astfel anumite mărci de echipamente pentru sportivi devenind foarte populare și în afara competițiilor. Cu toate că sunt asociate cu noua generație unele sporturi au o vechime considerabilă, spre exemplu alpinismul făcut celebru de Edmund Hillary sau surfingul care este o veche activitate a aborigenilor din
Sport extrem () [Corola-website/Science/324964_a_326293]
-
de Dalmația, dat fiind că includea litoralul nordic al Dalmației. Numele de "Merania" derivă de la cuvântul latinesc "mare", cu referire probabilă la fâșia de coastă a Golfului Kvarner de la Marea Adriatică, la apus de orașul actual Rijeka din Croația, care aparținea Mărcii de Istria. Ducatul a fost creat ca un fief imperial de către Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor, ales rege al romanilor din 1152. Frederic a succedat unchiului său, regele Conrad al III-lea al Germaniei, care a respins pe principalul
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
iar în "Reichstag"-ul din 1154, ținut la Goslar, el l-a reinstalat pe fiul lui Henric "cel Mândru", Henric Leul ca duce al Bavariei. Cu toate acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria, anterior în posesia dinastiei bavareze a Welfilor, era promovată din 1156, prin "Privilegium Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
din Istria și Carniola. Dinastia de Andechs a fost promovată la rangul de principi imperiali; în anul 1204, fiul mai mare al lui Berthold, Otto I i-a succedat tatălui său ca "duce de Merania". Otto a abandonat stăpânirea asupra mărcilor Istriei și Carniolei în favoarea fratelui său Henric și s-a concentrat asupra căsătoriei cu contesa din dinastia Hohenstaufen, Beatrice a II-a, contesă de Burgundia, o nepoată a lui Frederic "Barbarossa", drept pentru care a achiziționat Comitatul de Burgundia în
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Bamberg au fost acuzați de a fi fost implicați în asasinarea regelui german Filip de Suabia, fiu al lui "Barbarossa""; există probabilitatea ca ei să fi fost victima verilor și rivalilor lor din dinastia Wittelsbach. Henric a fost alungat, iar mărcile lui au fost preluate de împăratul Otto al IV-lea în 1209; de asemenea, a pierdut și posesiunile din Bavaria, care au trecut sub ducii din familia Wittelsbach. Fratele lui Henric, ducele Otto I a încercat să se reconcilieze cu
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
la castelul Niesten din apropiere de Weismain, în principatul-episcopat de Bamberg, unde a murit fără urmași în anul următor. Titlul de "duce de Merania" nu a mai fost utilizat, dat fiind că nu mai existau posesiuni rămase sub protecția Imperiului: mărcile de Istria și Carniola trecuseră sub dominația Patriarhatului de Aquileia, iar moșiile de origine ale Andechsilor fuseseră ocupate de către ducii de Bavaria. Casa de Andechs
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Pantera Roz"; Peter Sellers interpretează din nou rolul inspectorului Jacques Clouseau din cadrul Siguranței Franceze. Personalitatea producătoare de stricăciuni a lui Clouseau este neschimbată, dar Sellers a început să folosească în acest film un accent francez exagerat care a devenit o marcă a personajului. În film au apărut și Herbert Lom în rolul șefului lui Clouseau, comisarul Dreyfus, și Burt Kwouk în rolul servitorului său, Cato, care vor deveni ambii personaje obișnuite ale seriei. Elke Sommer o interpretează pe atractiva Maria Gambrelli
O împușcătură în întuneric (film din 1964) () [Corola-website/Science/324993_a_326322]