41,825 matches
-
antiques", ecouri ale catastrofei, coda. Începutul este marcat de straturi heterofonice, care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca un element-surpriză, provenit dintr-o variație melodică. Peisajul marin care poate fi identificat în primul episod apare (prin aportul heterofoniei) incert, sugerând o ceață a depărtării. Episodul 1, „Orizonturi”, este perceput ca fiind cel mai departe
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
(EBEC) este o competiție inginerească organizată anual de către Board of European Students of Technology (BEST). EBEC este răspândit în 32 de țări cu misiunea de a dezvolta studenții, oferindu-le oportunitatea unei provocări în a rezolva probleme teoretice sau practice. Studenții formează echipe de câte patru și sunt nevoiți să rezolve o sarcină interdisciplinară de tip "Proiectare în echipă" (Team Design) sau "Studiu de caz" (Case Study), astfel adresându-se studenților din toate domeniile de inginerești
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
European Students of Technology (BEST). EBEC este răspândit în 32 de țări cu misiunea de a dezvolta studenții, oferindu-le oportunitatea unei provocări în a rezolva probleme teoretice sau practice. Studenții formează echipe de câte patru și sunt nevoiți să rezolve o sarcină interdisciplinară de tip "Proiectare în echipă" (Team Design) sau "Studiu de caz" (Case Study), astfel adresându-se studenților din toate domeniile de inginerești Reunind studenți, universități, companii, instituții și ONG-uri, EBEC are ca scop implicarea unei game
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
alegerea partenerului de viață, toate acestea sunt caracterizate prin anumite simetrii, simetria fiind conceptul care face legătura intre știință, artă, fizica teoretica și lumea de zi cu zi, dar al cărei ecuații (teoria grupurilor, in matematică) n-a putut fi rezolvată. De-a lungul mileniilor, matematicienii au rezolvat ecuații algebrice tot mai dificile. Ecuația cvintică a fost soluționată după secole de căutări, de doi matematicieni care au descoperit că, in cazul ei, metodele obișnuite erau inaplicabile. „Teoria grupurilor” a fost descrisă
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
caracterizate prin anumite simetrii, simetria fiind conceptul care face legătura intre știință, artă, fizica teoretica și lumea de zi cu zi, dar al cărei ecuații (teoria grupurilor, in matematică) n-a putut fi rezolvată. De-a lungul mileniilor, matematicienii au rezolvat ecuații algebrice tot mai dificile. Ecuația cvintică a fost soluționată după secole de căutări, de doi matematicieni care au descoperit că, in cazul ei, metodele obișnuite erau inaplicabile. „Teoria grupurilor” a fost descrisă independent de norvegianul Niels Henrik Abel și
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
una dintre cele mai notabile fiind cea referitoare la mitul regelui care scoate sabia din stâncă, prezent în legendele regelui Arthur. Edward d'Eath, un Asasin și fiu al unor nobili scăpătați, capătă convingerea că restaurarea monarhiei în Ankh-Morpork va rezolva schimbările sociale ale orașului, pe care le consideră vinovate de decăderea familiei sale. Făcând cercetări în istoria familiei regale, ajunge la concluzia că moștenitorul de drept al tronului ar fi caporalul Morcove din Garda Orașului. Între timp, căpitanul Vimes se
Bărbați sub arme () [Corola-website/Science/336419_a_337748]
-
culoare s-a transformat în cel mai înfocat susținător al abolirii sclaviei. În cele din urmă a fost ucis din cauza acestei poziții. Un al doilea mister, de această dată din istoria mai recentă, pe care profesorul Baker trebuie să-l rezolve se referă la retragerea Papei Benedict al XVI-lea, Joseph Alois Ratzinger. Care sunt cu adevărat motivele retragerii Papei? Implicațiile conspirațiilor vor fi mult mai îngrozitoare decât cele din Biblia pierdută. Vor declanșa oare răspunsurile la aceste întrebări o criză
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
fiecare după ce Michael, membrul tribului Kucha,a căzut în focul de tabără și a suferit arsuri de gradul III, necesintând evacuarea medicală. Prin urmare, votul de la primul consiliu tribal după fuziune s-a încheiat la egalitate. Conform regulilor, egalitățile erau rezolvate numărându-se voturile totale primite în consiliile tribale anterioare; fostul membru Kucha Jeff a fost eliminat, si astfel puterea a trecut în mâinile foștilor Ogakor. Alianță majoritară în Ogakor, formată din Colby, Keith și Țină a alternat eliminarea foștilor Kucha
Survivor: The Australian Outback () [Corola-website/Science/336563_a_337892]
-
la înțelegere cu Polonia și Ungaria, în ceea ce privește revendicările teritoriale ale țăriilor vecine. În urma tratativelor bilaterale, majoritatea regiunii Zaolzie (cu orașul Cieszyn) era transferat la Polonia. În contrar, tratativele cu delegațiunea maghiară la Komárno au fost eșuate. În final, conflictul era rezolvat prin primul arbitraj de la Viena, în cadrul căruia Ungaria a primit aproximativ 12 000 km² din partea sudică a țării, un teritoriu, care era locuit în majoritate de maghiari (59% conform recensâmăntului cehoslovac din 1930, iar 84% conform recensâmăntului maghiar din 1941
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
de el era cu aproximativ 5% prea mare. Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de intense dezbateri pe tema naturii luminii, de undă sau particulă. Deși observarea petei lui Poisson în 1819 părea să fi rezolvat problema definitiv în favoarea teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea într-o criză teoretică, care nu a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui Fresnel, în care eterul este complet staționar. El a reușit să calculeze coeficientul de antrenare Fresnel ca urmare a interacțiunii dintre apa în mișcare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
fi prea târziu.” Pe la sfârșitul războiului, ambasadorul german ulterior Johann von Bernstorff a prezentat discuția sa cu Talaat: „Când am continuat să-l bat la cap despre chestiunea armeană, el mi-a spus odată cu un zâmbet: - Ce naiba vrei? Chestiunea este rezolvată, nu mai sunt armeni”. O declarație similară a fost făcută de Talaat atașatului militar suedez Einar af Wirsén: „Modul în care a fost rezolvată chestiunea armeană a fost groaznic. Eu încă pot să văd în fața mea expresia cinică a lui
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
la cap despre chestiunea armeană, el mi-a spus odată cu un zâmbet: - Ce naiba vrei? Chestiunea este rezolvată, nu mai sunt armeni”. O declarație similară a fost făcută de Talaat atașatului militar suedez Einar af Wirsén: „Modul în care a fost rezolvată chestiunea armeană a fost groaznic. Eu încă pot să văd în fața mea expresia cinică a lui Talaat, atunci când a subliniat că problema armeană a fost rezolvată.” Talaat a discutat în mai multe rânduri cu ambasadorul american Henry Morgenthau Sr., căruia
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
făcută de Talaat atașatului militar suedez Einar af Wirsén: „Modul în care a fost rezolvată chestiunea armeană a fost groaznic. Eu încă pot să văd în fața mea expresia cinică a lui Talaat, atunci când a subliniat că problema armeană a fost rezolvată.” Talaat a discutat în mai multe rânduri cu ambasadorul american Henry Morgenthau Sr., căruia i-ar fi spus următoarele: „Am făcut mai mult în trei luni pentru rezolvarea Chestiunii Armene decât a realizat Abdulhamid al II-lea în treizeci de
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
A devenit cenzor în 220 î.Hr. alături de Gaius Flaminius. În 218 î.Hr. a fost trimis într-o comisie formată din cinci oameni în Cartagina ca urmare a asediului Saguntului. În 216 î.Hr. a fost numit unul dintre triumvirii aleși să rezolve problemele financiale alei Romei în Al Doilea Război Punic.
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
fi și rezolvată rapid de un calculator. Esența ei a fost menționată pentru prima oară într-o scrisoare din 1956 scrisă de Kurt Gödel și adresată lui John von Neumann. Gödel a pus problema dacă o anumită problemă poate fi rezolvată în sau . Formularea exactă a problemei claselor de complexitate P și NP a fost introdusă în 1971 de către Stephen Cook în lucrarea sa „Complexitatea procedurilor de demonstrare a teoremelor” și este considerată a fi cea mai importantă problemă deschisă din
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
P = NP; deci această problemă este în NP (rapid verificabilă) dar nu neapărat în P (rapid rezolvabilă). Soluția problemei P = NP ar determina dacă problemele ce se pot verifica în timp polinomial, ca problema sumei elementelor submulțimii, pot fi și rezolvate în timp polinomial. Dacă se dovedește că P ≠ NP, ar însemna că există probleme din NP (cum ar fi problemele ) care sunt mai greu de calculat decât de verificat: ele nu pot fi rezolvate în timp polinomial, dar o soluție
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
sumei elementelor submulțimii, pot fi și rezolvate în timp polinomial. Dacă se dovedește că P ≠ NP, ar însemna că există probleme din NP (cum ar fi problemele ) care sunt mai greu de calculat decât de verificat: ele nu pot fi rezolvate în timp polinomial, dar o soluție se poate verifica în timp polinomial. Pe lângă importanța problemei în teoria calculabilității, o dovadă în oricare sens ar avea profunde implicații în matematică, criptografie, algoritmică, inteligență artificială, teoria jocurilor, procesarea multimedia, filosofie, economie și
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
stare a calculatorului și un set de intrări, există o singură acțiune posibilă pe care o poate efectua calculatorul) și "secvențial" (efectuează acțiunile una după alta). În această teorie, clasa P constă din acele ' (definite mai jos) care pot fi rezolvate pe o mașină deterministă secvențială într-un timp polinomial în funcție de dimensiunea intrării; clasa NP constă din acele probleme de decizie ale căror soluții pozitive pot fi verificate în date fiind informațiile corecte, sau echivalent, a cărei soluție poate fi găsită
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
sondajul a fost repetat. Numărul cercetătorilor care au răspuns a fost 151: 126 (83%) credeau că răspunsul este nu, 12 (9%) credeau că este da, 5 (3%) credeau că problema este independentă de axiomele actualmente acceptate și deci imposibil de rezolvat, 8 (5%) au spus că fie nu știu, fie că nu vor ca problema să fie rezolvată sau ca răspunsul să fie da. Pentru a aborda problema P = NP, este util conceptul de NP-completitudine. Problemele NP-complete sunt o mulțime de
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
este nu, 12 (9%) credeau că este da, 5 (3%) credeau că problema este independentă de axiomele actualmente acceptate și deci imposibil de rezolvat, 8 (5%) au spus că fie nu știu, fie că nu vor ca problema să fie rezolvată sau ca răspunsul să fie da. Pentru a aborda problema P = NP, este util conceptul de NP-completitudine. Problemele NP-complete sunt o mulțime de probleme la care poate fi redusă orice altă problemă NP în timp polinomial, și ale căror soluții
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
pe intrări normale, ci pe o descriere computațională a intrării) sunt cunoscute a fi . Pentru că se poate demonstra că P ≠ , aceste probleme sunt în afara P, și deci necesită timp mai mult decât polinomial. În fapt, prin , ele nu pot fi rezolvate în mod semnificativ mai rapid decât în timp exponențial. Printre exemple se numără găsirea unei strategii perfecte în jocul de șah (pe o tablă "N" × "N") și alte jocuri de masă. Problema de a decide adevărul unei afirmații în necesită
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
unei afirmații Presburger are un timp de execuție de cel puțin formula 1 pentru o constantă "c". Aici, "n" este lungimea afirmației Presburger. Prin urmare, se știe că problema are nevoie de un timp mai mult decât exponențial pentru a fi rezolvată. Chiar și mai grele sunt, cum ar fi . Ele nu pot fi complet rezolvate de un algoritm, în sensul că pentru orice algoritm există cel puțin o intrare pentru care algoritmul nu va produce răspunsul corect; el va produce fie
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
constantă "c". Aici, "n" este lungimea afirmației Presburger. Prin urmare, se știe că problema are nevoie de un timp mai mult decât exponențial pentru a fi rezolvată. Chiar și mai grele sunt, cum ar fi . Ele nu pot fi complet rezolvate de un algoritm, în sensul că pentru orice algoritm există cel puțin o intrare pentru care algoritmul nu va produce răspunsul corect; el va produce fie răspunsul greșit, fie se va opri fără a da un răspuns concludent, sau în
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
nepractic. Pe de altă parte, chiar dacă o problemă este dovedit a fi NP-completă, și chiar dacă P ≠ NP, încă ar putea exista abordări eficiente pentru rezolvarea problemei pe cazurile practice. Există algoritmi pentru multe NP-complete, cum ar fi , și , care pot rezolva optim multe cazuri din lumea reală asociate lor într-un timp rezonabil. (timp vs dimensiunea problemei) a acestui fel de algoritmi poate fi surprinzător de scăzută. Un exemplu este algoritmul simplex din programarea liniară, care funcționează surprinzător de bine în
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]