41,706 matches
-
Galați-Brăila a U.S.R., membru fondator al Societății Scriitorilor „C. Negri” Galați (din anul 1990); ZIARIST, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din anul 1990); Ziarist și manager de presă, fapt dovedit prin funcțiile ocupate în timp (redactor, redactor de rubrică, redactor șef de secție, redactor șef; secretar general de redacție; redactor șef adjunct etc) la: Vremea nouă Vaslui, Viața Nouă/Viața Liberă Galați, Acțiunea Galați, Realitatea Românească București, Agenția Națională de Presă Rompress/Agerpress. Colaborator, vreme îndelungată, la Studioul de
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
dintre cazurile cuplurilor divorțate. În Germania, Custodia comună a fost acordată în medie, pentru anul 2000, într-o proporție de 69,35%. Dacă se ține cont și de procedura alternativă după care s-a acordat custodia comună tatălui și mamei (rubrica 269 a statisticii oficiale de numărare), rezultă o distribuire a custodiei părintești comune în anul 2000 de 75,54%. Custodia comună este reglementată de articolele 397-404 din noul Cod civil al României. Noul Cod civil introduce o instituție nouă , autoritatea
Custodie comună () [Corola-website/Science/321750_a_323079]
-
catalogat balada drept „mecanică”, în timp ce un editor "The Scotsman" a fost de părere că „«Love You More» le va garanta umplerea la capacitate maximă a [locurilor] turneului pe parcursul anului viitor”. Remixul „Kardinal Beats Remix” a fost prezentat de "PopJustice" în cadrul rubricii sale „Song of the Day” (ro: „Cântecul zilei”) denumindu-l „minunat”, în tmp ce versiune inițială a compoziției a fost comparată cu o înregistrare specifică perioadei de Craciun, însă destul de „neconvingătoare”, în timp ce în prezentarea albumului de proveniență, înregistrarea a fost
Love You More () [Corola-website/Science/320774_a_322103]
-
Ivașcu. Cea mai prestigioasă perioadă a revistei a fost între anii 1966 și 1968, când la conducere se afla Ion Băieșu, secondat de Adrian Păunescu și Fănuș Neagu. În perioada 1967-1970, Ana Blandiana a scris lunar în revista Amfiteatru o rubrică de eseuri despre poeții morți tineri, sub genericul "Pururi tânăr, înveșmântat în manta-mi". După evenimentele din Cehoslovacia, din 1968, care au pus capăt Primăverii de la Praga, revista a fost reorganizată, deoarece se considera că revista nu și-a atins
Amfiteatru (revistă) () [Corola-website/Science/320804_a_322133]
-
câștigat dintr-o campanie de genul celei în care avea să se implice. Recunoscut înainte de toate ca romancier, Zola și-a început cariera de om de litere în presă, a cărei putere crescândă a înțeles-o. Jurnalist trecut prin toate rubricile numeroaselor ziare, a căpătat priceperea de a scrie înțelept, dar percutant. Mai presus de toate, elocvența sa liniștită l-a făcut unul dintre editorialiștii cei mai respectați și totodată mai temuți din presa pariziană. El s-a făcut cunoscut și
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a vândut. La scurt timp după aceea și-a încetat cu totul apariția. Uri Avneri a făcut din „Haolam Hazè” o publicație combatanta și de anchete jurnalistice, înmulțindu-i difuzarea și cu mijloace de „presă galbenă", de scandal: istorioare erotice, rubrici de bârfe, și fotografii de femei dezbrăcate, lucru ieșit din comun în Israelul puritan din vremea aceea. Prin mijlocirea lui „Haolam Hazè” Uri Avneri a condus campanii combatante în trei domenii. Pe planul politicii naționale - a predicat fără încetare ideea
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
i-a cunoscut și pe Nathan Alterman și pe Haim Nahman Bialik. Versurile sale au început să apară în gazetele "Davar" și "Bamifnè" și în revistele "Ktuvim, Itim, Turim, Orloggin, Moznaiym". În ziarul comunist "Kol Ha'am" a publicat o rubrică permanentă cu caracter politic-social și zeflemist numită I.H. (prescurtare de la Ishar Hoah, joc de cuvinte după expresia ebraică Ishar koah, însemnând Bravo ție!}, și unde "Hoah" este cuvântul ebraic pentru "spin") . În anul 1932 a publicat în ziarul social democrat
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
căutare de intruși ilegali arabi în Galileea, s-au ridicat voci care au susținut ca ar fi bine ca el să mulțumeasca pentru că i se dă posibilitatea să fie membru în Knesset. La aceasta a reacționat poetul Nathan Alterman, în rubrica sa din ziar "A șaptea coloană" , luând apărare drepturilor lui Tubi în versurile intitulate „Hanezifá beTufik Tubi” („Mustrarea lui Tufik Tubi”). În 1956 împreună cu colegul său Meir Vilner, bucurându-se amândoi de imunitate parlamentară, a dezvăluit în Knesset mărturii pe
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
face recenziile unor opere ca cea a volumului "Povești" de I. Slavici. E de remarcat atenția pe care o acordă diferitelor opere recomandându-le publicului larg de cititori. Îată cum încheie articolul despre "Poveștile" lui I. Slavici care apare la rubrica "Dări de seamă" din revista "Luceafărul": "„Gândul nostru... să spunem cititorului... să-și cumpere cartea aceasta de "Povești", căci din scrisul domnului Slavici, pe lângă toate criticile noastre, picură totdeauna vorba unui om, care are ceva de spus și de care
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
asemenea arată că producțiile literaturii populare nescrise "„...ne dau forma pentru o limbă adevărată națională bazată pe expresiuni și ziceri frumoase românești”". Face următoarea clasificare a literaturii populare nescrise: Literatura populară scrisă se împarte, după E. Hodoș, în:<br> În rubrica "Dări de seamă" care apărea în revista "Luceafărul", E. Hodoș îsi expune părerile legate de literatura populară, face aprecieri și arată scăderile unor culegeri folclorice cu observații atât din punctul de vedere al conținutului lor, cât și din punct de
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
1966, când a debutat la "Viața studențească", activitate de jurnalist de cultură (teatru, film, literatură) în presa scrisă, la radio ți la televiziune (unde a fost angajat între 1968-70), apoi între 1975-77 și 1990-96). În 1990 și 1991, ține, o rubrică de reflecție civică, intitulată "Cronica lui Mitică," în revista "Săptămâna," condusă de Mircea Micu.
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
de 15 noiembrie 1987. Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
veridice în totalitate. Astfel, în anul 1912, Nikolai Lașcov, în lucrarea aniversară, intitulată "O sută de ani de la trecerea Basarabiei către Rusia, 1812‐1912", constata: Presupunând că un anumit număr de români știutori ai limbii ruse au fost trecuți la rubrica „ruși”; în acest sens, istoricul Alexandru Boldur a realizat niște calcule estimative, arătând că moldovenii ar fi putut reprezenta circa 52% din totalul locuitorilor ținutului. Recent, în baza unei analize critice a datelor recensământului de la 1897, cercetătorul Louis Roman a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la sublinierea și încadrarea unor părți ale textului - din latinescul "ruber" „roșu” derivă termenul modern "rubrică"). Scribul avea și o pânză, un cuțit de răzuit și un instrument de renetezire a suprafeței șterse. Uneori aceste obiecte aveau sfori care erau agățate la centură. Ca și în Mesopotamia, în Egipt scribii erau privilegiați și considerați superiori celor
Scrib () [Corola-website/Science/325886_a_327215]
-
Un pas pe zăpadă”, „Și gândurile plâng”, „Mai mult decât iubire”, „Mon amour chou-chou”, „Iubesc, iubesc” etc, etc. Toate cântecele apărute pe discuri de vinil, casete si CD-uri, atât ca albume de autor cât și compilații sunt trecute la rubrica Discografie, în două Tabele cu toate datele necesare (anul apariției albumului, casa de discuri, compozitorul, textierul și interpreții). Pentru Angela Similea și Ștefan Iordache, Dan Iagnov a scris muzicalul „Adio femei”în colaborare cu Dan. V. Dumitriu, în regia lui
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
în colaborarea pe termen lung dintre Tatiana și Kudika a fost filmarea unui spot TV care va fi difuzat pe mai multe canale: TLC, KissTV, Animal Planet, și de asemenea realizarea de panouri publicitare pentru Kudika. Tatiana are și o rubrica săptămânală pe Kudika.ro, redactând articole pe diferite teme. Tatiana Marinescu a colaborat și cu Jolidon, producător de lenjerie și costume de baie, participând într-un pictorial pentru ultima colecție Jolidon în luna mai a anului 2012. Tatiana a apărut
Tatiana Marinescu () [Corola-website/Science/327026_a_328355]
-
a studiat dreptul la Paris. Împreună cu prietenul său român, Bonifaciu Florescu, a înființat un jurnal efemer, "l'Avenir litteraire, philosophique, scientifique" care a apărut în două rânduri, în noiembrie-decembrie 1868 și in decembrie 1869 - ianuarie 1870. Mai apoi a scris rubrica de critică de teatru și muzică a revistei "Revue populaire de Paris" a lui Louise Bader. A mai colaborat, între altele, cu "Le Figaro" și a fost redactor la "Le Corsaire", unde scria și Baudelaire. Ulterior, împreună cu criticul Alfred Sercos
Frédéric Damé () [Corola-website/Science/323170_a_324499]
-
Alabama. A obținut titlul de Master's of Science în mai puțin de doi ani, fiind acum Associate Professor of Mathematics (Conferențiar) la un colegiu din Maryland, Statele Unite, unde lucreaza din 2005. Din 2007 până în 2009 Radu Jörgensen a susținut rubrica permanentă "America fără prejudecăți" în "Observatorul Cultural", unde continuă să publice și azi.
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
șef B. Schmidt. 29 mai 1990 - La Muzeul de Istorie al Orașului București, Manuela Nicolae-Posescu prezintă conferința "Evocare - Octav Vorobchievici" 1 iulie 1990 - Aceeași conferință este susținută la Gălănești, în cadrul Congresului Societății Bucovina. August 1990 - Revista Viața Armatei publică la rubrica Profil articolul "Colonelul Octav Vorobchievici", semnat de Manuela Nicolae-Posescu. 1990 - Revista Basarabia și Bucovina publică, în nr. 10-12/90, articolul "Octav Vorobchievici", semnat de Manuela Nicolae-Posescu. 8 feb. 1991 - Ziarul Teleormanul Liber, în cadrul rubricii Pro Basarabia și Bucovina publică articolul
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
1990 - Revista Viața Armatei publică la rubrica Profil articolul "Colonelul Octav Vorobchievici", semnat de Manuela Nicolae-Posescu. 1990 - Revista Basarabia și Bucovina publică, în nr. 10-12/90, articolul "Octav Vorobchievici", semnat de Manuela Nicolae-Posescu. 8 feb. 1991 - Ziarul Teleormanul Liber, în cadrul rubricii Pro Basarabia și Bucovina publică articolul "Octav Vorobchievici - un nume pentru filiala Teleorman", semnat de redactorul șef B. Schmidt. Cu această ocazie se anunță că filiala Teleorman a Asociației va purta numele O.V. apr. 1991 - Revista Viața Armatei publică
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
5-6, prof.univ.dr Ilie Rad, de la Facultatea de Jurnalistică a Univ. Babeș-Bolyai publică articolul "Octav Vorobchievici: Cu Lucian Blaga în Portugalia", recenzia volumului. 2005 - În revista de cultură Tomis a Consiliului Local Municipal Constanța, la pag.60, Alina Spînu, la rubrica Memorial T publică articolul "Papagalul lui Blaga, mort (de râs) și împăiat", recenzie a volumului apărut la Cluj-Napoca. aprilie 2004-iulie 2005 (nr. 49-64) - Revista AXIOMA din Ploiești publică în foileton lucrarea "Caravana afgană" a Aristeei Manoliu Vorobchievici. Aug.2005 (nr.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
de Nord. După război, familia s-a reîntors la Cluj, unde urmează școala și își ia bacalaureatul la Liceul "Emil Racoviță" (1959) . Urmează cursurile Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" din București; după absolvire (1965) se angajează la Ziarul Scânteia, la rubrica de arhitectură și urbanism, iar din 1974 răspunde la Revista Contemporanul de pagina de știință. Doctor în teoria arhitecturii (1978). Silit pe motive politice (un frate rămas "ilegal" în Canada) să renunțe la activitatea de jurnalist (1982), își găsește temporar
Gheorghe Săsărman () [Corola-website/Science/324220_a_325549]
-
the 19th-century American frontier. "Cronicile marțiene: Ediția completă", publicată de Subterranean Press (2010) conține o secțiune intitluată "Celelalte povești marțiene": Boucher și McComas au lăudat "Cronicile" ca fiind "viziunea unui poet asupra istoriei viitoare dincolo de limitele oricărei forme ficționale". În rubrica sa de "Cărți" din "F&SF", Damon Knight a inclus "Cronicile marțiene" între cele mai bune 10 cărți SF ale anilor '50. De cealaltă parte, L. Sprague de Camp a fost de părere că Bradbury va evolua "când se va
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
care nu e înconjurată cu gratii, ci cu alte ființe umane. Către finalul cărții, o parte a acestei mulțimi îngenunchează (metaforic) în Oceanul Indian care înconjoară insula. La fel ca în opera lui Dos Passos, capitolele încep cu una dintre următoarele rubrici: Acțiunea se petrece în cea mai mare parte în Statele Unite ale Americii, în anul 2010. O serie de fire narative și viniete se bazează pe extrapolările făcute de Brunner pornind de la tendințele sociale, economice și tehnologice. Principala tendință de la care
Zanzibar (roman) () [Corola-website/Science/324362_a_325691]
-
al lui Helena Lena născută Fritsch. A frecventat Universitatea Texas și în anii de colegiu a intrat în secția „Nu” a Fraternității „Chi Phi”. În anii de liceu și facultate a colaborat la ziare locale (începând cu „Houston Post”), la rubrici de fapte diverse și de sport. A lucrat apoi că prezentator la stația de radio WKY din Oklahoma City, iar din anul 1937 la agenția de presă United Press Internațional. După intrarea SUA în cel de al Doilea Război Mondial
Walter Cronkite () [Corola-website/Science/326613_a_327942]