42,898 matches
-
succinat dehidrogenază, o enzimă care funcționează atât în ciclul TCA cât și în lanțul transportor de electroni din mitocondrie în fosforilarea oxidativă. De aceea, FADH facilitează transferul de electroni la coenzima Q, care este acceptorul final al reacției catalizate de complexul succinat:ubichinona oxidoreductaza, acționând ca intermediar în lanțul transportor de electroni. Ciclul acidului citric acid este aprovizionat continuu cu carbon sub formă de acetil-CoA, care intră în etapa 1. Doi atomi de carbon sunt oxidați la dioxid de carbon, energia
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
la : brevete de invenție, desene și modele tehnice, formule secrete de fabricație și în general asistență tehnică nebrevetată , de exemplu know-how, engineering, franchising (franciză), hardware și software (Costin, Mircea N., 1996) ; obiectul transferului poate fi foarte amplu, de exemplu uzine complexe, linii de fabricație etc. Activitățile de transfer de tehnologie includ : procesarea și evaluarea descrierilor de invenții, protecția brevetelor de invenție, marketingul de tehnologii, licențierea și protecția proprietății intelectuale care decurge din activitatea de cercetare și asistența în crearea de noi
Transfer de tehnologie () [Corola-website/Science/317564_a_318893]
-
o tehnologie. Obiectul contractului de franciză este format din concesiunea unei mărci de fabrică sau de serviciu, împreună cu asistența tehnică, know-how-ul, informații tehnice sau servicii de management referitoare la producerea, comercializarea, mentenanța și administrarea. Prin "engineering" se înțelege o activitate complexă, cuprinzând operații dintre cele mai diverse, de la prestații de servicii de ordin intelectual- transmiterea de idei, concepții, planuri, schițe etc., executări de lucrări cuprinzând realizarea de instalații și punerea lor în funcțiune -până la furnizarea de materiale necesare executării acestor
Transfer de tehnologie () [Corola-website/Science/317564_a_318893]
-
Prima versiune a protocolului de rutare dinamică RIP a fost lansat în 1982, dar unele elemente din algoritmii de bază a acestui protocol au fost utilizate pe ARPANET încă din 1969. Rețelele de telecomunicație au evoluat și au devenit mai complexe, ceea ce a dus la apariția noilor protocoale de rutare. Unul dintre cele mai vechi protocoale de rutare a fost Routing Information Protocol (RIP). RIP a evoluat într-o versiune mai nouă RIPv2. Cu toate acestea, versiunea mai nouă a RIP
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
a funcției: unde formula 4 este funcția Bessel modificată de speța a II-a și de ordinul ν. Deși funcțiile Kelvin sunt definite ca parte reală si imaginară ale funcțiilor Bessel cu "x" real, ele pot fi prelungite analitic pentru argumente complexe "x e", φ ∈ [0, 2π). Cu excepția funcțiilor Ber("x") și Bei("x") pentru "n" întreg, funcțiile Kelvin au un punct de ramificație în "x" = 0. Pentru "n" întreg, Ber("x") are următoarea dezvoltare în serie: unde formula 6 este funcția Gamma
Funcție Kelvin () [Corola-website/Science/317640_a_318969]
-
tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru multe funcții elementare și speciale. Seriile hipergeometrice au fost studiate pentru prima dată de Euler, dar tratarea lor sistematică
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
includ studiile datorate lui Ernest Kummer și caracterizarea fundamentală a lui Bernhard Riemann a funcției F cu ajutorul ecuației diferențiale pe care o satisface. Riemann a arătat ca ecuația diferențială de ordinul doi în z pentru funcția F, examinată în planul complex, poate fi caracterizată pe sfera Riemann prin cele trei singulatităti regulate ale ei, z = 0, 1 și formula 2. Cazurile în care soluțiile sunt funcții algebrice au fost găsite de Herman Schwarz. O serie hipergeometrică este definită ca o serie de
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
1 și B"(n) = n+1". În mod uzual se factorizează termenul principal, astfel că formula 7 este presupus a fi 1. Polinoamele A și B pot fi descompuse sub forma liniară formula 8, respectiv formula 9, unde a și b sunt numere complexe. Din considerente practice se presupune că un factor al lui B este (1+n). Dacă nu este posibil să înmulțim ambele polinoame A și B cu acest factor, atunci factorul este anulat, iar termenii rămân neschimbați. Raportul dintre coeficienții consecutivi
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
condiție a fost dată deEuler în 1748 și reprezintă baza transformărilor hipergeometrice ale lui Euler. Punând z = 1 în ultima ecuație obținem: unde formula 108 este Funcția Gamma. Pentru calculul integralei de contur următoare se poate folosi teorema reziduurilor din analiza complexă: obținându-se: unde conturul este luat în așa fel încât să separe polurile 0, 1, 2... de polurile −"a", −"a"-1, ..., −"b", −"b"−1, ... . Există mai multe modificări pe această idee și ele pot fi folosite pentru a dovedi oricare
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
constante. Din acestea pot deriva diferite soluții pentru alte valori ale lui z. De fapt există 24 de soluții, cunoscute ca soluțiile lui Kummer, care au derivat folosindu-se diverse identități și care sunt valabile în diferite regiuni ale planului complex. Când a este un întreg negativ, formula 142 este un polinom. Abstracție făcând de o constantă, acestea sunt polinoame Jacobi. Alte câteva clase de polinoame ortogonale, făcând abstracție de o constantă, sunt cazuri speciale de polinoame Jacobi, putând fi exprimate sub
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
domeniu fructuos și pentru matematica combinatorică, cu numeroase conexiuni în alte domenii. Sunt date noi definiții seriilor hipergeometrice de Aomoto, Israel Gelfand și alții; precum și aplicații, de exemplu, pentru combinatorica de aranjare a unui număr de hiperplane în spațiul N-complex. (vezi aranjament de hiperplane). Funcții hipergeometrice speciale apar ca funcții sferice zonale pe spațiul Riemann simetric și în grupurile Lie semi-simple. Rolul și importanța lor pot fi înțelese prin următoarele exemple: seriile hipergeometrice F sunt un caz special al polinoamelor
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
din apropiere au fost avariate, inclusiv una din imediata apropiere a minei, a cărei acoperiș a fost distrus complet. Directorul spitalului general din Hegang, unde majoritatea celor răniți au fost transportați, a relatat că „majoritatea celor răniți suferă de răni complexe, cum ar fi leziuni respiratorii, rupturi de oase și otrăvire cu gaze”. În urma accidentului, a fost relatat că directorul, directorul-adjunct și inginerul-șef al companiei miniere ar fi fost îndepărtați din funcție. Procurorul-de-stat chinez investighează posibilitatea că dezastrul s-ar
Explozia din mina de cărbune din Heilongjiang (2009) () [Corola-website/Science/317642_a_318971]
-
sunt transformate în bunuri comercializabile care sunt difuzate în cadrul economiei. Roy Rothwell (1994) a oferit o perspectivă istorică a procesului de inovare, sugerând că opiniile asupra naturii procesului de inovare au evoluat de la un model liniar (decada 1950-1960) spre modele complexe și integrate (1980-1990). Modelele de inovare detaliază relațiile și fluxurile de informații între departamentele firmelor industriale și în relație cu clienții. Rothwell (op.cit.) a identificat 5 generații de modele ale procesului de inovare care relevă etapele de evoluție a realității
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
și totodată integrarea în procesul de dezvoltare a furnizorilor, clienților și partenerilor. Integrarea în interiorul firmei are loc în amonte cu furnizorii principali și în aval cu clienții activi (solicitanți ai produselor firmei). Modelele celei de-a patra generații relevă iterații complexe, bucle de feedback și relații reciproce între marketing, C-D, operațiuni, distribuție. Procesul de inovare recunoaște acum rolul care poate fi jucat de alianțe cu alte firme și cu competitori. A cincea generație de modele, apărute în anii '90, este
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
timpurii ale procesului de proiectare și cheltuielile pentru distrugerea fizică a acestora. Unele dintre modelele de inovare liniare prezentate sunt mai adecvate pentru anumite industrii și în anumite contexte. De exemplu, modelul "Technology push" poate fi observat în domeniul tehnologiilor complexe (în industria farmaceutică), în timp ce inovațiile "Market pull" sunt reprezentate mai bine în industria alimentară. Însă în multe organizații, procesul de inovare este mai mult sau mai puțin un amestec al acestor două modele. Modelele liniare au fost comparate, metaforic, cu
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
a fluxurilor de inputuri, dinspre amonte, va conduce la creșterea directă a numărului de noi produse și procese comercializabile, care vor influența fluxul în aval. Pentru a rezuma, modelele procesului de inovare au evoluat de la modele liniare simple la modele complexe de inovare în rețea cu integrarea sistemelor. Istoricul modelelor liniare. Modelele liniare ale proceselor de inovare au reprezentat, la originea lor, construcții teoretice ale industriașilor, consultanților și instituțiilor educaționale de afaceri, secondate de economiști. Sursa precisă a modelului liniar rămâne
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
totdeauna luarea unor decizii de către manageri; d) inovatorii sunt adesea implicați în activități cu concurenții, furnizorii și agențiile guvernamentale pentru a crea infrastructura necesară implementării. "Etapa de implementare/finalizare". Implementarea unei inovații presupune numeroase resurse. Această etapă constituie un proces complex de integrare a resurselor și a infrastructurii, pentru a satisface cerințe predefinite. Modelele interactive diferă substanțial de cele liniare, reprezintă o alternativă la acestea, fiind mult mai precise în descrierea relațiilor complexe din cadrul proceselor de inovare. Din categoria modelelor interactive
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
presupune numeroase resurse. Această etapă constituie un proces complex de integrare a resurselor și a infrastructurii, pentru a satisface cerințe predefinite. Modelele interactive diferă substanțial de cele liniare, reprezintă o alternativă la acestea, fiind mult mai precise în descrierea relațiilor complexe din cadrul proceselor de inovare. Din categoria modelelor interactive face parte "modelul cu legături în lanț" ("chain-linked model"- l.engl.), care a fost propus de Stephen Kline și Nathan Rosenberg în 1986. Conform acestui model, inovarea apare din interacțiunea dintre oportunitățile de
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
poată dezvolta produse efectuând sondarea segmentelor de piață potențiale cu "prototipuri", după care are loc învățarea din erori, modificarea și sondarea din nou. Modelul de tip spirală este util pentru proiecte care implică elemente de risc ridicat, proiecte mari și complexe. Pentru proiecte cu elemente riscante este benefic să se deruleze o serie de iterații, pentru reducerea riscurilor. Una dintre cele mai frecvent citate scheme ale procesului de inovare, în zona cu expresie în l. germană, este cea dezvoltată de N.
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
încetat să caute simboluri în filmele lui Kamler. Muzica a constituit uneori sursa de inspirație (preexistând filmului), iar alteori a fost compusă în ton cu imaginile din film; ea se folosește de sonorități moderne în epocă (sunet tratat prin filtre complexe, efecte obținute cu ajutorul sintetizatorului) și se încadrează în zona experimentalului, a muzicii concrete și a celei electronice. Regizorul a fost preocupat de reprezentarea cât mai fidelă a spațiului tridimensional, obținând efecte de adâncime prin dispunerea atentă a surselor de lumină
Piotr Kamler () [Corola-website/Science/317684_a_319013]
-
fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți ale Vechiului Testament. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include "înțelepciune", "învățătură" precum și un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic. În alte scrieri, unul dintre înțelepții din Talmud spune: "Să vină sfârșitul zilelor, dar poate noi nu
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă atunci când particulele se mișcă în spațiul unidimensional. Când forța repulsivă tinde spre infinit, ecuația neliniară Schrödinger bosonică este echivalentă cu fermionul liber din unidimensional. este o ecuație cu derivate parțiale pentru un câmp complex ψ. Această ecuație provine din Hamiltonianul: cu parantezele lui Poisson: Pentru a obține versiunea cuantificată, pur și simplu se înlocuiesc parantezele Poisson prin comutatori: iar prin ordine normală hamiltoniană: Versiunea cuantică a fost rezolvată prin metoda Bethe ansatz. De asemenea
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
De notat că, în ape puțin adânci există "unde solitare", dar ele nu sunt guvernate de ecuația Schrödinger neliniară. Ecuația Schrödinger neliniară este importantă în explicarea formării undei extreme (numită și "undă ucigașă”), care este diferită de un tsunami. Câmpul complex "ψ", așa cum apare în ecuația Schrödinger neliniară, se referă la amplitudinea și faza unei unde de vânt. Să considerăm o undă călătoare lent modulată cu elevația suprafeței apei "η" de forma: unde "a( x , t )" și "θ( x , t )" sunt
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
nivelul țesuturilor conjunctive și în apropierea membranelor bazale ale vaselor sanguine de dimensiuni reduse. Se găsesc în număr mare în zonele unde există un aflux important de antigene: țesut pulmonar, ficat, splină și ganglioni limfatici. Macrofagele au funcții numeroase și complexe, sunt implicate în apărarea imunitară nespecifică și specifică. Funcțiile macrofagelor decurg din următoarele proprietăți specifice:
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
Dunstan’s-in-the-West, în 1624. Ultima sa predică a ținut-o în prima vineri a postului Paștilor în prezența regelui Carol I. Moare pe data de 31 martie 1631. Lirica sa este caracterizată prin: ironie, subtilitate, originalitatea imaginilor, asociații neașteptate, versificație complexă. Temele principale ale liricii sale sunt: dragostea, trecutul, moartea, religia.
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]