43,475 matches
-
I a fost fratele său, Nicolae I, care a fost încoronat în 1825. Țarul Nicolae este monarhul căruia i se datorează aspectul actual al palatului. El a efectuat mai multe modificări ale interiorului palatului, fiind responsabil pentru reconstruirea completă după incendiul din anul 1837. După ce lucrările au fost finalizate, forma exterioară a arhitecturii Palatului de Iarnă, cu decorațiunile sale formate din stucatură opulentă și statui pe frontoanele de deasupra fațadelor și ferestrelor, este în stil baroc. Aspectul exterior a rămas așa cum
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
zile ale căsătoriei sale. În anul 1833 arhitectul de Montferrand a fost angajat pentru a reproiecta camerele de stat de pe latura estică și a amenaja Sala Feldmareșalului și Sala Mică a Tronului "(9 și 10)". În 1837 a izbucnit un incendiu. Cauza izbucnirii sale este necunoscută, dar pentru răspândirea rapidă a focului a fost învinuit de Montferrand. Arhitectul a fost grăbit de țar să termine lucrările cât mai repede, așa că a folosit materiale din lemn unde ar fi trebuit să folosească
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
ușoare. Pentru a crea o barieră împotriva focului, țarul a ordonat distrugerea a trei pasaje care duceau la Ermitaj, o acțiune norocoasă care a salvat clădirea și o colecție de artă imensă. Poetul rus Vasili Jukovski a fost martor al incendiului — „un foc mare cu flăcările ajungând la cer”. Focul a ars timp de mai multe zile și a distrus cea mai mare a interioarelor Palatului de Iarnă. Părând să ignore dimensiunea palatului, țarul a ordonat ca reconstruirea palatului să fie
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
în cadrul așezărilor militare sub comanda lui Arakceev. Reconstruirea palatului a profitat de cele mai recente tehnici de construcție ale erei industriale. Acoperișul era susținut de un cadru metalic, în timp ce plafoanele din sălile mari erau susținute de grinzi de fier. După incendiu, fațadele exterioare, majoritatea camerelor de stat principale, scara Iordan și Biserica mare au fost restaurate după forma și decorațiunile lor inițiale de către arhitectul Vasili Stasov. Unele camere precum Sala Armelor, cea de-a doua cameră ca mărime din Palatul de
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a II-a și arhitecții au început să-l elimine din palat cu mai puțin de 50 de ani mai devreme. Camera de Malachit, camera principală de primire a țarinei, a fost creată după ce Camera de Jad fusese distrusă în urma incendiului. Cu toate că palatele sale erau pline de splendoare, țarul însuși iubea simplitatea. Dormitorul lui din Palatul de Iarnă avea un interior spartan, fără ornamente, cu excepția unor hărți și a unei icoane, iar monarhul dormea pe un pat militar cu o saltea
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
proaspăt. Se pare că această vacă nu a fost singura bovină din mansardă; alte vaci erau păstrate în apropierea camerelor ocupate de domnișoarele de onoare, în scopul de a oferi lapte proaspăt pentru bucătării. Această practică a fost întreruptă după incendiul din 1837. După moartea Ecaterinei cea Mare, Ermitajul a devenit o colecție privată de comori a țarilor, care au continuat să o extindă, deși nu în măsura frenetică a Ecaterinei cea Mare. În 1850 a fost achiziționată colecția lui Cristoforo
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
pentru a distruge obiectivele prin forță brută, aruncând schije și resturi de proiectil în interiorul tancului, care anihilează echipajul. Proiectilele KE din uraniu sărăcit au în plus proprietăți piroforice, în timpul impactului provoacă piroliza particulelor proiectilului, care pulverizate și incandescente provoacă un incendiu generalizat. Zborul acestui tip de proiectil este pe o traiectorie foarte plată și sunt eficace la distanța de tragere de 1000 - 2000 m pentru care au fost create. Peste această distanță energia cinetică se reduce mult și este puțin probabil
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
și Japonia. Bineînțeles că o cantitate foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul înconjurător, aproximativ 25.000 de tone pe an. Aproximativ jumătate din această cantitate de cadmiu este eliberată în râuri, prin alterarea rocilor și în aer, prin incendiile forestiere și erupțiile vulcanice, iar restul este eliberat din cauza activităților umane. Cadmiul se găsește peste tot în mediul înconjurător, de la surse și procese naturale, cum ar fi eroziunea și abraziunea pietrelor și a solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
forestiere și erupțiile vulcanice, iar restul este eliberat din cauza activităților umane. Cadmiul se găsește peste tot în mediul înconjurător, de la surse și procese naturale, cum ar fi eroziunea și abraziunea pietrelor și a solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi incendiile forestiere și erupțiile vulcanice. Nivelul de cadmiu care se găsește în atmosferă este de la 0,1 la 5,0 nanograme pe metru cub, în scoar- ța Pământului este de la 0,1 la 0,5 micrograme pe gram, în sedimentele marine
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
provizii pentru campania contra Iacobinilor. În secolul optesprezece, Mullingar era un centru important pentru vânzarea lânii și pentru târgul de vite. Orașul atrăgea vânzători și cumpărători din toată irlanda și chiar de mai departe. Orașul a fost reconstituit după un incendiu dezastruos în 1747 et și a atins un anume grad de prosperitate. Majoritatea populației era catolică și în anii 1760, în ciuda legilor penale, locuitorii au construit o capelă parosiala acoperită cu ardezie fină. Există de asemenea o biserică de "Church
Mullingar () [Corola-website/Science/304515_a_305844]
-
de locuitori, fiind eliberați până și prizonierii din închisorile orașului. Alexandru I a refuzat să capituleze și fără niciun semn clar al vreunei victorii, Napoleon a fost nevoit să se retragă din Moscova, după ce orașul a fost mistuit de un incendiu devastator, care i-a lăsat pe cuceritori fără nicio posibilitate de încartiruire. Incendierea a fost pusă la cale, după cum se spune, de chiar guvernatorul orașului, contele Fiodor Rostopcin. În acest moment a început retragerea dezastruoasă a Marii Armate, care a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a impactului a făcut să se evapore toate aceste substanțe bogate în sulf, lucru cu consecințe incredibil de îngrozitoare: o schimbare globală a conținutului gazelor atmosferice, însoțită de o scădere a temperaturii, ploi acide (conținând mai ales acid sulfuric) și incendii extinse pe toată planeta. Primele specii lovite au fost cele fotosintetice, în absența luminii solare. Cum aceste organisme se află la baza piramidei trofice, au urmat imediat animalele a căror sursă de hrană erau acestea. Exemplarele mari au fost dezavantajate
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
în prezența oficialităților republicii, la data de 10 februarie 1881, într-o versiune prescurtată la trei acte. La Viena opera a fost reprezentată doar de două ori, în decembrie 1881, deoarece "Ringtheater" a fost după aceea complet distrus într-un incendiu. În jurul piesei s-au creat din această cauză fel de fel de legende, ea a căpătat renumele de a aduce ghinion celor care o pun în scenă.
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1614, Cernăuțiul, care fusese doar un mic tîrg, a devenit centru comercial. Părintele Minas Pjșchian scria că în Cernăuți se aflau numeroși armeni negustori, care aveau două biserici. În 1740, cînd cele două biserici construite de armeni au ars în incendiul care a mistuit orașul, armenii formau jumătate din populație. Iar în 1775, cînd Bucovina a trecut sub stăpînire austriacă, comunitatea armeană a sporit cu imigranți din Moldova și din Bulgaria. Biseria armenească din Cernăuți, construită în 1870-1875 cu hramul lui
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cu secolul XVIII a fost reședința prinților de Fürstenberg. În 1806, Donaueschingen a ajuns sub guvernarea Marelui Ducat de Baden și i s-a conferit statutul de oraș în 1810. O mare parte din oraș a fost distrus de un incendiu în 1908. Donaueschingen are o lungă tradiție de garnizoană militară; în timpul celui de-al Doilea Război Mondial armata franceză a avut o garnizoană aici, iar până în 1990 SUA au operat un spital militar. Spitalul nu a primit niciodată un număr
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
Un pompier face parte dintr-un corp special organizat, militar sau civil, instruit să intervină în caz de incendiu cu utilaje și autospeciale de intervenție pentru stingerea acestuia. ii intervin pentru a da ajutor în caz de urgență: incendii, accidente, inundații, cutremur sau alte situații de urgență, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
Un pompier face parte dintr-un corp special organizat, militar sau civil, instruit să intervină în caz de incendiu cu utilaje și autospeciale de intervenție pentru stingerea acestuia. ii intervin pentru a da ajutor în caz de urgență: incendii, accidente, inundații, cutremur sau alte situații de urgență, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare a acestora. Misiunea lor principală este de a proteja oamenii, bunurile și mediul. În
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
alte situații de urgență, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare a acestora. Misiunea lor principală este de a proteja oamenii, bunurile și mediul. În Egiptul antic, pentru stingerea incendiilor, se utilizau pompe manuale. În Roma antică, în numeroase orașe (care aveau străzile înguste și deci pericol ridicat de propagare rapidă a incendiilor), existau unități de pompieri - "vigiles urbani", care nu erau dotate numai cu pompe și găleți, ci și
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
acestora. Misiunea lor principală este de a proteja oamenii, bunurile și mediul. În Egiptul antic, pentru stingerea incendiilor, se utilizau pompe manuale. În Roma antică, în numeroase orașe (care aveau străzile înguste și deci pericol ridicat de propagare rapidă a incendiilor), existau unități de pompieri - "vigiles urbani", care nu erau dotate numai cu pompe și găleți, ci și cu catapulte pentru distrugerea zidurilor în cazul când acestea limitau accesul spre focarul incendiului. Încă din anul 21 î.Hr. este atestată existența unei
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
înguste și deci pericol ridicat de propagare rapidă a incendiilor), existau unități de pompieri - "vigiles urbani", care nu erau dotate numai cu pompe și găleți, ci și cu catapulte pentru distrugerea zidurilor în cazul când acestea limitau accesul spre focarul incendiului. Încă din anul 21 î.Hr. este atestată existența unei formații de luptă cu focul formată din 600 de sclavi. Roma a suferit numeroase incendii, dar cel mai celebru este cel din 19 iulie 64 d.Hr. care a început în
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
găleți, ci și cu catapulte pentru distrugerea zidurilor în cazul când acestea limitau accesul spre focarul incendiului. Încă din anul 21 î.Hr. este atestată existența unei formații de luptă cu focul formată din 600 de sclavi. Roma a suferit numeroase incendii, dar cel mai celebru este cel din 19 iulie 64 d.Hr. care a început în zona "Circus Maximus" și a distrus două treimi din marea metropolă. Împăratul Nero a fost acuzat de producerea acestui dezastru, dar acesta a denunțat
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
acestui dezastru, dar acesta a denunțat ca vinovată o comunitate ce se stabilise în regiune, cea a creștinilor. Cetățile și orașele medievale erau prevăzute cu turnuri de supraveghere și aceasta nu numai în scopuri defensive, ci și pentru observarea potențialelor incendii. Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
comunitate ce se stabilise în regiune, cea a creștinilor. Cetățile și orașele medievale erau prevăzute cu turnuri de supraveghere și aceasta nu numai în scopuri defensive, ci și pentru observarea potențialelor incendii. Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință. Primele furtunuri pentru pompieri
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
în scopuri defensive, ci și pentru observarea potențialelor incendii. Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință. Primele furtunuri pentru pompieri au fost puse la punct de inventatorul olandez Jan Van der Heiden în 1672. Mărimea acestora și modul de racordare sunt valabile și
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]
-
pompieri au fost puse la punct de inventatorul olandez Jan Van der Heiden în 1672. Mărimea acestora și modul de racordare sunt valabile și pentru standardele actuale. În ianuarie 1608, orașul american Jamestown (Virginia) a fost complet distrus de un incendiu. În 1648, în New York este înființată o unitate de "supraveghetori de incendii". Aceștia patrulau prin oraș verificând hornurile clădirilor. Incendiile care au survenit în Boston în anii 1653 și 1676 au obligat autoritățile să ia măsuri ferme de prevenire a
Pompier () [Corola-website/Science/304688_a_306017]