42,660 matches
-
o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
poporului muncitor produse de bună calitate (în colaborare cu I. Dragomirescu), București, 1951; Constructorii vieții noi (în colaborare cu M. Sadoveanu, Maria Banuș, E. Camilar ș.a.), București, 1951; Cântece de zi și noapte, București, 1954; Itinerar bulgar, București, 1954; Două poeme, București, 1956; Colocviu critic, București, 1957; Dincolo de iarnă, București, 1957; Fluxul memoriei, București, 1957; Călătorii în Europa și Asia, București, 1960; Versuri, București, 1961; Imn către zorii de zi, București, 1962; Poeți și poezie, București, 1963; Clujul și împrejurimile sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
pentru totdeauna. Astfel, ei au pornit în călătorie, urcând o scară lungă; dorința lui Orfeu de a-și vedea iubita a fost prea puternică și s-a uitat înapoi, în felul acesta pierzând-o pentru totdeauna. (Recent, am citit un poem feminist în care se afirma că Euridice încerca să flirteze cu Orfeu, ispitindu-l să se uite înapoi, deoarece nu dorea în niciun chip să se împovăreze din nou cu un bărbat în viața sa. Nu cred că asta avea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice, iar în Memoriale (1923) se află poeme în toată puterea cuvântului. Din ambele cărți se detașează idei care, completate cu altele, din celelalte scrieri, compun o viziune și un program de viață, o filosofie practică. De nu e originală în premise și concluzii, îndatorate și unele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și a dat versiuni românești remarcabile din San Juan de la Cruz, Charles Péguy, Max Elskamp, Louis Aragon, Rainer Maria Rilke, Stefan George, A.S. Pușkin, N.A. Nekrasov, Federico García Lorca ș.a. Pentru transpunerea poemului Pan Tadeusz de Adam Mickiewicz (1956) i s-a acordat Premiul „G. Coșbuc” al Academiei Române. I s-a mai decernat și Premiul de Stat (1949). Cunoscut îndeobște în critica literară drept poetul cel mai plin de surprize, un boem subțire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
în urmă, risipită în presa vremii, o bogată activitate poetică de altă factură. Abia primele două volume din seria Scrieri (I-IV, 1969-1975), când, practic, destinul său poetic era încheiat, oferă imaginea clară a evoluției. Ciclul intitulat Primele, care cuprinde poemele din perioada 1926-1933, așezat, printr-o dedicație de simpatie către revista „unu”, sub semnul avangardismului, îngăduie prea puțin să se întrevadă devenirea ulterioară. Poate în câteva erotice se presimte stângăcia aceea subtil stilizată care va face farmecul Cânticelor țigănești, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate și neglijență nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și la aceea a poetului. Menirea acestuia din urmă este „agitatorică” și „duhovnicească”, el trebuie să caute mântuirea prin luptă. „Eu sunt cântăreț și om serios / cetățean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
devin arabescuri subtil geometrizate, stilizate cu migală și rafinament. Elemente altădată vituperate constituie acum materia poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat. Și totuși, P. nu și-a trădat structura sa de frondeur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
SCRIERI: Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor, Craiova, 1938; Cântice țigănești, București, 1941; ed. cu ilustrații de Marcel Chirnoagă, București, 1972; Pâine, pământ și țărani, Craiova, 1943; Cântare României, București, 1951; Laude, București, 1953; Laude și alte poeme, București, 1959; Declarația patetică, București, 1960; Poezii, pref. Dumitru Micu, București, 1961; Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București, 1963; Bâlci la Râureni, București, 1964; Versul liber, București, 1965; Drumuri și răspântii, București, 1967; Tristele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Marcel Chirnoagă, București, 1972; Pâine, pământ și țărani, Craiova, 1943; Cântare României, București, 1951; Laude, București, 1953; Laude și alte poeme, București, 1959; Declarația patetică, București, 1960; Poezii, pref. Dumitru Micu, București, 1961; Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București, 1963; Bâlci la Râureni, București, 1964; Versul liber, București, 1965; Drumuri și răspântii, București, 1967; Tristele, București, 1968; Scrieri, vol. I-II, București, 1969, vol. III-IV, îngr. George Zarafu, București, 1974-1975; Poeme, București, 1971; Ultimele, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București, 1963; Bâlci la Râureni, București, 1964; Versul liber, București, 1965; Drumuri și răspântii, București, 1967; Tristele, București, 1968; Scrieri, vol. I-II, București, 1969, vol. III-IV, îngr. George Zarafu, București, 1974-1975; Poeme, București, 1971; Ultimele, pref. Marin Preda, București, 1971; Poezii, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1973; Amintiri, București, 1975; Journal d’un hérétique, tr. Claude Jaillet, pref. Virgil Ierunca, Paris, 1976; ed. (Jurnalul unui cobai. 1940-1954), îngr. Maria Cordoneanu, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Poezii, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1973; Amintiri, București, 1975; Journal d’un hérétique, tr. Claude Jaillet, pref. Virgil Ierunca, Paris, 1976; ed. (Jurnalul unui cobai. 1940-1954), îngr. Maria Cordoneanu, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1994; Povestind copiilor, București, 1990; Poeme, îngr. și pref. Ilie Constantin, Iași, 2000. Traduceri: Marie-Anne Desmarest, Torente, București, 1943; Konstantin Simonov, Apărarea Moscovei, București, 1944; Nikolai Tihonov, Istorisiri din Leningrad, București, 1944; Mihail Șolohov, Școala urii, București, 1944; Jean Richard Bloch, Toulon, București, 1945; A. S. Pușkin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Pușkin, Basme..., cu ilustrații de Th. Kiriacoff-Suruceanu, București, 1945, Ruslan și Ludmila, București, 1951; Tălmăciri după opt poeți europeni, cu portrete de Mircea Alifanti, București, 1946; Claude Roy, Parisul răsculat, București, 1946; Maxim Gorki, Univesitățile mele, București, 1948; N.A. Nekrasov, Poeme alese, București, 1953, Gerul, moșu cu nasu roșu, București, 1955, Opere alese, I-III, București, 1955-1959, Femeile ruse. Decembristele, București, 1956; Adam Mickiewicz, Pan Tadeusz sau Ultima încălcare de pământ în Lituania, pref. Olga Zaicik, București, 1956, Poezii, București, 1957
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
vorba de ilustrarea literară (dar nu literală) a ideii „pozitiviste“ din scrisoarea citată la începutul acestui text, unde se spune și că lumea n-are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nici măcar fiica lor, Olga, nu va fi cruțată? Că și ceilalți copii, pe care Alexandra nici nu-i adusese încă pe lume, vor cunoaște aceeași soartă tragică. Cu o bucurie ascunsă, am zărit într-o seară o culegere mică de poeme, pe care bunica, așezată printre florile de pe balconul ei, o răsfoia pe genunchi. Îmi simțise oare încurcătura, amintindu-și de incidentul din vara trecută? Sau pur și simplu voia să ne citească una dintre poeziile ei preferate? M-am dus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlottei era cântată, așa cum o cereau versurile acelea: Il est un air pour qui je donnerais Tout Rossini, tout Mozart et tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval a făcut să se ivească din negura serii un castel de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea și castelana „blondă cu ochi negri, în veșmintele ei străvechi”... În clipa aceea, vocea surorii mele m-a smuls din reveria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colțul balconului, aplecându-se ușor peste balustradă. Cu gesturi distrate, smulgea din când în când câte o floare ofilită de zorele și o arunca jos, urmărindu-i rotirea în aerul nopții. Cufundată în visele ei de fată, nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit atunci întâmplarea aceea și nu alta? Pesemne că existase un motiv, un început de conversație care îmi sugerase subiectul acela... Era un rezumat, foarte scurtat de altfel, al unui poem de Victor Hugo, povestit de Charlotte cu mult timp în urmă și al cărui titlu nici măcar nu mi-l mai aminteam... Undeva, lângă niște baricade distruse, soldații trăgeau în răsculați, în inima Parisului rebel, în care pavajul avea extraordinara capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela, așa-i? Luat din scurt și negăsind în amintirile mele nici o lămurire despre asta, am răspuns printr-o bâlbâială ezitantă: - Păi... De fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scurt și negăsind în amintirile mele nici o lămurire despre asta, am răspuns printr-o bâlbâială ezitantă: - Păi... De fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu-mi privirea, a întrebat: - Și poemul despre cei împușcați unde poate fi găsit? - Am să ți-l aduc mâine, la școală, trebuie să-l am acasă, copiat... Am spus asta pe nerăsuflate, stăpânindu-mi cu greu bucuria. Era cea mai fericită zi din adolescența mea. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la asfințitul soarelui, ritual trădat în vara aceea. După un minut de tăcere, a suspinat cu un surâs ușor în colțul gurii: - Dar ce pot eu să-ți povestesc? Știi acum totul... Stai, mai degrabă am să-ți citesc un poem... Și aveam să trăiesc cel mai extraordinar început de noapte din viața mea. Căci Charlotte n-a reușit multă vreme să pună mâna pe cartea căutată. Și, cu acea minunată libertate cu care o vedeam câteodată răsturnând ordinea lucrurilor, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ne cățăram pe masă pentru a explora rafturile de sus ale etajerelor. Cartea era de negăsit. Către ora două dimineața, ridicându-se în picioare în mijlocul unei pitorești dezordini de cărți și de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta am început să vi-l citesc, ție și surorii tale, în vara trecută, îți amintești? Și apoi... Nu-mi mai aduc aminte. În sfârșit, ne-am oprit la prima strofă. Deci trebuie să fie aici. Și Charlotte s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]