42,898 matches
-
după obiceiul vremii. Este cunoscut și ca partizan al orientării teologice numită mu'tazilism despre care unii au reținut doar că ar fi fost în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui. Spre sfârșitul
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
limbajului filmic, Kalatozov continuă direcția școlii sovietice din anii 1920 (Vsevolod Pudovkin, Dziga Vertov), manifestând interes pentru viziunile subiective, mai ales în cazul imaginii. Astfel, el folosește unghiuri neobișnuite și filmarea din mână pentru a sugera percepția personajelor, iar supraimpresiunile complexe (tributare filmului experimental din anii 1920) recompun universul subconștient și pot fi combinate cu flashbacks. Alte particularități ale imaginii, creatoare ale unei atmosfere interiorizate, sunt planurile apropiate și dispunerea remarcabilă a luminilor. Începând cu "Primul eșalon" (1956), Kalatozov colaborează cu
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
exactă. Ioan Cucuzel (1280? d.Hr.-1360? d.Hr.) în Evul Mediu și reformele de la începutul secolulul al XIX-lea (de exemplu introducerea solfegiului și denumirea sunetelor unei scări: Pa, Vu, Ga etc.) au simplificat o notație care devenise prea complexă. "Mărturiile" (vedeți figură) indică înălțimea notei inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
structura unor mulțimi simplectice. Adjectivul simplectic a fost introdus de matematicianul Hermann Weyl pentru a desemna "grupul simplectic" formula 1, adică, grupul automorfismelor reale liniare formula 2 care combină înmulțirea cu i prin el însuși. Acest grup a fost numit grup liniar complex, putând produce confuzie de nume cu grupul de automorfisme liniare complexe. Hermann Weyl își justifică alegerea astfel: Mai exact, adjectivul "simplectic" se bazează pe cuvântul greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Hermann Weyl pentru a desemna "grupul simplectic" formula 1, adică, grupul automorfismelor reale liniare formula 2 care combină înmulțirea cu i prin el însuși. Acest grup a fost numit grup liniar complex, putând produce confuzie de nume cu grupul de automorfisme liniare complexe. Hermann Weyl își justifică alegerea astfel: Mai exact, adjectivul "simplectic" se bazează pe cuvântul greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă și "număr complex", cuvântul latin traducând ideea de întrețesere sau întrepătrundere
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
confuzie de nume cu grupul de automorfisme liniare complexe. Hermann Weyl își justifică alegerea astfel: Mai exact, adjectivul "simplectic" se bazează pe cuvântul greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă și "număr complex", cuvântul latin traducând ideea de întrețesere sau întrepătrundere. Prin extensie, adjectivul simplectic este untilizat în sintagmele "forme simplectice", "mulțimi simplectice", etc. Cadrul geometriei simplectice a dat o nouă viziune asupra mecanicii clasice. Ea permite un studiu de comportare global al
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
iar în particular Robert Gompf a arătat că, fiecare grup finit apare ca un grup fundamental al unor mulțimi simplectice de ordinul 4, în contrast vizibil cu cazul Kahler. Multe mulțimi simplectice nu sunt mulțimi Kähler, deci nu au structură complexă integrabilă compatibilă cu forma simplectică. Totuși, Mikhail Gromov a făcut observația importantă că, mulțimile simplectice care posedă numeroase structuri cvasi-complexe verifică toate axiomele unei mulțimi complexe "cu excepția" faptului că funcțiile de tranziție nu sunt olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
cu cazul Kahler. Multe mulțimi simplectice nu sunt mulțimi Kähler, deci nu au structură complexă integrabilă compatibilă cu forma simplectică. Totuși, Mikhail Gromov a făcut observația importantă că, mulțimile simplectice care posedă numeroase structuri cvasi-complexe verifică toate axiomele unei mulțimi complexe "cu excepția" faptului că funcțiile de tranziție nu sunt olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
integrabilă compatibilă cu forma simplectică. Totuși, Mikhail Gromov a făcut observația importantă că, mulțimile simplectice care posedă numeroase structuri cvasi-complexe verifică toate axiomele unei mulțimi complexe "cu excepția" faptului că funcțiile de tranziție nu sunt olomorfe. Gramov folosește existența structurior aproape complexe pe mulțimi simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
care descriu evoluția în timp a unui sistem. Hamiltonianul poate fi folosit pentru a descrie mișcarea sistemelor simple, precum un pendul sau un arc care oscilează și care schimbă energia cinetică în energie potențială și invers, precum și pentru sisteme dinamice complexe, de exemplu orbitele planetare din mecanica cerească, sau cele din mecanica cuantică. Ecuațiile lui Hamilton sunt scrise la modul general sub forma: În aceste ecuații punctul denotă derivata în raport cu timpul a funcțiilor "p = p(t)", numit impuls generalizat, și "q
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
ale acestora (imperfect și minor indică un raport de 1:2, perfect și major indică un raport de 1:3) care au stat la baza metrilor din coloana din dreapta (în notația actuală). Notația măsurată permite reprezentarea unor ritmuri mult mai complexe decât cele ilustrate mai sus. "Ars subtilior" a reprezentat un exemplu de utilizare sofisticată a acestor ritmuri. Ars subtilor a avut o dezvoltare relativ restrânsă probabil din două motive. Ritmuri foarte complexe sunt reduse de către audiență la ritmuri simple, imersate
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
Notația măsurată permite reprezentarea unor ritmuri mult mai complexe decât cele ilustrate mai sus. "Ars subtilior" a reprezentat un exemplu de utilizare sofisticată a acestor ritmuri. Ars subtilor a avut o dezvoltare relativ restrânsă probabil din două motive. Ritmuri foarte complexe sunt reduse de către audiență la ritmuri simple, imersate într-o structură care este percepută ca „zgomot”. În plus, instrumente relativ simple, cum ar fi lăute din Evul Mediu, au permis interpretarea unor ritmuri foarte complexe. Odată cu evoluția instrumentelor, ritmurile foarte
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
din două motive. Ritmuri foarte complexe sunt reduse de către audiență la ritmuri simple, imersate într-o structură care este percepută ca „zgomot”. În plus, instrumente relativ simple, cum ar fi lăute din Evul Mediu, au permis interpretarea unor ritmuri foarte complexe. Odată cu evoluția instrumentelor, ritmurile foarte complexe au devenit din ce în ce mai dificil de executat. Cu trecerea veacurilor tempo-ul muzicii a crescut, dar raportul dintre durata notelor a rămas același. Când durata notei a devenit efectiv egală cu un timp, bara de
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
sunt reduse de către audiență la ritmuri simple, imersate într-o structură care este percepută ca „zgomot”. În plus, instrumente relativ simple, cum ar fi lăute din Evul Mediu, au permis interpretarea unor ritmuri foarte complexe. Odată cu evoluția instrumentelor, ritmurile foarte complexe au devenit din ce în ce mai dificil de executat. Cu trecerea veacurilor tempo-ul muzicii a crescut, dar raportul dintre durata notelor a rămas același. Când durata notei a devenit efectiv egală cu un timp, bara de măsură a fost introdusă și notația
Notația măsurată () [Corola-website/Science/317872_a_319201]
-
(n. 20 octombrie 1863, la Londra - d. 7 iulie 1942, la Lausanne) a fost un matematician englez. Printre domeniile în care și-a adus contribuții, putem enumera: teoria măsurii, seriile Fourier, calculul diferențial și funcțiile cu mai multe variabile complexe. În analiza matematică, două tipuri de inegalități îi poartă numele: inegalitatea lui Young și inegalitatea Hausdorff-Young. A colaborat cu soția sa, matematiciana Grace Chisholm Young. Fiica acestora, Laurence Chisholm Young, urmează drumul părinților, fiind la rândul acesteia o cunoscută matematiciană
William Henry Young () [Corola-website/Science/318039_a_319368]
-
subordonează exact ecuației de undă. Pentru a arăta acest lucru considerăm că formula 3 reprezintă faza unei unde în care formula 126 este o constantă introdusă pentru a face exponențiala adimensională. Schimbarea în amplitudine a undei poate fi reprezentată printr-un număr complex formula 3. Putem rescrie ecuația Hamilton-Jacobi astfel: care este o variantă "neliniară" a ecuației Schrödinger. Invers, plecând de la ecuația lui Schrödinger și de la Ansatzul lui formula 62, obținem: Limita clasică (formula 131) a ecuației Schrödinger de mai sus devine identică cu următoarea variantă
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
școlară a elevilor de liceu (numeroase reproșuri de această natură a primit și scenariul filmului). Cântecul folosește structura obișnuită de tip strofă-refren. Există trei strofe și două refrene diferite, care se reiau. Versurile au măsuri variabile și un relief ritmic complex, datorat cezurilor și formulelor ritmice folosite de melodia vocii. În strofe sunt folosite rime împerecheate, iar la refren apar rime încrucișate și interioare. Versurile folosesc un ton umoristic, punând laolaltă elemente puerile sau prozaice (ursulețul de jucărie, teama elevului de
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
a fost o trupă britanică de rock progresiv activă între 1970 și 1980. Formația a rămas cunoscută pentru muzica sa complexă și sofisticată, dar și pentru virtuozitatea muzicală a membrilor ei. La un moment dat deviza grupului era aceea de "a extinde limitele muzicii populare contemporane cu riscul de a-și pierde din popularitate". nu a atins niciodată succesul comercial pe
Gentle Giant () [Corola-website/Science/318122_a_319451]
-
prima vedere, ele sunt simple povești de aventuri și cunoaștere, în care apar profesori încuiați și perechi geloase, dar Heinlein a fost unul dintre susținătorii ideii că publicul tânăr este mai sofisticat și capabil să se ocupe de probleme mai complexe și teme mai dificile decât cred majoritatea oamenilor. Din acest motiv, chiar și romanele sale pentru tineri conțin un gen de maturitate care le permite să fie citite și de adulți. De exemplu, romanul "Red Planet" portretizează teme subversive de
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
au demonstrat că lorica segmentata devia majoritatea săgeților și a loviturilor de lance. Tipurile de armuri segmentate erau: Lorica segmentata cântărea în jur de nouă kilograme și era puțin mai ușoară decât lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de piele pe dedesubt. Reacțiile chimice dintre garniturile de bronz și plăcile de fier favorizau coroziunea. Armura a renunțat să mai fie folosită ]n secolul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Cantoanele din Est au fost alipite acesteia din urmă, pentru a fi retrocedate Belgiei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În anii 1960 Belgia a trecut printr-un proces de federalizare, în urma căruia a fost format un sistem complex de entități federale. Din punct de vedere teritorial au fost formate 3 regiuni: Flandra, Valonia și Regiunea Capitalei Bruxelles, iar o serie de competențe sociale, culturale, de invățământ etc. au fost acordate unor entități numite „comunități”. Au fost formate trei
Comunitatea germanofonă din Belgia () [Corola-website/Science/318257_a_319586]
-
continuă aventură primei părți din serie. Jocul este influențat de deciziile luate în primul Mass Effect. Multe aspecte ale jocului au fost modificate sau îndepărtate, cum ar fi timpul lung de așteptare din lifturi, vehiculul de explorare Mako sau inventarul complex. Dialogurile cu celelalte personaje beneficiază de un sistem de întrerupere a dialogului în funcție de evenimente. În luptă, jucătorii au acum sănătate regenerabilă, dar s-a renunțat la muniția infinită a armelor al carei singur inconvenient era supraîncălzirea armei. După evenimentele din
Mass Effect 2 () [Corola-website/Science/318298_a_319627]
-
chiar schimbătorul de căldură pentru prepararea apei calde de consum a centralei "6". Circulația în circuitul captatorului solar poate fi naturală, sau forțată prin acțiunea pompei "3". Circulația în circuitul centralei termice este asigurată de pompa centralei. Un sistem mai complex cuprinde un rezervor de acumulare care poate furniza atât apa caldă de consum, cât și agent termic de încălzire cu nivele termice diferite pentru calorifere, respectiv încălzirea pardoselei. O altă soluție folosește apa din rezervorul de acumulare drept apă de
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
proiectarea laboratoarelor amagnetice. Tot el a supravegheat executarea construcțiilor și a adus în țară aparatura, după un stagiu de specializare la Potsdam. Conducerea științifică și organizatorică a observatorului a fost încredințată fizicianului Liviu Constantinescu. Pentru punerea în funcțiune a ansamblului complex de aparate aduse din Germania a sosit de la Potsdam profesorul Richard Bock, împreună cu un asistent. Inaugurarea oficială a avut loc la 16 octombrie 1943, în prezența unor membri ai guvernului, a reprezentanților autorităților și a unor personalități ale mediului științific
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
a valorilor sale absolute, ca bază de raportare pentru înregistrări. Datele achiziționate cu sistemele analogice sau/și digitale calibrate cu instrumentele absolute sunt elaborate prin metode convenite de protocoale internaționale. Se urmărește prin aceasta punerea în evidență și separarea fenomenelor complexe care caracterizează câmpul geomagnetic cu cauze în interiorul adânc al Pământului (curenții de convecție din nucleul extern) precum și câmpul cu cauze externe, extins la mare distanță în spațiul extraterestru (curenți ionosferici, centurile de radiație, structura magnetosferei). Câmpul extern se manifestă printr-
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]