44,517 matches
-
creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii ("Gigantul", 1905; "Christ încoronat cu spini", 1907) se produc în desfășurarea unui discurs plastic ce vizează realitățile epocii. Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la "Omul primitiv" (1906) și "Sfinxul" (1913), trece la seria de ""Himere"": "Himera văzduhului
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului. În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții "formalismului burghez cosmopolit". Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a fost
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
articole despre Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937 cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa. Volumul lui Radu Varia intitulat " Brâncuși", unanim considerat drept lucrarea fundamentală consacrată marelui sculptor, a fost publicat
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
ferată și la construcția gării Petroșani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200 de monede, tetradrahme barbare, de imitație, după monedele macedonene emise de Filip al II-lea, alături de o serie de materiale arheologice aparținând începutului epocii fierului. Potrivit unei cronologii recente, tezaurul descoperit la Petroșani se încadrează în grupa imitațiilor servile după prototip, și se datează în secolul III î.e.n. Petroșani a fost declarat oraș în 1930. Gara, a fost dată în folosință în 1870, odată cu
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Cele mai vechi depozite cu care a început umplerea bazinului sunt alcătuie din conglomerate cu ciment argilos roșu. Fragmentele de roci cristaline și dispunerea lor într-o stratificație torențială constituie un prețios indicu pentru aspectul general al regiunii din acea epocă. Munții din jur formau în marea oligocenă un adevărat arhipelag suspus unei eroziuni active. Apele scurte și repezi brăzdând insulele arhipelagului au transportat aluviunile grosiere, care, depuse pe fundul mării, au devenit conglomeratele scoase la zi de eroziune pe laturile
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
valorile marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se refugiază în tablourile cu țărani și pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul și universul țăranului român, conferindu-le simbolul permanenței , din această epocă datează pânzele "Întoarcerea de la sapă", 1943; "Țărani", 1953; "Odihnă pe câmp", 1954; "Oameni odihnindu-se". În 1955 i-a fost permisă o plecare în Rusia (pe atunci Uniunea Sovietică) și apoi a câștigat o medalie de aur la o expoziție
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele", va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
premiată la 25 ianuarie 1886, fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, "Epoca literară", supliment al ziarului "Epoca". În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici și Coșbuc au început publicarea revistei "Vatra" (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fluierată la premieră. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele "Ion" și "Luca" la revista umoristică "Lumea veche". La "Ziua" a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, "Epoca literară", supliment al ziarului "Epoca". În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici și Coșbuc au început publicarea revistei "Vatra" (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: "Gazeta poporului
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
În "Convorbiri critice" și în "Timpul" și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici și Coșbuc au început publicarea revistei "Vatra" (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: "Gazeta poporului", "Epoca", "Drapelul", "Povestea vorbei", "Lumea veche", "Adevărul", "Foaie interesantă", "Literatură și artă românească", "Pagini literare". În 1896 a condus "Epoca literară". Din 1899 a început să publice la "Lupta", "Luceafărul", "Românul", "Convorbiri". Din 1899 a susținut la "Universul" seria de "Notițe
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
revistei "Vatra" (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: "Gazeta poporului", "Epoca", "Drapelul", "Povestea vorbei", "Lumea veche", "Adevărul", "Foaie interesantă", "Literatură și artă românească", "Pagini literare". În 1896 a condus "Epoca literară". Din 1899 a început să publice la "Lupta", "Luceafărul", "Românul", "Convorbiri". Din 1899 a susținut la "Universul" seria de "Notițe critice", care a oferit materiale volumului "Momente". Prin articolul "", de la 19 noiembrie 1899, a indispus comitetul teatral din care
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
ca o pedagogie implicită a prezentării aspectului social, sub forma ironiei, pentru îndreptarea tuturor relelor. Colaborarea susținută în presă, de la publicațiile de prestigiu ("Convorbiri literare", în anii de participare la Junimea, "Convorbiri critice" și "Viața românească", după 1900, "Timpul", "Constituționalul", "Epoca"), dar și în publicații mai obscure cărora nu le-a refuzat sprijinul ("Gazeta săteanului", în care au apărut "" și "La hanul lui Mânjoală"), l-a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri publiciste precum reportajul și interviul, articole politice și
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Gârleanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Alexandru Cazaban). Calendarul "Moftului român", pe anul 1908, de I. L. Caragiale, a apărut la București. Caragiale a fost atras de contactul cu publicul, arătând o predilecție deosebită pentru participarea la conferințe și șezători literare, frecvente în epoca sa. În acele împrejurări și-a manifestat calitățile de "„causeur”" fermecător și inteligent, de interpret neîntrecut al textelor sale. La Ateneul Român, instituție fondată în 1865 din inițiativa unor cărturari patrioți (Constantin Esarcu, dr. Nicolae Kretzulescu, Vasile Alexandrescu-Urechia) și care
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
română în Germania. Ruptura cu Junimea a devenit definitivă în 1892, când și-a întrerupt colaborarea la "Convorbiri literare". Ura lui împotriva vechilor prieteni literari și a lui Titu Maiorescu a devenit obsesivă. Abia peste câțiva ani, în timpul colaborării la "Epoca" (1896), fostul junimist a regretat despărțirea de Maiorescu și a evidențiat marile calități ale criticului, cu un rol de primă mărime în cultura română, alături de Hasdeu. De la Berlin, la 15 februarie 1908, de ziua de naștere a lui Maiorescu, Caragiale
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian. Republica China a adoptat în mod formal calendarul gregorian la proclamarea sa din 1 ianuarie 1912 dar, în curând, țara s-a prăbușit într-o epocă a dictaturilor militare, fiecare dictator folosind alt calendar. Unificarea Chinei sub autoritatea Kuomintang din octombrie 1928 a făcut ca, efectiv, prima zi a anului 1929 să fie 1 ianuarie a calendarului gregorian. Totuși, în Republica China a fost menținută numerotarea
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
deserturi. Se generalizează folosirea furculiței, lingurii si șervetului, dar și schimbarea tacâmurilor si farfuriilor după fiecare fel. Sub Burboni bucătăria regală franceză devine celebră in toată Europa. Sub Ludovic al XV-lea se îndepartează felurile indigeste, sosurile violente, amestecurile nearmonice. Epoca gurmanzilor va reveni sub Napoleon care va reintroduce obișnuința dineurilor și a serbărilor bine aprovizionate. Bucătăria italiană se dezvoltă la curțile caselor de Medici, de Este și papei Leon al X-lea. Deși italienii aveau o bucătărie mai simplă și
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
ospețele date de Caterina de Medici sunt prezente lebedele si turturelele, frigăruile de cocos, anghinarea, dar lipsește carnea de măcelarie, iar legumele ocupă un loc minor. Evul Mediu, la fel ca Roma, nu a cunoscut zahărul ci se utiliza mierea. Epoca Modernă este marcată printr-o a doua revoluție alimentară, introducerea în Europa a alimentelor de pe continentul american : curcanul, porumbul ciocolată, roșia, ardeiul și cartoful. Episodul introducerii cartofului în regimul alimentar de către Antoine Parmentier în 1788 a dat dovadă de o
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
străine și mai mult sau mai puțin exotice, dar am ajuns să imităm respectivele sortimente de mâncare și acasă. Mondializarea comerțului alimentelor este responsabilul principal în această privință. Niciodată nu a fost mai ușor accesul la asemenea varietate de mâncăruri. Epoca se caracterizează de asemenea printr-o tendință de a reduce din ce în ce mai mult timpul necesar preparării alimentelor, fenomen care se explică în parte prin cerințele vieții profesionale, în parte prin societatea timpului liber și chiar și prin piața preparatelor gătite industrial
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Sremska Kamenica și Petrovaradin). Novi Sad s-ar putea referi și la centrul istoric urban Novi Sad, si anume Novi Sad (cu exceptia Sremska Kamenica și Petrovaradin). Așezarea umană pe teritoriul de azi din Novi Sad are origini vechi, încă din epoca de piatră (în jur de 4500 î.Hr.). Această așezare a fost situată pe malul drept al Dunării pe teritoriul de azi al Petrovaradinului. Această regiune a fost cucerita de celți (în secolul IV î.Hr.) și români (în sec I î.Hr.
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
tâlc) și morala (învățătura). Figura de stil folosită de obicei este personificarea.Fabula are 2 caractere: caracter satiric și caracter moralizator. Fabula era deja practicată în Mesopotamia cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput („Câinele fierarului, neputând să răstoarne nicovala, a vărsat găleata cu apă.“), de musca încrezută („O muscă care s-a așezat pe spatele unui elefant, îl întrebă dacă putea s-o ducă
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Antisemitismul modern este de obicei asociat neonazismului. În opinia cercetătorilor, cauzele antisemitismului românesc sunt similare cauzelor celorlalte antisemitisme europene. Inițial, ca peste tot în Europa, dogma creștină a reprezentat o sursă importantă de legitimare a atitudinilor și gesturilor antisemite. În epoca modernă însă, alți factori s-au alăturat unor convingeri religioase în ațâțarea urii contra evreilor. Studiile sociologice pun astfel accentul în explicarea exacerbării antisemitismului de la o perioadă la alta a istoriei României, pe factorii politici și sociali, cum sunt de
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era "Totus mundus agit histrionem", reluată în “Cum vă place“ sub forma metaforei lumii ca scenă de teatru: "All the world's a stage, / And all the men and women merely players: They have their exits
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
men and women merely players: They have their exits and their entrances". "Lumea întreagă este o scenă iar bărbații și femeile sunt actorii ei, ei intră și ies pe rînd din ea". Rivalul cel mai important al lui Shakespeare din epocă a fost un alt redutabil dramaturg, Christopher Marlowe, care a fost ucis într-o cârciumă, în urma unui conflict iscat din senin. a rămas astfel dramaturgul cel mai jucat și mai respectat, inclusiv de către regina Elisabeta. Recent, un celebru dramaturg englez
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
baza unor sonete pe care le-ar fi dedicat unui tânăr. (sunt incriminate de fapt doar câteva versuri) Obiceiul de a dedica sonete unor persoane, bărbați sau femei, de multe ori protectori sau mecena ai artiștilor, era totuși răspândit în epocă. Se presupune că persoanele cărora le-ar fi fost dedicate sonetele ar fi Henry Wriothesley, 3rd Earl of Southampton și William Herbert, 3rd Earl of Pembroke, despre care se spune că ar fi arătat foarte bine în tinerețe. Nu este
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
fiind pomenită adesea în poemele sale. Nici o sursă contemporană nu face nici măcar aluzie la pretinsele sale preferințe homosexuale. Istorici serioși au demontat aceste presupuneri, arătând că poemele lui Shakespeare au mai degrabă un caracter ficțional, aspect relativ frecvent în literatura epocii. Nu există nici o descriere scrisă a aspectului fizic al lui Shakespeare și nici o dovadă că el a comandat vreodată un portret, astfel gravura Droeshout, pe care Ben Jonson a aprobat-o ca fiind foarte asemănătoare cu chipul real, și monumentul
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]