42,660 matches
-
Pavel Țugui, București, 1995; Opera poetică, îngr. George Gană și Dorli Blaga, cuvânt înainte Eugen Simion, pref. G. Gană, București, 1995; Poemele luminii, îngr. Al. Condeescu, București, 1995; De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995; Poemele luminii - Lysets digte - Poèmes de la lumière - I carmi della luce, ed. plurilingvă, tr. Povl Skarup, Titus Barbulesco, Eugen Lozovan, pref. Eugen Lozovan, Aalborg (Danemarca), 1996; Poezii - Poésies, ed. bilingvă, tr. Jean Poncet, București, 1997; Trilogia cosmologică, București, 1997; Corespondență de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G. Tutoveanu (La Putna, Cuza-Vodă etc.) sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână” (semnată Filosof), explicațiile privind tradiția înroșirii ouălor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
Kurt Marti, Jil Silberstein, Perre-Alain Täche sau Volf von Aichelburg și Cesare Zavattini. Sunt reproduse și fragmente inedite din fondul arhivistic Pier Paolo Pasolini. Un succint profil este consacrat lui Ilarie Voronca. Dintre textele semnate de români sunt de menționat poemele în franceză ale lui Vintilă Horia, eseul despre „scientism și poetică” al lui Nicholas Catanoy, versurile lui Matei Călinescu și Ion Caraion, considerațiile epice ale lui Lucian Grigorowitsch, portretul Ilarie Voronca semnat de Horia Liman și meditațiile asupra poeticii contemporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus Mauritius Maeterlinckus"88. Ilustrativă pentru tehnica parodierii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mulți alții), care se plasau cu deferență "la ușa" sa. Un veritabil "labirint de lentile" dezvăluie textul unuia dintre cei mai apreciați poeți ai nouăzecismului literar, Cristian Popescu. Între sedimentele parodiei din Trebuiau să poarte un nume balada Miorița, poemul lui Marin Sorescu, piesele lui Caragiale -, hipotextul caragialian este liantul care susține atât lumea de hârtie cât și realitatea extralingvistică: " Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume și pentru că oamenii aceia să poată hohoti în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile Zodiacului, în Nu încearcă să desființeze poemele argheziene, pentru ca în 1943 să facă efortul de a le traduce și publica în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul "resturilor de poeme"104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric, la iluzoriul baloanelor de săpun sau, de ce nu, la informațiile fanteziste din "gogoșile" servite în jurnalistica lui Caragiale. Interesant este și faptul că singura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
albe, cu lungimea de doi trei metri. Primul steag a fost arborat În ziua proclamării independenței Indoneziei și apoi la sărbătorile Zilei Independenței În fața Palatului Prezidențial din Jakarta. Stema reprezintă un vultur auriu, simbolul energiei creatoare, numit „Garuda”, personaj din poemele epice antice indoneziene (În templele de secolul al VII-lea). Culoarea aurie sugerează măreția națiunii, culoarea neagră pământul. Pe fiecare aripă sunt 17 pene, 8 pene pe coadă, 45 pe gât care simbolizează data proclamării republicii (17 august 1945). Motto
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dreapta, de sus În jos. Limba coreeană are șase forme de politețe, pe cale de dispariție În circuitul lexical actual, care exprimă, prin radicale și sufixe, diferențele În statutul social al persoanei care vorbește. O poezie recitată cu patos devine un poem de o muzicalitate gravă, ca la violoncel, vocalele se prelungesc ca Într-un ecou de dumbravă sonoră, consoanele se Înmoaie ca Într-o șoaptă de nostalgie muzicală. Arta de a scrie scoate din fagurul limbii o bună parte din miere
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
decembrie 1896, Josă Rizal, locul fiind marcat de o statuie a poetului și basoreliefuri În bronz oglindind aspecte ale luptei revoluționare de la sfârșitul secolului al XIX lea. Pe o placă de bronz sunt gravate versurile din Mi ultimos adios, nemuritor poem Închinat patriei sale de Rizal, În celula sa, Înainte de execuție: Adio patrie adorată, țărm pururi Îndrăgit de soare, Perlă a mării Orientului, paradis pierdut. Mai străluciți și vrednici, mai În floare, O, triștii-mi ani aș vrea să fi putut
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge, O, 1985, 26; Constanța Buzea, Șase ipostaze ale aceluiași izvor, AFT, 1985, 8; Octavian Doclin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge, O, 1985, 26; Constanța Buzea, Șase ipostaze ale aceluiași izvor, AFT, 1985, 8; Octavian Doclin, Poetul în valea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar. Un număr de piese din finalul fiecărui volum, intitulate Miniaturi, definite de Cristian Livescu drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile. Blazarea (un sonet se intitulează The Spleen) este însă artificială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile. Blazarea (un sonet se intitulează The Spleen) este însă artificială, impresie acutizată și de limbajul italienizant, în linia lui Heliade-Rădulescu. O armonie particulară dobândește, prin refren, poemul Somnolența, expresie a dezolării (care îl va obseda și pe Mihai Eminescu) în fața spectacolului neschimbat al lumii. Autorul arată o preferință marcată pentru macabru și sepulcral - castele ale morții, strigoi, femei cu mințile rătăcite cântând noaptea în cimitir -, fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
în cimitir -, fără a fi original. Mireasa strigoiului preia trama baladei Oscar of Alva de Byron, cu unele ecouri din Ludwig Uhland și din Zburătorul lui Heliade-Rădulescu. Fantasticul este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
pref. I. Negoițescu, București, 1968; Almar, București, 1970; Țara fântânilor, București, 1971; Irosirea zăpezilor, București, 1974; Cămașă Patriei, București, 1975; Din Marmația, București, 1977; Binecuvântata civilizație, București, 1980; Ieșire din vis, București, 1982; Fântâni pentru bronzul eroilor, București, 1983; Casa poemelor, București, 1984; Povara umbrei, București, 1987. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Tăcerineprimite”, RL, 1969, 14; Aurel Șorobetea, „Almar”, ST, 1970, 9; Dan Cristea, „Țara fântânilor”, LCF, 1971, 45; Iorgulescu, Scriitori, 81-83; Nae Antonescu, „Țara fântânilor”, ST, 1972, 3; Doina Uricariu, Vocile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă, deși maniera tradiționalistă (gândiristă chiar, în poeme) este concurată, în creația dramatică, de o profundă influență strindbergiană și ibseniană sau expresionistă, ce îi dau o notă particulară în epocă. Realizarea majoră a lui S. - la nivelul celor mai bune cărți ale literaturii române - este Sfârșit de veac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor și solicită un anume efort de decriptare. P. a lăsat însă destul de repede în urmă această fază, iar a doua carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
repede în urmă această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală modificare de viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie mai lungă, așa cum se întâmplă în parabolele ironic-meditative prezente mai cu seamă în ultima parte a cărții și care, precum poemul Zeul din mașinărie, dovedesc nu numai ingeniozitate, ci și profunzime. O parte din versurile lui P. sunt traduse în limbile italiană, germană, franceză, engleză, fiind incluse în numeroase antologii. Îngrijește și prefațează o ediție din poezia lui Al. Macedonski (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]