41,706 matches
-
a întrat în cursa electorală pentru primaria Londrei împotriva primarului în exercițiu Ken Livingstone. A obținut 53.2% din voturi, față de 46.8% pentru acesta. Pe urmă a renunțat la mandatul său de deputat din Henley, dar și-a păstrat rubrica în "Telegraph", pentru care este plătit cu £250.000 pe an. Decizia s-a dovedit a fi controversată, cu atât mai mult cu cât el a calificat această sumă drept „o bagatelă”. În cursul mandatului său a interzis consumul de
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
de la unități protejate autorizate, care sunt angajatori de persoane cu dizabilități. De asemenea, legea achizițiilor publice -OUG 34/2006, art. 43, dă dreptul autorităților contractante să achiziționeze produse și servicii de la unități protejate, prin bifarea în caietul de sarcini a rubricii CONTRACT REZERVAT, oferind posibilitatea ofertării doar acestor tipuri de instituții. În luna septembrie 2013, modelul de angajare protejată Util Deco a fost recunoscut și publicat ca model de bună practică pe site-ul Comisiei Europene la secțiunea Ocuparea Forței de
Util deco () [Corola-website/Science/336521_a_337850]
-
noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au remarcat în cadrul revistei la rubrica „Condicar”: Ion Biberi și Emil Botta, și au fost criticați Nicolae Iorga și Eugen Lovinescu.
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
în cadrul colecției Spiritus. O continuare a acestui roman apare în 2016, la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția acestui roman este anunțată de Alexandru Cistelecan în revista Familia, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant la lettre”, articolul "Divanul lui Caragea". Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
de asasinat) profesorul Viorel Rogoz a colaborat la revista lunară de literatură și artă „Acolada” (director general Radu Ulmeanu, director Gheorghe Grigurcu, redactor-șef Petre Got), revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. A semnat număr de număr rubrica "Etnologul român în „Epoca de aur”." Sunt pagini care, reunite în curând într-un volum cu același titlu, relevă alte laturi ale personalității complexe a contemporanului nostru Viorel Rogoz. Prin articolele publicate în „Acolada”, o revistă de literatură și artă
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
Nouă". A rămas celebră în epocă scena în care la redacția revistei "Munca" s-a prezentat gardianul de la locuința lui Take Ionescu cu "„o cerere de abonament pentru conița lu domnu ministru.”" Chitanța eliberată cu acest prilej avea menționat la rubrica „profesia abonatului” ca fiind "„soție de ministru.”" Odată cu începerea războiului, Bessie Ionescu a plecat la Iași și apoi la Londra. În ianuarie 1918 publică în ziarul "The Observer" un articol despre tragedia României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
1832. Primele fragmente ale romanului au apărut în 1830. Balzac a publicat la 11 februarie 1830, fără semnătură, fragmentul descriptiv „Une vue de Touraine” în revista "La Silhouette". Revista satirică ilustrată "La Caricature" a publicat la 25 noiembrie 1830 în rubrica „Fantaisies” fragmentul „La Dernière Revue de Napoléon”, sub pseudonimul „le Comte Alex de B...”, și o ilustrație semnată „Henri B ...”, provenind dintr-un proiect literar intitulat „Deux amis” și rămas nefinalizat. Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
schimbat numele la sugestia lui Bialik. A invatat la gimnaziul „Herzliya” din Țel Aviv, iar la 17 ani a început să lucreze la ziarul „Yediot Aharonot”. Ulterior el a fost printre întemeietorii magazinului LaIshá (Pentru femeie), la care a înființat rubrică de scrisori ale cititoarelor. În anul 1951 a plecat cu vaporul în Statele Unite, stabilindu-se temporar la Hollywood. Cu acest prilej a luat interviuri unor personalități din istoria Hollywood-ului din partea lui Yediot Aharonot (în seria de articole „Tot adevărul despre
Arie Hashavia () [Corola-website/Science/335289_a_336618]
-
Hakolnóa”. În anii 1960 a scris în cotidianul „Davar” articole în domeniul militar și strategic, apoi la ziarul „Haaretz” în domeniul apărării, al științei și tehnicii, traducând pentru acesta și sute de reportaje din presa mondială. A redactat și prima rubrică din Haaretz consacrată calculatoarelor. După studii de istorie generală și istoria Statelor Unite la Universitatea Țel Aviv, Hashavia a devenit specialist în strategie și a început să lucreze la Institutul Internațional de Strategie din Londra. Acolo s-a împrietenit cu istoricul
Arie Hashavia () [Corola-website/Science/335289_a_336618]
-
și literatura franceză la liceul „Gh. Șincai” din București (1946-1947) și profesor de limba franceză la liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului. În limba maghiară Kastriener a publicat pe paginile ziarului „Temesvári Hírlap” însemnări despre istoria ținuturilor natale. În anii 1929-1931 a fost autorul unei rubrici intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată”. Lui Kastriener i se datorează și traduceri în maghiară ale unor scrieri de autori germani ca Heinrich Heine,Klabund, Franz Xaver Kappus etc. și traduceri în germană din autori
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de rubrică la „Contemporanul” 1971-1982, redactor șef adjunct la revista „România pitorească” 1982-1989, apicultor și horticultor (eliminat din presă) 1989, în zilele Revoluției înființează Mișcarea Ecologistă din România, al cărui președinte devine Din 1990, președinte al Partidului M.E.R. Membru în Biroul Executiv
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
a emisiunii, Monty Hall. Problema a fost adresată inițial într-o scrisoare a lui Steve Selvin către revista "American Statistician" („Statisticianul american”) în 1975. A devenit faimoasă ca întrebare adresată în scrisoarea unui cititor, Craig Whitaker, și citată într-o rubrică numită „Ask Marilyn” („Întreab-o pe Marilyn”), întreținută de Marilyn vos Savant, din revista Parade, în anul 1990: Răspunsul lui vos Savant, care figura în Guinness World Records ca femeia cu cel mai înalt IQ, a fost acela că concurentul ar
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
adaugă valoare ușii pe care a ales să nu o elimine, dar nu și celei alese inițial de concurent. Alte scenarii posibile decât cel descris pot dezvălui informații suplimentare diferite, sau deloc, și rezulta în probabilități diferite. Mulți cititori ai rubricii lui vos Savant au refuzat să creadă că schimbarea opțiunii inițiale este benefică în ciuda explicației oferită de aceasta. După apariția problemei în revista "Parade", aproximativ 10.000 de cititori, dintre care aproape 1000 cu doctorat PhD, au scris revistei, majoritatea
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
deoarece răspunsul corect (acela că ar trebui să schimbi opțiunea inițială) este atât de contraintuitiv încât poate părea absurd, dar cu toate acestea este demonstrabil adevărat. este, matematic vorbind, echivalentă cu mai vechea problemă a celor trei prizonieri, descrisă în rubrica „Mathematical Games” („Jocuri matematice”), întreținută de Martin Gardner, din revista Scientific American din 1959 și cu "problema celor trei scoici", descrisă în cartea lui Gardner - „Aha! Gotcha” („Aha! Te-am prins”), dar și cu mult mai vechiul paradox al cutiei
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
de uși creează impresia că probabilitatea pentru cele două uși rămase, de a fi câștigătoare, este de 50%, când de fapt este de 33,3% față de 66,6% (sau 1/3 față de 2/3). Vos Savant a scris în prima rubrică dedicată problemei lui Monty Hall că jucătorul ar trebui să-și schimbe alegerea. Aceasta a primit mii de scrisori din partea cititorilor ei, din care vasta majoritate, inclusiv multe de la cititori cu doctorate, dezaprobau răspunsul acesteia. Între 1990-1991, aceasta dedică paradoxului
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
Parade. Numeroase exemple de scrisori ale cititorilor articolelor lui vos Savant sunt prezentate și discutate în cartea „Dilema Monty Hall: o iluzie cognitivă prin excelență” a lui Donald Granberg. Discuția a primit răspunsuri și pe alte căi, de exemplu, în rubrica de ziar „The Straight Dope” a lui Cecil Adams, și a apărut în ziare importante precum New York Times. În încercarea de a-și clarifica răspunsul, vos Savant a propus un joc cu scoici pentru ilustrare: "„Te uiți în altă parte
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
a menționat despre începuturile sale în ale picturii că: Deprinderile sale cu arta plastică, precum și celebritatea, s-au evidențiat în vremea liceului. Corneliu Ionescu participa la editarea revistei școlii intitulată "Salba argeșeană", făcând desene cu evenimentele liceului. El era semnatarul rubricii de grafică satirică a revistei. A urmat cursurile Academiei de Artă din București pe care le-a absolvit în anul 1980 la clasa profesorului Gheorghe Șaru. Încă din anii liceului și apoi la academie a avut dascăli pe Sorin Ilfoveanu
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
Berlin (1854), al Royal Society (1874) precum membru corespondent al Universității de Stat din Sankt Petersburg (1850). În pentru acel timp impunătoarea vârsta de 83 de ani, marele Fries a murit în casa sa din Uppsala din cauza unei pneoumonii. În rubrica adăugată sunt enumerați numai acei taxoni care au valabilitate până astăzi (ce înseamnă, că n-au fost puse în rândul sinonimelor):
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
București și la gazeta național-liberală „Națiunea” al lui Dimitrie Brătianu. Ulterior a lucrat în colectivele de redacție ale ziarelor „Dreptatea” (1888) al disidentului liberal N.Fleva, începand din 1889 a fost unul din redactorii ziarului „Adevărul”,unde a publicat o rubrică politică, de asemenea a colaborat la „Liberté roumaine” a lui Frédéric Damé și la gazeta lui Alexandru Beldiman „Cronica română”. A semnat uneori cu pseudonimul „Fox” sau Un „democrat”. În anul 1891 Hussar s-a alăturat grupului și gazetei evreiești
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
început cu o frecvență bilunară, apoi trimestrială. Ea a fost găzduită succesiv pe diferite servere. În manifestul "Pro-Teze" (Principii teoretice), fondatorul a statuat că este o publicație independentă de tip "freeware", distribuită gratis, animată de Spiritul Liber al Internetului. Denumirile rubricilor permanente au fost derivate din cuvinte care încep cu prefixul "Pro-": Pro-Domo, Pro-Eminențe, Pro-Fan, Pro-File, Pro-Fund, Pro-Gram, Pro-Gresii, Pro-Misiune, Pro-Nume, Pro-Porție, Pro-Poziții, Pro-Puneri, Pro-Test, Pro-Teze, Pro-Ton, Pro-Vizor etc. După cooptarea lui Györfi-Deák György, care a îngrijit primele numere de la începutul
Pro-Scris () [Corola-website/Science/332654_a_333983]
-
având-o ca protagonistă pe Gina Lollobrigida, e complet diferit față de proiectul precedent și a fost realizat după ce producătorul Carlo Ponți a respins planul Lattudata-Morante, considerat insuficient de comercial. Între anii 1951 și 1952 Elsa Morante a ținut și o rubrică de critică cinematografică la radio, care din păcate s-a încheiat într-un mod foarte trist: scriitoatea a fost nevoită să-și dea demisia din cauza unui act de cenzură la care care fusese supusă conducerea firmei RĂI. Interesul pentru cinema
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la editură Einaudi în 2013 cu numele de "Aneddotti infantili". Sunt o serie de povestiri para-autobiografice pe care scriitoarea le-a publicat între 1939 și 1940 la rubrică "Îl giardino d’infanzie" de la revista "Oggi". În anul 2013 a aparut "L’amata", o culegere de 596 de scrisori ale Elsei Morante, îngrijita de neoptul sau, Damiele Morante în colaborare cu Giuliana Zagra. Manuscrisele sale sunt păstrate la Bibliotecă
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
negației sau unitatea și pluralitatea ca predicate cantitative în același timp. Categoriile modalității se exclud reciproc. Așadar, un obiect în genere nu poate fi și posibil și imposibil, respectiv existent și nonexistent. Kant a întocmit o clasificare logică în douăsprezece rubrici a enunțurilor considerând că fiecare din ele corespunde câte unei funcții a intelectului uman. În cadrul acestei clasificări, principalele diviziuni sunt cantitatea, calitatea, relația și modalitatea.; acestea se aplică fenomenelor sau aparențelor și nu lucrurilor-în-sine. Conceptele pure kantiene erau, așadar, categorii
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
cartea ""Conspirații sub cer deschis"", cuprinzând o selecție de articole publicate între anii 1936 - 1938 în ziarele "Zorile" și "Lumea Românească". În anul 1978 Leon Kalustian începe, grație lui Vartan Arachelian, colaborarea la revista Flacăra a lui Adrian Păunescu, prin rubrică ""Simple Note"". În perioada 1980 - 1984 publică la Editură Eminescu, sub directoratul lui Valeriu Râpeanu, cele patru volume ""Simple Note"". Cărțile sale au fost bine primite și s-au bucurat de aprecieri deosebite din partea criticii literare. La 10 iulie 1983
Leon Kalustian () [Corola-website/Science/333720_a_335049]