42,127 matches
-
să încheie Pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania Nazistă la 23 august; acesta a fost un pact de neagresiune care conținea un protocol secret de a împărți Europa de Nord și de Est în sferele de influență germană și sovietică. La o săptămână de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, forțele germane au invadat Polonia din nord, sud și vest. Forțele poloneze s-au retras în sud est unde au pregătit o mare defensivă a Capului de pod român și au așteptat sprijin și ajutor din partea britanicilor și
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
dorea să ofere o deschidere pentru viitoarea remilitarizare a Renaniei, de unde și condiționarea respectării tratatului de la Locarno de atitudinea celorlalte părți. La sfârșitul lui 1935, Neurath a lansat zvonuri cum că Germania se gândește la remilitarizarea Renaniei ca răspuns la semnarea pactului franco-sovietic în mai 1935, despre care Neurath a insistat că este o încălcare a tratatelor de la Locarno și o amenințare pentru Germania. În același timp, Neurath a ordonat diplomaților germani să înceapă pregătirea de argumentații legale pentru remilitarizarea Renaniei
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
separate. În mai 1923, Transiordania a primit un anumit grad de independență, funcția de șef de stat fiind exercitată de Abdullah, iar cea de reprezentat al monarhiei britanice de Harry St. John Philby.. Transiordania a rămas sub controlul britanicilor până la semnarea tratatului anglo-transiordanian din 1928. Transiordania a devenit independentă din punct de vedere oficial, dar britanicii au continuat să-și mențină prezența armată în țară și au exercitat controlul asupra politicii externe. De asemenea, britanicii controlau parțial finanțele regatului. Aspirațiile transiordanienilor
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Gaulle, lobby urmat de doi ani de negocieri intense cu Bruxelles-ul. Eforturile sale intense au dat roade și pe 9 iulie 1961 guvernul său și europenii au semnat protocoalele Tratatului de asociere a Greciei la Comunitatea Economică Europeană. Ceremonia semnării a avut loc în Atena care a primit delegațiile guvernelor importante din blocul celor șase membri: Germania, Franța, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda, un precursor al Uniunii Europene. Ministrul economiei Aristidis Protopapadakis și ministrul de externe Evangelos Averoff au fost
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
a întreprins numeroase naționalizări în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul bancar și în transporturi. Politicile de planificare a economiei, care au dus la crearea unui semnificativ sector de stat în economie, au fost descrise de mulți ca "socialmania". În urma semnării Tratatului de Aderare la Comunitatea Economică Europeană (acum Uniunea Europeană) în 1979, Karamanlis a renunțat la funcția de premier și a fost ales Președintele Republicii Elene în 1980 de către Parlament, și în 1981 a supervizat aderarea oficială a Greciei la Comunitatea
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
1530, pentru a fi din nou demolat în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din nou distrus în secolul al XVIII-lea de către vendeeni ("vendéens" - în franceză). În 1598 castelul a fost scena reuniunilor pregătitoare pentru semnarea Edictului de la Nantes (asigura libertatea religiei protestante hughenote în Franța), între reprezentanții lui Henric al IV-lea și cei ai ducelui de Mercoeur, baron de Ancenis. În timpul războiului Vendeii (unul dintre războaiele civile din timpul revoluției franceze), Ancenis a fost
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
Imperiul Otoman continuă să fie zdruncinat de revolte, la Berlin are loc o conferință internațională a Marilor Puteri în luna iunie 1878. Sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck, diplomații europeni discuta soarta Imperiului Otoman iar Rusia se trezește izolată. După semnarea Tratatului de la Berlin, Bulgaria este împărțită în două provincii dintre care numai o provincie primește o autonomie reală. Ținuturile bulgărești sunt amputate de Macedonia și Tracia, ceea ce este o mare ușurare pentru Grecia. Independența României, Șerbiei și Muntenegrului este încă
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
manevre complicate și contra-manevre, Japonia împins înapoi flotă rusă la Bătălia de laPort Arthur în 1905. Odată cu încheierea în 1904-1905 a Războiul ruso-japonez cu Tratatul de la Portsmouth, drumul a fost deschis pentru Japonia pentru a prelua controlul de Coreea. După semnarea Tratatul Protectoratului în 1905, Coreea devine un protectorat japonez. Itō Hirobumi a fost primul Rezident General al Coreea, deși el a fost asasinat de către activitaul pentru independență coreeană An Jung-geun în 1909 în stația de tren din Harbin. În 1910
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
obținut acceptul aliaților occidentali pentru repatrierea a tuturor cetățenilor sovietici ținuți prizonieri. Se pare că Roosevelt și Churchill s-au temut ca sovieticii să întârzie sau chiar să refuze eliberarea prizonierii aliați din lagărele germane eliberate de Armata Roșie. După semnarea înțelegerilor de la Ialta, Churchill l-a întrebat pe Stalin: „Au luptat cazacii și alte minorități împotriva noastră”, la care acesta din urmă a răspuns: „Ei au luptat cu ferocitate, ca să nu spunem cu bestialitate, pentru germani”. Spre sfârșitul războiului, Piotr
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
eliberau și creștinii căzuți în sclavie. În ultimii săi ani de existență, Siciul Zaporojian devenise centrul vieții cazacilor de la sud de granițele Imperiului Rus. Cazacii erau conduși de "Rada Siciului", iar termenul „Siciul Zaporijian” era aplicat întregului „stat căzăcesc”. După semnarea tratatului de la Pereiaslav (1654), regiunea locuită de cazacii zaporojeni a fost împărțită în două: Hetmanatul cazacilor cu capitala la Cihirin și o regiune cu mai mare autonomie, Zaporojia, a cărei capitală s-a mutat de mai multe ori de-a
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
deși contractul său se termina în iunie 2009. Cu toate acestea, a reușit să redevină titular , influențând puțin echipa în sezonul intern 2007. Ulterior, pe 20 iulie 2007, Helguera a semnat cu Valencia CF un contract pe trei ani. Până la semnarea contractului, Helguera și-a exprimat dorința de a ajunge la Valencia pentru o "perioadă lungă de timp" și a fost "încântat" să ajungă la club. Pe durata primului său sezon, a jucat un rol relativ important, ajutând echipa să câștige
Iván Helguera () [Corola-website/Science/317492_a_318821]
-
pregătire a acestei mari schimbări politice europene în timpul mandatului său de prim ministru al Franței (1947-1948) și al celui de ministru de externe începând cu 1948. El a vorbit despre princiile partajării resurselor europene într-o uniune supranațională și la semnarea Statutului Consiliului Europei, la Londra, la 5 mai 1949. Declarația avea câteva scopuri distincte, pe care le trata deopotrivă: Declarația propriu-zisă a fost redactată inițial de Paul Reuter, colegul lui Schuman și jurist la ministerul de externe. A fost apoi
Declarația Schuman () [Corola-website/Science/321783_a_323112]
-
Înalta Autoritate, comasarea intereselor vitale, cum ar fi cărbunele și oțelul, o piață și o economie unică europeană—fuseseră înaintate în mai multe discursuri ale lui Schuman din anii anteriori, la Națiunile Unite, la St James's Palace, Londra odată cu semnarea statutelor Consiliului Europei și la Bruxelles, Strasbourg și în America de Nord. Propunerea de înființare a unei Comunități supranaționale a venit ca un șoc binevenit și pozitiv pentru popoarele europene în anii grei ai Războiului Rece, îndepărtând perspectiva unui nou război cu
Declarația Schuman () [Corola-website/Science/321783_a_323112]
-
pentru a „construi pace de durată în Europa”. Rezultatul imediat al acestei inițiative a fost înființarea la 18 aprilie 1951 a Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului (ECSC), prima dintre cele trei Comunități Europene predecesoare ale Uniunii Europene. La semnarea tratatului de la Paris la 18 aprilie 1951, cele șase state semnatare au afirmat într-un document separat că această dată reprezintă nașterea Europei unite. a marcat adevăratul început al cooperării franco-germane postbelice și al reintegrării Germaniei de Vest în Europa
Declarația Schuman () [Corola-website/Science/321783_a_323112]
-
au fost prevăzute în Tratatul de la Versailles din 1919 și au fost repartizate puterilor învingătoare pe 7 mai 1919. Teritoriile otomane au fost repartizate pentru prima oară în conformitate cu prevederile Tratatului de la Sèvres din 1920, iar repartiția a fost finalizată după semnarea Tratatului de la Laussane din 1923. Puterile Aliate și-au împărțit teritoriile otomane în conformitate cu înțelegerile semnate la Conferința de la Sanremo din 1920. Tratatele de pace au jucat un rol important în stabilirea unor precedente în dreptul internațional care sunt valabile și astăzi
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
a refuzat să ratifice Convenția Ligii Națiunilor. Impunerea cu forța a voinței puterilor învingătoare și blocarea dreptului la autodeterminare prin sistemul mandatelor au fost principalele motive invocate de senatori pentru neacordarea votului lor. Ca urmare, guvernul american a trecut la semnarea de tratate individuale pentru asigurarea drepturilor cetățenilor săi, pentru apărarea drepturilor de proprietate și a intereselor de afaceri în teritoriile sub mandat și pentru ca să împiedice puterile mandatare să modifice termenii mandatelor fără aprobarea SUA. Statele Unite ale Americii au protestat în
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
intensă pentru controlul asupra instituțiilor și pentru a le da o definiție juridică. După o victorie lejeră a monarhiștilor în alegerile legislative din 18 februarie 1871, Adolphe Thiers a fost numit șef al executivului provizoriu al Republicii Franceze, în așteptarea semnării tratatului de pace și a restabilirii ordinii. Cu toate acestea, intransigența contelui de Chambord, șeful monarhiștilor legitimiști care insistau pentru adoptarea drapelului alb în locul celui tricolor, a îndepărtat orice posibilitate de restaurare în scurt timp a monarhiei, deși acesta obținuse
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
îl oferă cu ocazia aniversării a 48 de ani. Neobișnuitul cadou este participarea la "un joc care-ți schimbă modul de viață" organizat de firma "Consumer Recreation Services (CRS)". Ezitant la început, Nicholas acceptă în cele din urmă cadoul. După semnarea contractului de participare la joc cu reprezentantul firmei CRS, jocul începe fără o avertizare prealabilă și determină o serie de peripeții în care Nicholas este amenințat, păcălit, înșelat încât devine incapabil de a discerne evenimentele reale de cele legate de
Jocul (film) () [Corola-website/Science/321969_a_323298]
-
D.C. Acolo, s-a întâlnit cu președintele american Andrew Jackson, înainte de a se întoarce în dizgrație în Mexic la începutul lui 1837. Independența Texasului era, însă, la acea vreme, un fapt împlinit, deși Mexicul nu a recuoscut-o oficial decât prin semnarea tratatului de la Guadalupe Hidalgo la sfârșitul Războiului Americano-Mexican în 1848.
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
fost un conflict armat dintre Forțele coloniale franceze, alături de care lupta și Legiunea franco-armeană, și Forțele naționaliste turce de sub comanda Marii Adunări Naționale a Turcie. Conflictul a fost una dintre urmările încheierii Primului Război Mondial. Franța își creionase interesele în regiune prin semnarea Acordului Sykes-Picot și a acordului franco-armean din 1916. Cel din urmă acord a permis înființarea forțelor armene din cadrul armatei franceze. La sfârșitul anului 1921, Franța avea în schimb relații mai bune cu naționaliștii turci și a încetat să mai fie
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
a imperiului a fermei Mercimek ("Mercimek Çiftliği") a sultanului Abdülhamid al II-lea (1.100 km2), care acoperea cu aproximație terenul de la porturile Yumurtalık și Karataș până în apropierea orașelor Kozan și İmamoğlu. Armata franceză s-a mutat în regiune după semnarea armistițiului de la Mudros, în conformitate cu prevederile acordului secret Sykes-Picot. Acordul Sykes-Picot prevedea că, în afară de Siria, francezii aveau să ocupe sudul Anatoliei, unde se aflau câmpiile fertile din Çukurova (Cilicia), porturile Mersin și İskenderun (Alexandretta) și minele de cupru din Ergani. Pe
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
comanda generalului Edmund Allenby. Armenii au luptat în Palestina, Siria (și în Cilicia, după armistițiul de la Mudros). Atunci când au fost de acord cu organizarea Legiunii sub comanda franceză, armenii urmărit să li se permită participarea la împărțirea Imperiului Otoman. După semnarea Armistițiului de la Mudros, primul lucru pe care l-a întreprins francezii a fost să ocupe minele de cărbune otomane la care investitorii de la Paris aveau acțiuni importante. Armata franceză a urmărit atât să asigure securitatea investițiilor, cât și asigurarea proviziilor
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a pus capăt luptelor dintre Mișcarea națională turcă și forțele armate ale Franței, Regatului Unit și Italiei. Trei
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
forțele armate ale Franței, Regatului Unit și Italiei. Trei zile mai târziu, și Grecia avea să semneze acest armistițiu . Trupele franceze s-au retras din zonele ocupate în Anatolia în primele zile ale anului 1922, la aproape zece luni înaintea semnării Armistițiului de la Mudanya. Începând cu 2 ianuarie, trupele franceze au evacuat Mersin și Dörtyol. Pe 5 ianuarie au fost evacuate Adana, Ceyhan și Tarsos. Evacuarea trupelor franceze s-a încheiat pe 7 ianuarie, când ultimele trupe au evacuat Osmaniye. În
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile otomane, au fost satisfăcute de tânăra Republică Turcă odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]