43,501 matches
-
în primul volum "Histoires extraordinaires". Baudelaire a fost foarte influent în introducerea operei lui Poe în Europa și traducerile sale au devenit versiunile definitive în limba franceză de pe întregul continent. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Portretul oval” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Cărăbușul de aur” în volumul "Nuvele
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
o vânătoare de comori intitulat "Comoara din insulă" (1883). Stevenson a recunoscut această influență: „Am intrat in galeria domnului Poe... Fără îndoială, scheletul [în romanul meu] este preluat de la Poe”. Poe a jucat un rol major în popularizarea criptogramelor în ziarele și revistele din vremea sa și ulterior. William F. Friedman, primul criptograf al Americii, a devenit interesat de criptografie după ce a citit „Cărăbușul de aur” când era copil - interes pe care l-a folosit mai târziu în descifrarea codului PURPLE
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
populară în zilele sale astfel încât a fost realizată o versiune pentru scenă care a avut premiera la 8 august 1843. Producția a fost realizată împreună cu Silas S. Steele și a fost jucată la American Theatre din Philadelphia. Redactorul șef al ziarului "The Spirit of the Times" din Philadelphia a spus că piesa „a mers greu și a fost destul de obositoare. Cadrul de lucru a fost destul de bun, dar a vrut să umple totul”. În film și televiziune, o adaptare a operei
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
apă după altul. Oamenii încep să suspecteze că ceva nu e în regulă. Identitatea lui Tommaso este dezvăluită imediat atunci cand barbă să falsă cade. Cei trei se ascund în apartamentul lui Otis după ce scăpa de poliție. Otis află dintr-un ziar că pasagerii clandestini sunt urmăriți de poliție pentru că au intrat ilegal în țară. Gottlieb îl da afară pe Otis de la operă din New York. Când află că Roșa a fost concediată pentru că-l ascundea pe Riccardo, băieții intra în acțiune, sabotând
O noapte la operă () [Corola-website/Science/325895_a_327224]
-
pornire un concept comun și fiind într-o strânsă interdependență. Este ca și cum ai fi în același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.”" Din 2001 se stabilește in Germania. Cristian Botez definea în anul 1991 în ziarul Momentul muzica lui Octave astfel: ""un sound teribil și un rock de avangardă, situat la interferența stilurilor hard, new wave, progressive, heavy și symphonic-rock. Cu un sunet compact de largă acoperire, în același timp cu pasaje cantabile, ușor de reținut
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
La Porțile Iubirii în 1993: ""Octave creează uneori senzația că urmărește să creioneze o muzică a visului, o muzică ce poate fi luată drept drog, o muzică care cheamă imaginea."" Corneliu Băran descria în articolul "Cu Moțu și Octave" din ziarul Azi materialul muzical al discului Dulce Libertate din 1994 la modul următor: ""LP-ul conține șase piese muzicale "grele", de anvergură și-am spune noi - de o tonalitate expresivă și ca melos - de rafinament instrumental excepțional"." Fiecare album Octave are
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
coperțile discurilor și booklet-urile CD-urilor există o poveste rezumat concepută din numele pieselor și idei filozofice semnată de Octavian Teodorescu. Cătălin Andrei făcea referință în 1995 la conceptul filozofic ce stă în spatele muzicii lui Octave într-un articol din ziarul Ziua prilejuit de lansarea dublului compact disc ce include toată trilogia: ""Albumele Octave - o îmbinare între filozofie, muzică și science-fiction. Pentru a-l înțelege pe Octav, trebuie să accepți integrarea în conceptul său filozofic, pentru că fiecare album are propria sa
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
integrarea în conceptul său filozofic, pentru că fiecare album are propria sa poveste. Pentru că piesele sale sunt pline de capcane seducătoare, care te pot ameți atât de mult încât să devii pe veci octavoman."" Ema Ofițeru vorbea într-un articol în ziarul Cotidianul din 1999 despre ""nota specială"" a muzicii artistului ca fiind percepută drept ""una foarte prezentă și originală"." Mihaela Dordea definea pe Octave într-un interviu luat artistului în anul 1999 ca pe un compozitor cu o ""gândire vizionară"", cu
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
creator. Privind din perspectiva vieții de atunci din Transilvania, inițiativele lui Coulin erau de o modernitate temerară în raport cu valorile tradiționale. Pentru a contrabalansa balanța dintre tradiționalism și modernitate, Arthur Coulin se implică în redactarea și publicarea de articole programatice în ziarele Kronstädter Zeitung și Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt sub titlul "Unsere bildende Kunst" (Artele noastre vizuale) și "Ein Verein für heimische Kunstbestrebungen" (O asociație pentru eforturile artistice naționale). În articolele publicate, Coulin explică poziția și rolul artei în societate folosind argumente ce fac
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
timpurile. În 2008, "Inspectorul Harry" a fost selectat de revista "Empire" ca fiind unul dintre " Cele mai mari 500 de filme din toate timpurile". El a fost plasat și pe lista "Celor mai bune 1000 de filme făcute vreodată" a ziarului "The New York Times". În ianuarie 2010, "Total Film" a inclus filmul pe lista cu "Cele mai bune 100 de filme din toate timpurile". "TV Guide" și "Vanity Fair" aun inclus filmul în listele lor cu cele mai bune 50 de filme. Premiera
Inspectorul Harry () [Corola-website/Science/325945_a_327274]
-
a fost cea dintâi competiție fotbalistică austriacă ce s-a desfășurat timp de trei sezoane între cluburile vieneze. Campionatul a fost fondat de cotidianul local "Neues Wiener Tagblatt", ziarul cu cel mai mare tiraj din Viena. De altfel acest turneu este considerat precursorul actualei ligi austriece. În acei ani se mai mai desfășura o altă competiție, Cupa Challenge, ce reunea cluburi de fotbal de prin toate colțurile statului dualist
Cupa Tagblatt () [Corola-website/Science/325954_a_327283]
-
dus la rezolvarea cazului. Dupin reapare și în povestirile „Misterul lui Marie Rogêt” și „Scrisoarea furată”. Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L'Espanaye și a fiicei ei în Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare tăiat încât capul ei abia se mai ținea de trup, iar fiica ei, după ce a fost ștrangulată, a fost vârâtă în deschizătura îngustă a hornului. Crima a avut loc într-o cameră
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
o altă limbă decât a sa. Vorbele erau neclare, iar martorii au spus că ei nu cunosc limba în care pretind că au auzit vorbele. Parizienii Dupin și prietenul său, naratorul anonim al povestirii, citesc cu interes aceste relatări din ziare. Cei doi trăiesc într-o stare de izolare și nu primesc niciun vizitator. Ei au tăiat contactul cu „foștii asociați” și ies afară din casă doar noaptea. „Existam doar pentru noi”, explică naratorul. Când un om pe nume Adolphe Le
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
a vorbit criminalul, Dupin concluzionează că ei nu au auzit deloc o voce omenească. El găsește un fir de păr la locul crimei, care este destul de neobișnuit; „acesta nu este "păr uman"”, a conchis el. Dupin dă un anunț în ziar în care întreabă dacă cineva a pierdut un „urangutan”. Un marinar răspunde la anunț și vine acasă la Dupin, afirmând că oferă o recompensă pentru restituirea urangutanului. În schimb, Dupin îi cere toate informațiile pe care le avea despre crimele
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
într-un moment în care crima pătrundea tot mai puternic în mintea oamenilor ca urmare a dezvoltării urbane. La Londra se înființase recent prima forță de poliție profesionistă și orașele americane au început să se concentreze pe activitatea polițienească științifică, ziarele relatând despre crime și procese penale. „Crimele din Rue Morgue” stabilește o temă urbană care va fi reutilizată de mai multe ori în ficțiunea lui Poe, în special în „The Man of the Crowd”, probabil inspirată de perioada în care
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de povestire în care Dupin explică modul în care știa că naratorul se gândea la actorul Chantilly. Dupin își aplică apoi metoda în rezolvarea acestor crime. Metoda lui Dupin subliniază importanța de a citi și a cuvântului scris. Relatările din ziar îi stârnesc curiozitatea; el află despre urangutani dintr-o relatare scrisă de „Cuvier” - posibil zoologul francez Georges Cuvier. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează pe detectiv prin citirea indiciilor. Poe, subliniază, de asemenea puterea cuvântului rostit. Atunci când
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
soluția și explică apoi raționamentul care a condus la aceasta. Este, de asemenea, primul mister dintr-o cameră închisă în literatura detectivistică. La publicarea sa, „Crimele din Rue Morgue” și autorul său au fost apreciate pentru crearea unei noutăți literare. Ziarul "Inquirer" din Pennsylvania a scris că povestirea „dovedește că domnul Poe este un om de geniu... cu o iscusință și o putere inventivă, despre care nu cunoaștem nicio asemănare”. Poe, cu toate acestea, și-a minimalizat realizarea într-o scrisoare
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
fost una dintre primele lucrări ale lui Poe care a fost tradusă în limba franceză. Între 11 iunie și 13 iunie 1846, traducerea franțuzească „Un meurtre sans exemple dans les Fastes de la Justice” a fost publicată în "La Quotidienne", un ziar din Paris. Numele lui Poe nu a fost menționat, iar mai multe detalii, inclusiv numele străzii (Rue Morgue) și a personajelor principale ("Dupin" a devenit "Bernier") au fost schimbate. La 12 octombrie 1846, o altă traducere necreditată redenumită „Une Sanglante
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
povestirea din "La Quotidienne". Acuzarea a mers la proces și dezbaterea publică a adus numele lui Poe în atenția publicului francez. Prima traducere în limba română a fost realizată anonim și publicată în 1879 sub titlul „Cele două asasinaturi” în ziarul "Timpul", nr. 235, 236, 237, 239, 244, 246, 248, 252, 256, 257, 261 și 264. Povestirea a fost tradusă apoi de Emil Pagano (publicată în 1892 sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” într-o broșură de 30 de pagini
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de Emil Pagano (publicată în 1892 sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” într-o broșură de 30 de pagini tipărită de Tip. „Modernă” Gr. Luis din București.), de „Byr” (publicată în 1896 sub titlul „Tragedia din rue Morgue” în ziarul "Dreptatea", anul III, 1896, nr. 118, 120, 122, 123, 125, 126, 128, 129, 130 și 132), de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) (inclusă sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19) și de Iosif Popescu (publicată în 1904 sub titlul „Asasinatul din strada Morgei” în ziarul "Tribuna poporului", anul VIII, 1904, nr. 218, 220-223, 226-228, 230-232 și 234). Alte traduceri au fost realizate de Barbu Constantinescu (publicată în 1910 sub titlul „Cele două asasinate din str. Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
imaginația artistică. În calitate de observator, el acordă o atenție deosebită faptelor neintenționate cum ar fi ezitarea, dorința sau un cuvânt ocazional sau accidental. Metoda lui Dupin subliniază, de asemenea, importanța de a citi și scrie: multe dintre indiciile sale provin din ziare sau din rapoarte scrise provenite de la prefect. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează prin citirea indiciilor. Poe ar fi luat numele „Dupin” de la un personaj dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în "Burton's
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Vechi, politologul Cristian Ghinea, l-a susținut, atât personal, cât și în calitate de președinte al organizației Centrul Român de Politici Europene (CRPE). Dan a primit susținere de asemenea și din partea unor jurnaliști, fiind publicate editoriale despre candidatura sa în mai multe ziare: Andrei Crăciun de la "Adevărul" crede că Nicușor Dan ar putea fi „primul primar cu care Bucureștiului să nu-i fie jenă”, fiind un „"Don Quijote", neatins de osânza vulgară a bogăției gratuite” și „un om care acționează cu sistem împotriva sistemului
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
parte a populației georgiene din regiune a fost îndepărtată prin purificări etnice. Au existat zvonuri că voluntarii pan-caucazieni au fost antrenați și echipați de unele cercuri din serviciul de informații al armatei ruse, GRU. Conform jurnalistului Patrick Cockburn de la ziarul britanic The Independent, "„cooperarea între domnul Basaev și armata rusă nu este atât de surprinzătoare pe cât sună. Se consideră în general că, în 1992-93, a primit asistență de la GRU când el și fratele lui, Șirvani, au luptat în Abhazia, o
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
într-o vilă din sudul Franței, cu participarea lui Basaev și a șefului administrației prezidențiale, Aleksandr Voloșin. Mai mult, se presupune că materialele explozive folosite nu au fost aduse din bazele secrete din Cecenia, ci din depozitele GRU de lângă Moscova.”" Ziarul rusesc Novaia Gazeta a susținut că frații Basaev "„fuseseră amândoi recrutați ca agenți ai Direcției Generale de Informații a Statului Major General (GRU), în 1991-1992”". Ziarul „Versia” a publicat dosarele GRU ale lui Basaev și fratelui său, care dovedeau că
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]