43,048 matches
-
vopsite aruncate pe jos... sticle de vodcă goale... resturi de mâncare.. S-a dus povestea. E întuneric... murdat... Pe mine m-au dus în culise... înțelegi?” (p.222 ) Iar acest tip de viziune este în mod cert cel coerent cu discursul dominant despre comunism din spațiul românesc, cu componenta sa de detașare emoțională față de tot ce este ”politic” și care susține că artificialul, fantasma, falsul, au fost îndepărtate ca un decor odată cu evenimentele din decembrie 89. Este de subliniat însă că
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Dar cu ce vin bunele intenții la pachet? În demersul Svetlanei Aleksievici rămâne problematică ușurința cu care tipul de privire pe care autoarea însăși o propune în introducerea cărții și prin modul de lucru cu materialul, poate fi subsumat unui discurs colonizator/autocolonial și conservator. Tratat ca o „feminizare” istoriei, deci din perspectiva unei centralități europene și „masculine” netulburate, demersul lui Aleksievici va conveni acestei centralități obișnuite să feminizeze „Estul” și pentru care „homo sovieticus” este „victima” unei istorii care i-
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
revistele "Glasul Bucovinei" din Cernăuți (1918) și "Cultura" din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
oficială atunci când autoritățile comunică cu persoane de limbă retoromană (articolul 70), dar legile federale și alte legi nu sunt în mod obligatoriu redactate și în această limbă. Guvernul federal se obligă să comunice în limbile oficiale, iar în parlamentul federal, discursurile se traduc în și din germană, franceză și italiană. Germana vorbită în Elveția este predominant un grup de dialecte alemanice denumite colectiv „germana elvețiană”, dar comunicația scrisă folosește de regulă germana elvețiană standard, în vreme ce majoritatea programelor radio și TV sunt
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez. Revine periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
București în dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfața de Laurențiu Ulici; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; "Despre fragilitatea vieții", antologie de autor în
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic "Mitrea Cocor", dar și celebrul slogan "Lumina vine de la Răsărit", sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
găzduit pe compozitorul George Enescu. În această perioadă colaborează cu intelectualul de stânga Vasile Morțun și, împreună cu el și cu Arthur Gorovei, fondează și editează revista "Răvașul Poporului". În 1921 devine membru al Academiei Române. Doi ani mai târziu, își ține discursul de recepție, în care face aprecieri pozitive fată de folclorul românesc în general și de poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
al Fraților Jderi. Tot în 1944, Sadoveanu candidează la președinția Societății Scriitorilor Români, dar este învins de Victor Eftimiu. Cea de-a patruzecea aniversare a debutului său este sărbătorită printr-o ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
N. D. Cocea. Schimbările literare și politice ale lui Sadoveanu devin vizibile publicului în martie 1945, în timpul conferinței publice despre Stalin care a avut loc la București, fiind doar una din conferințele pe care le-a îinut la nivel național. Discursul său, intitulat " Lumina vine de la Răsărit", este o încercare de a îmbunătăți imaginea Stalinismului în România. ARLUS va publica în același an textele acestor conferințe într-un singur volum. Tot în 1945, Sadoveanu călătorește prin Uniunea Sovietică împreună cu profesorii Parhon
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
să ia parte la cea de-a 220-a aniversare a înființării ei. Sunt vizitate "colhozuri" și creșe, și au loc discuții cu agronomul Nicolai Tsitsin, un apropiat al lui Stalin. La întoarcere, scriitorul publică alte texte controversate și ține discursuri prin care laudă sistemul sovietic. În același an, Editura Cartea Rusă a ARLUS a mai publicat, printre altele, și traducerea volumului "Scheciurile unui sportiv" de Ivan Turgenev , făcută de Sadoveanu. În timpul alegerilor măsluite din 1946, Sadoveanu a fost candidat al
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951, Premiul Internațional pentru Pace. Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul însărcinat cu elaborarea noii constituții din 1952, care, în formă finală, reflecta influențele sovietice și asimilarea stalinismului în discursurile politice românești. În martie 1953, la puțin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, discutând despre noile directive culturale ale URSS date de Georgy Malenkov, și manifestându-se împotriva tinerilor autori care nu au
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Vianu, în timp ce Topîrceanu vorbea despre „descoperirea paradoxală că [Sadoveanu] este cel mai mare poet de la Eminescu încoace.” Mihail Sadoveanu și-a format viziunile tradiționaliste asupra literaturii investigând folclorul românesc, pe care l-a evocat ca sursă de inspirație în cadrul unui discurs ținut în fața altor scriitori de la Academia Română. George Călinescu, în a sa monumentală lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), considera că felul lui Sadoveanu de a fi se reflectă și în opera sa. „Omul însuși personifică în chipul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din bibliografia lui oficială a fost exclusă opera "Păuna-Mică". Printre cei care au scris memoriile lui Sadoveanu din ultimii ani de viață s-a numărat Alexandru Rosetti, care a publicat o carte în acest sens în 1977. Relansarea oficială a discursului naționalist în anii '60 i-au permis controversatului critic literar Edgar Papu să formuleze propria variantă de protocronism, care postula că fenomenele culturale ale României depășeau dezvoltarea culturală a lumii. În acest context, Papu îl considera pe Sadoveanu „una din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în Crimeea, în vreme ce Elțin s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru a ține piept loviturii de stat. Casa Albă a fost asediată de armată, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce Elțin ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până pe 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost "salvat" din Crimeea și readus în Moscova. Elțin a fost salutat în întreaga lume ca un erou pentru că a salvat
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
pe dezbateri etice și social-politice "Vestibul" (1967), "Interval", "Cunoaștere de noapte", "Păsările", "Apa" (1973), "Iluminări", "Racul" (1976). Romanul său "Racul" este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii. A publicat și volumul de nuvele "Corn de vânătoare", precum și două volume de publicistică. Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul "Pro domo". Romanul "Apa" a fost folosit ca scenariu pentru
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
pregnant. Cel mai important studiu de folclor se intitulează "Verbul plastic în creațiile poporane" ("Șezătoarea", 1929), dezvăluind "„spiritul analitic original, acuitatea observației, cunoștințele multilaterale și adânci ale scriitorului“" (Al. Săndulescu), așa cum va dovedi și studiul "Din estetica poeziei populare" (1913), discurs de recepție cu ocazia alegerii sale ca membru al Academiei Române. Din activitatea publicistică a lui Delavrancea pot fi desprinse și alte articole în care, cu aceeași efervescență intelectuală, scriitorul va exprima puncte de vedere în materie de artă, de limbă
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Democrația", 1883) Prezentă în toate confruntările și acțiunile politice și culturale, "elocința" (arta cuvântului) a jucat și la români un rol esențial. Primele noastre manifestații și creații oratorice își găsesc începuturile în cele mai importante împrejurări ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care îl dădeau eforturile pentru unirea principatelor și pentru dobândirea independenței naționale. În același timp
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
mare notorietate. D-l Maiorescu - după ce Delavrancea s-a alipit la politica conservatoare - l-a declarat "cel mai mare orator al epocii noastre". E drept că în acțiune sunt puțini ca el; are mare putere de a ridica masele; dar discursurile citite nu mai produc același efect.” În campania oratorică dezlănțuită de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera țara, cerând intrarea ei în război pentru dezrobirea provinciilor subjugate de Austro-Ungaria. Luând cuvântul la una din ședințele Academiei Române, Delavrancea dădea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Urmează, în același an, conferința "Retorica populară", cu elemente concrete în analiza materialului folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică în sprijinul ideii de dreptate și de prosperitate a țăranului român, pentru ridicarea poporului și pentru unitatea noastră națională. În răspunsul său de la "Discursul de recepție" la Academia Română, Iacob Negruzzi aducea următorul elogiu oratorului Delavrancea: "„Când pentru întâia oară te-am auzit vorbind în public, ți-am rezervat în mintea mea un loc de frunte printre însemnații, dar puținii oratori ce s-au produs
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
trebuie să aibă vocea sonoră și accentuată, gestul sobru, dar potrivit, limba curată și curgătoare, înșirarea ideilor trebuie să fie firească, argumentarea gradată, puternică și mai ales logică, căci scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge“". Discursurile sale sunt modele ale genului oratoric: I. "Inocent" (11 martie 1902) - "„Un popor întreg admiră pe Caragiale. Admirațiunea trece peste Carpați. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit pe falsuri, că
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul "Din estetica poeziei populare", care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare. Mulțumind cu modestie membrilor înaltului for
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
ultima etapă a creației sale. În întreaga sa activitate literară, Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă, pe care, de altfel, în discursul de recepție la Academie și în articolul necrolog despre Ispirescu o va aprecia într-un mod deosebit. Temperament cu fond romantic, oscilând între realitate și fantezie, prin bogăția problematicii operei sale, Delavrancea reprezintă una din cele mai puternice prezențe literare
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
absolută. În cartea ,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat. Consideră monarhia constituțională forma de guvernare cea mai eficientă, deoarece puterea executivă, legislativă și judecătorească erau independente una față de cealaltă. Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, ,Discurs asupra inegalității de avere” și ,Contractul social”, exprimă aspirațiile micii burghezii din care făcea parte. Consideră sursă inegalității și a relelor în societate ca fiind proprietatea privată, de aceea ea trebuia limitată. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetățenilor la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]