42,763 matches
-
în pronaos. Pronaosul prezintă o fereastră de mici dimensiuni pe latura sudică, în naos sunt două, iar în altar încă una situată pe axul absidei. Pronaosul este dreptunghiular și îngust, fiind boltit cu un semicilindru care pleacă direct de pe zidurile exterioare. Pronaosul este separat de naos printr-un perete gros de piatră, în mijlocul căruia se află o ușă arcuita mică. Naosul este alungit în sensul axei longitudinale, fiind acoperit cu o cupola spriujinită pe patru arce semicilindrice: două înguste încadrează cele
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
în veci”". Apar aici aceleași trei rozete solare, precum și o cruce sculptată în relief, obținută prin excizia fondului lemnos. Tipologic și stilistic, biserica se aseamănă cu cea de la Bătești, cu deosebirea că aici spațiul interior este mai mare, iar pereții exteriori de bârne au fost acoperiți cu tencuieli de pământ. În naos, deasupra trecerii spre tindă, se văd urmele unei pisanii, acoperită, din păcate, în 1971, cu var. Se prea poate ca, acolo, să fie menționat și numele celui care a
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
valoare de patrimoniu dăruite, de-a lungul veacurilor, de ctitori: un epitaf al Mântuitorului, brodat în fir, din anul 1793; o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803; două icoane din 1804; vitraliile Bisericii, datând din anul 1909; medalioane exterioare din mozaic, executate de pictorul Eugen Profeta. Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1789-1875) a dăruit Bisericii Oțetari, după restaurarea încheiată la 1866, o falangă dintr-un deget al Sfântului Mare Mucenic Haralambie (89 d. Hr. - 10 februarie 202 d. Hr.), cel
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
o densitate de 350kg pe m³ față de 120kg pe m³ pentru un pod normal), 2,5 hectare de sticlă antireflex, 3,5 hectare de marmură de Carrare (același tip ca cel utilizat de Michelangelo pentru sculpturile sale). Pe fețele sale exterioare, arcul este acoperit cu plăci de sticlă de 5 cm grosime, special tratate pentru a preveni orice deformare optică și a putea rezista vânturilor puternice. Celelalte suprafețe sunt acoperite cu dale de marmură albă de Carrara si granit gri. Este
Grande Arche () [Corola-website/Science/317066_a_318395]
-
bucăți și reasamblarea ei, de multe ori sub forma unei mulțimi geometrice. Aceasta a condus la ideea fundamentală a artei moderne: arta este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
preotului paroh Vasile Damian, în apropiere de biserica de lemn s-a început construcția unei biserici noi, de zid. Lucrările au fost continuate de preotul Florentin Gheorghiu, în timpul căruia s-a montat acoperișul și s-au realizat tencuielile interioare și exterioare, și apoi de preotul Ionel Coca, în timpul căruia a fost finalizată construcția și înfrumusețarea sfântului lăcaș. Construirea noii biserici s-a realizat prin contribuția enoriașilor, cu fonduri din partea Guvernului României și de la Consiliul Județean Suceava. Biserica nouă din Forăști, cu
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
numărul enoriașilor s-a redus. În 1928 s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă a edificiului cu una din tablă și s-au construit două turle false de mici dimensiuni (una deasupra altarului și alta deasupra pronaosului). În anul 1950, fațada exterioară a fost tencuită și văruită pentru a fi protejată de intemperii, în timp ce pereții interiori din bârne au fost acoperiți cu un strat de vopsea pe bază de ulei. La începutul secolului al XX-lea, s-a înlăturat tencuiala, iar pereții
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
a fost tencuită și văruită pentru a fi protejată de intemperii, în timp ce pereții interiori din bârne au fost acoperiți cu un strat de vopsea pe bază de ulei. La începutul secolului al XX-lea, s-a înlăturat tencuiala, iar pereții exteriori ai bisericii au fost căptușiți cu scânduri mici tratate împotriva incendiilor și cariilor. În curtea bisericii, lângă poarta de intrare, se află un turn clopotniță din lemn, de formă pătrată și cu un etaj. Biserica de lemn din Dărmănești este
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
Th. Ionescu, Ștefan Rafael, Mihai Beraru, Ioan Eșanu, Ștefan Grosu, Alexandru Bardieru, Mircea Diaconescu, Ioan Argatu (viitorul arhimandrit Ilarion Argatu), Alexandru Argatu, Florin Meștereanu etc. este construită în plan triconc, având abside poligonale și pridvor pe latura de sud. Pereții exteriori ai bisericii au fost placați cu scânduri. Biserica are un acoperiș înalt, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Ulterior au fost adăugate trei turle care nu se încadrează în repertoriul arhitecturii tradiționale: una deasupra naosului, una deasupra pronaosului
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
pentru coloane erau înfipte în pământ invers, pentru a preveni înmugurirea. Această estetică s-a păstrat până și atunci când minoicii au trecut la folosirea coloanelor de piatră. Palatul cretan nu are aspect de fortăreață precum cel mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort. Exemple: palatele de la Knossos, Phaistos. Popor de războinici, micenienii aveau palatele fortificate, înconjurate de ziduri groase din blocuri de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
durabil. Pe măsură ce tehnicile de construcție au progresat, stilurile arhitectonice au devenit mai complexe, incluzând arcade, acoperișuri maiestuoase și cupole. Minaretele, pagodele și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
urban. Construcțiile gotice devin astfel un simbol al puterii și autonomiei orașelor. Arhitectura gotică avea la bază preocuparea arhitecților pentru distribuția forțelor care acționează în interiorul structurii clădirii, pe care aceștia le-au direcționat de-a lungul coloanelor, grinzilor și contraforturilor exterioare. Arhitectura din această perioadă era în continuare centrată pe stilul ecleziastic, noul sistem fiind determinat de tendința de a proiecta catedrale impunătoare, cu ziduri și bolți foarte înalt avântate la cer. Sistemul redus de stâlpi, contraforturi și arce permitea umplerea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ușoare și aerisite. Arhitecții gotici au propus o serie de strategii care să faciliteze amortizarea presiunii. Una din aceste inovații consta în suplimentarea stâlpilor structurali cu colonete, coloane mici și subțiri care urcau pană la grinzi, susținând presiunea bolții. Fortificarea exterioară a pereților cu ajutorul stâlpilor, la care se adăugau arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
politicii franceze, adoptată cu înflăcărare în Anglia postnormandă. Europa germanică din est însă a opus rezistență, din cauza apartenenței la arhitectura romanică a imperiului franc. Italia a resimțit și ea impactul stilului gotic, însă a adoptat doar câteva elemente, evitând stâlpul exterior și păstrând tradițiile arhitecturii romanice. Perioada gotică din Italia este cunoscută și ca Protorenaștere. Aplicarea pe scară largă a arcelor ogivale, precum și arcului butant a făcut ca zidurile portante să fie înlocuite printr-un schelet de rezistență. Prin folosirea de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
oferite de noua eră industrială într-o manieră captivantă și agresivă. Arhitectura expresionistă, inițiată de grupul german "die Brucke" au căutat să găsească un limbaj arhitectural expresiv, liber de constrângerile academice. Arhitectura expresionistă se preocupă nu atât de elementele decorative exterioare, cât mai ales de formele neobișnuite din structura unei clădiri. Această școală și mișcare artistică, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectură, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
arhitectură, numit uneori și Deconstrucție, este o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat. Unii dintre arhitecții implicați în mișcarea deconstructivistă au fost influențați de scrierile filozofului francez Jacques Derrida și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și Constantin Rotaru (din 1990) și diaconii Toader Diaconu, Constantin Diaconu și Nicolae Iordăchescu. Nu se cunosc date despre reparațiile făcute în primii 250 ani, până în anii '70 ai secolului al XIX-lea. În anul 1877 s-au tăbănuit pereții exteriori cu scândură. În 1888 biserica a fost acoperită cu tablă (înainte fusese draniță). În anul 1909 s-a adăugat un pridvor pe latura de sud a pronaosului, pe o structură de stâlpi de stejar, căptușit cu scânduri. În 1932 s-
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
au avut loc în 1954 când a fost curățată pictura în tempera, a fost vopsit exteriorul bisericii, iar pereții au fost îmbrăcați cu scânduri, precum și în 1976, când s-a curățat din nou pictura, s-au vopsit din nou pereții exteriori și s-a reparat soclul cu praf de piatră bucerdată. Începând din 1990 preot paroh a fost Constantin Rotaru, venit prin transfer de la Parohia „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Reuseni. Între anii 1998-2008, el a coordonat ample lucrări de
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
bucerdată. Începând din 1990 preot paroh a fost Constantin Rotaru, venit prin transfer de la Parohia „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Reuseni. Între anii 1998-2008, el a coordonat ample lucrări de restaurare (refacere și consolidare) a bisericii în interior și exterior, care s-au desfășurat cu cheltuielile enoriașilor parohiei și ale altor credincioși binevoitori: După finalizarea lucrărilor de restaurare, Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Mercurie și Ecaterina” din Rădășeni a fost resfințită la 7 octombrie 2012 de trei ierarhi ai
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
este compartimentată în pronaos, naos și absida altarului. Absida, este de formă dreptunghiulară, decroșată cu pereții laterali paraleli. Un acoperiș unitar adăpostește edificiul. Pe parcursul timpului, biserica a suferit unele modificări cum ar fi adăugarea clopotniței, lărgirea ferestrelor precum și tencuirea pereților exteriori. Biserica a fost împodobită cu pictură tot prin grija zugravilor de la Feisa, moment consemnat de pisania: ""la anul 1848 s-au zugrăvit această sfîntă biserică și s-au plătit de tot satul, fiind paroh...Șarlea Ștefan zugrav de la Feisa"". Același
Biserica de lemn din Grindeni () [Corola-website/Science/317147_a_318476]
-
nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul, care nu au ferestre. Deasupra altarului se află o boltă semicilindrică, mai joasă cu 0.40 metri decât cea a naosului. Biserica impresionează nu atât prin dimensiuni, cât prin măiestria decorațiunilor exterioare. Ea este înconjurată în exterior, la un metru de temelie, de un brâu de lemn sculptat în torsadă (un colac de ciubuce), iar la partea superioară se află un șir de 92 de ocnițe mărginite de colonete torsionate. Portalul de
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
ani. Pe timp de pace, cazacii de pe Ural asigurau trei regimente de cavaleriști (16 sotnii), o sotnie pentru regimentul de gardă, în total 2.973 de soldați. Cazacii de pe Ural s-au deosebit de restul cazacilor din Imperiul Rus prin aspectul exterior. Ei au refuzat să-și radă bărbile, atitudine specifică pentru credincioșii de rit vechi, deși numărul acestora a scăzut neîncetat chiar și în rândurile lor de-a lungul secolului al XIX-lea. Cazacii de pe Ural au participat la aproape toate
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
fost înlocuit cu unul nou, din tablă. La începutul secolului al XXI-lea s-au efectuat noi lucrări de consolidare și restaurare a lăcașului de cult. A fost adăugat un pridvor în dreptul intrării de pe latura sudică, cu acoperiș țuguiat. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri mici tratate împotriva incendiilor și cariilor, dându-se jos tencuiala. De asemenea, s-a înlocuit acoperișul din tablă cu unul nou. Biserica Sfântul Dumitru din Rudești este construită în plan triconc (în formă de cruce
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
din 1925, realizându-se următoarele: În anul 2002, în urma propunerii Universității Keiō din Tokio, prin profesorul Riichi Myiake, Biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești a fost inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor într-un program de restaurare a picturii interioare și exterioare. Proiectul a fost finanțat la început de japonezi, apoi de Ministerul Culturii și Cultelor. În restaurarea edificiului s-au implicat specialiști din România: arheologi, pictori restauratori, istorici de artă, arhitecți, ingineri, precum și un număr de studenți de la Universitatea Keiō, veniți
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]