42,660 matches
-
Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
de tânăr poet, VR, 1956, 7; Al. Căprariu, Doi poeți tineri, TR, 1957, 21; Mihail Petroveanu, Doi poeți tineri, GL, 1957, 33; Mircea Moga, „Țară de doină”, CNT, 1976, 23; Victor Rusu, „Țară de doină”, O, 1976, 35; Ioan Adam, „Poeme de țară”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8435; Dicț. scriit. rom., III, 332-333. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
a produselor realizate de elevi la solicitarea școlii, cât și cele realizate din proprie inițiativă. În cadrul acestei metode pot fi folosite următoarele instrumente: 1.1. Chestionarul Minnesota, care inventariază numai activitățile desfășurate din inițiativă personală: dacă individul a scris un poem; construirea unui aparat; prezentarea unei comunicări științifice; publicarea unui studiu științific. 1.2. Scalele de evaluare ale lui J.L. Holland (1961), care au două variante: a. pentru investigarea creativității artistice: cuprinde 11 itemi, de exemplu premierea la diverse concursuri (oratorie
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
contemporanilor și pledează pentru încrederea într-o renaștere a neamului. Sunt evocați Ștefan cel Mare, Heliade („nemuritorul”), Bălcescu („martirul fără mormânt”), Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H. Grandea, București, 1902. Repere bibliografice: Afacerea Șonțu, „Poporul”, 1882, 319, 330; Ave, „Poeme și maxime”, „Revista literară”, 1885, 15; Scriitorii și artiștii noștri. Răspunsul domnului Al. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H. Grandea, București, 1902. Repere bibliografice: Afacerea Șonțu, „Poporul”, 1882, 319, 330; Ave, „Poeme și maxime”, „Revista literară”, 1885, 15; Scriitorii și artiștii noștri. Răspunsul domnului Al. I. Șonțu, „Foaia pentru toți”, 1897, 36; Alexandru Șonțu, „Independentul”, 1899, 76; Dicț. lit. 1900, 834. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
se găsesc însă în partea secundă a acestuia, unde exuberanța juvenilă e contrapunctată de melancolia trecerii și a amintirilor. F. evocă aici copilăria, figura caldă a mamei, satul, grâul și pâinea, toamnele și pădurea paradisului natal. Cele mai reușite sunt poemele scurte, stilizate, ca în această stampă: „Cineva colindă prin mine / Și prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu, în care marele poet contrapune umorilor criticilor evaziunea într-o artă abstractă: „mai bine bucură-te de harul acesta / de a fi precum umbra foșnitoare / a unui plop desenat de Geo Bogza.” Asemenea majorității poemelor, romanele lui F. ilustrează teme și tipuri ce țin de comanda socială a epocii: absolventul de universitate repartizat la țară ori pe șantier, unde își găsește sensul existenței; tânărul care, venit din producție, urmează o facultate, pentru ca ulterior să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a doua a lucrării se concentrează asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
apăsător al unei amărăciuni provocate de nefericiri familiale (moartea tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
de cea a lui Edmund care vrea să-și convingă tatăl că Edgar este vinovat. Arcadia a fost folosită de Shakespeare cu mult mai mult decît am surprins aici. Edmund Spenser (?1552-1599) publică în 1590 una din cele mai influente poeme ale Renașterii, Faerie Queene (Crăiasa zînelor), din care Shakespeare preia numele de Cordelia și sfîrșitul ei tragic prin spînzurare. 1594 La 14 mai este înregistrată oficial în Stationers' Register, sistem de protecție a autorilor, valoroasă sursă bibliografica ce ne dă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o lume". 1877 Un nou spectacol american cu Regele Lear în interpretarea lui John E. Nacullough. 1875 O distribuție americană cu Edwin Booth. 1881 Regele Lear, Thiel & Weiss, București, 1881 (traducere). 1884 În decembrie 1874 se publică în "Convorbiri literare" poemul lui Mihai Eminescu Împărat și proletar în care evocă pe regele Lear: Îi pare că prin cer în noaptea înstelata, Călcînd pe vîrf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea, cu barbă albă pe fruntea-ntunecată Cunună cea de paie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Lear apare pe scenă cu leșul fiicei lui în brațe. Finalul "nu e deprimare și cu atît mai puțin desperare, ci conștiința măreției în durere, solemnitate în misterul pe care noi nu-l putem bănui". Nu am putea numi acest poem The Redemption of King Lear și declară că sarcina voinței zeilor a fost că Lear să fie condus pînă la a atinge capătul capătului și scopul vieții?" 1910 Apare la București prima traducere din engleză în românește a piesei Regele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
accidental: poezia lui R. oferă un caz neproblematic de evoluție nesinuoasă, discretă, de augmentare prin proliferare (și nu prin bruscare calitativă) a unor coordonate inițiale. Printr-o coincidență, unul din textele volumului deschidea totuși, mai clar decât corpul uniform al poemelor, o fantă autointerpretativă ce putea servi drept „prefață”: „Pentru prefăcuți poezia e un cub de gheață/ adică un obiect totuși solid/ (deși până la urmă incert)/ care dă fiori pe șira spinării// cu înnăscută știință o pescuiesc ei/ din paharul tulbure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
dar cruzimea și riscul nu mă rușinează/ ci mă umplu cu un fel de dibăcie din dragoste/ nu e de mirare: i-aș fi croitorul/ care și legat la ochi îi coase veșmintele” (Poezia). Dintre cei doi termeni contrastivi ai poemului, mai relevant este primul, cel al definiției negative, refulată într-un regim neașteptat de discursiv. Pentru R., poezia implică contururile unei retorici fragile, în sensul în care se sustrage rigidității semnificării de tip diurn/ cert; este heliofobă, evită lumina puternică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
puternică a unei „subtitrări” la vedere. Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al unei blânde surpări cvasiamniotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
cel de atunci sau, mai general, din «noii tradiționaliști»”. Recuzita este păstrată în versurile din Viața și petrecerea (1969), Clar și singurătate (1972), în timp ce dicția se rafinează și își perfecționează originalitatea totuși minoră. În Viața și petrecerea poate fi găsit poemul modular Săptămâna firească, în șapte secvențe, probabil scrierea cea mai interesantă sau profundă a autorului. Iată secvența a cincea, Îngerul: „Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
prin gamele de limbă vorbită, în care tânărul scriitor excelează. Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
care ideile sale îl vor trezi unei literate argentiniene, Victoria Ocampo, întâlnită la Paris în casa filosofului Lev Șestov, efectuează două călătorii în Argentina, în scopul înfăptuirii unora din proiectele sale cinematografice. Rod al călătoriilor vor fi două volume de poeme, Ulysse (1933) și Titanic (1937), editate la Bruxelles. În 1930 este angajat ca scenarist la studiourile Paramount, însă abia postum, în 1984, scrierile despre cinematografie îi vor fi adunate în volum, sub titlul Écrits pour le cinéma. Preocupările dramatice se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la Bruxelles. În 1930 este angajat ca scenarist la studiourile Paramount, însă abia postum, în 1984, scrierile despre cinematografie îi vor fi adunate în volum, sub titlul Écrits pour le cinéma. Preocupările dramatice se vor reflecta și în câteva piese, poeme dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
activitatea culturală a Rezistenței. Naturalizat francez în 1939, mobilizat în 1940, cade prizonier. Reușește să evadeze, dar este prins. Eliberat din cauza sănătății sale șubrede, se întoarce clandestin la Paris, nedeclarându-se autorităților ca evreu, și continuă să lucreze: își remaniază poemele cu scopul de a le reuni sub titlul Le Mal des fantômes, așa cum vor apărea în 1980, dar și eseurile filosofice. În pofida avertismentelor soției și ale prietenilor, F. refuză să se ascundă după ocuparea Parisului. Denunțat ca evreu, este arestat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Martin). Poezia în limbă franceză a lui F. dă seamă deopotrivă de maturizarea „conștiinței nefericite” a poetului și de asimilarea experimentelor operate de suprarealism și dadaism în planul expresiei. Forma se mulează cu o mai mare libertate pe trăire în poemele din anii ’30, împlinind astfel mai vechiul deziderat al sincerității de adâncime ca garant esențial al respectării stării de poezie, expresie a adevărului și modificare profundă a realului. Volumul Ulysse - primul publicat după apariția Priveliștilor - este rezultatul acestei simbioze fertile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
tinerețe. Alegerea miticului Ulise ca simbol al peregrinului răspunde dorinței de a conferi dimensiuni colosale, homerice, unei neliniști adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]