44,517 matches
-
sud-coreeană. Aceste posturi de televiziune au regizat filme și seriale care s-au bucurat de mari succese pe plan internațional. Dezvoltarea industriei filmului s-a accentuat după Războiul din Coreea de atunci și până în 1972, filmul sud-core trăit așa-numita epoca de aur. În ultimii ani, mai multe filme și mai mulți regizori și actori din Coreea de Sud au reușit să obțină premii la festivaluri internaționale. Filmele și serialele sud-coreene au fost difuzate în mai multe state precum: Japonia, Republica Populară Chineză
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
pentru India se utilizează cuvântul "Bharat". "Industan", care în persană înseamnă „țara indușilor”, din punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei și (până în 1947) la Pakistan, dar este de asemenea utilizat ca sinonim pentru întreaga țară. Vestigiile din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya Pradesh sunt cele mai vechi mărturii de existență a vieții umane în India. Primele comunități permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
Gupta, regii care au urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya, și Chola. În epoca marilor imperii din antichitate, știința, ingineria, arta, literatura, astronomia și filozofia au înflorit sub conducerea diferiților regi și împărați. După marile invazii provenite din Asia centrală, în sec X și XII, mare parte din India de nord a trecut sub
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
este o țară insulară în Asia de Sud-Est, în Oceanul Pacific, cuprinzând arhipelagul cu același nume. În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în 1571 se formează orașul Manila). În 1898, statul z își proclamă independența. Tratatul de pace de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite, care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
pătrunderea italiană în (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieșire la Marea Roșie, o colonie care apoi se va numi Eritreea. Totuși, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reușind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea să-i învingă și să-i expulzeze pe italieni, într-o epocă de
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reușind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea să-i învingă și să-i expulzeze pe italieni, într-o epocă de convingeri rasiste, când domina ideea că nici o națiune de negri nu putea să înfrângă o națiune de albi. În 1935, Italia, sub dictatorul fascist Benito Mussolini, a invadat din nou Etiopia și la 5 mai 1936 a cucerit capitala
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
Lan Xang în anul 1353. Cu timpul, o parte din populațiile Lao-Thai, Mon-Khmer și autohtonii din zonă se vor amesteca. În Evul Mediu, regatul Laosului este influențat de Vietnam și Siam (Thailanda de astăzi), iar în secolul XVII va cunoaște epoca sa de glorie. În urma unui război civil care a început în secolul XVIII, statul se destramă în trei regate: Vientiane, Luang Prapang și Champassak. Primele 2 vor fi anexate de Siam de-a lungul secolului XIX. Franța, începând cu a
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
pensie, erau înlocuiți de oameni pentru care Discursul Secret și primul val de destalinizare fuseseră o experiență formatoare, și acești «Copii ai celui de al XX-lea Congres» au preluat puterea sub conducerea lui Mihail Gorbaciov și a colegilor săi. Epoca Hrușciov a dat acestei a doua generații de reformatori atât inspirație, cât și un exemplu.
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
în uniune vamală și uniune monetară cu Elveția. Cele mai vechi urme de prezență a hominizilor în Liechtenstein datează din . Așezări agrare neolitice au fost înființate în zonele de vale pe la 5300 î.e.n. Culturile Hallstatt și au înflorit spre sfârșitul Epocii Fierului de pe la 450 î.e.n., posibil sub influența civilizațiilor greacă și etruscă. Una dintre cele mai importante grupări tribale din regiunea alpină au fost helvetii. În 58 î.e.n., în bătălia de la Bibracte, Julius Cezar a învins triburile alpine, aducând regiunea sub
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
neimportante din sistemul solar. Astăzi se știe că asteroizii sunt o cheie importantă pentru înțelegerea formării sistemului solar, și de aceea astronomii se interesează mult despre ei. Primul asteroid a fost descoperit din pură întâmplare de către Giuseppe Piazzi, director, la epoca respectivă, al Observatorului astronomic din Palermo, în Sicilia. În ajunul acelui an nou 1801, acesta observa constelația Taurului, când detectă un obiect neidentificat deplasându-se foarte lent pe fondul cerului. Îi urmări deplasarea timp de câteva nopți. Colegul sau Carl
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
Pe scurt: opera lui Mommsen se situează în istoria gândirii istorice moderne, pe care o considerăm de câteva decenii drept istorism. În cadrul acestuia el n-a fost însă unul dintre cei mulți, ci a făcut, în sensul propriu-zis al cuvântului, epocă, deoarece a știut să conceapă istoria Romei luând în considerație specificul ei, condițiile ei caracteristice, ceea ce i-a asigurat un succes nemaicunoscut nici de predecesori nici de cei ce i-au urmat..."" (Lother Wickert)
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
de anul 3000 î.Hr. Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost Xia, care a apărut în jurul anului 2070 î.Hr. Dinastia a fost considerat mitică de către istorici, până săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în Henan în 1959. Însă rămâne neclar dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă. Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, semi-feudala Shang, era poziționată de-a lungul Fluviului
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
China a fost reunificată sub dinastia Sui. Cu toate acestea, dinastia s-a prabușit timpuriu, la aceasta contribuind și înfrângerea sa din timpul războiului Goguryeo-Sui (598-614). Sub următoarele dinastii Tang și Song, tehnologia și cultura chineză au intrat într-o epocă de aur. Rebeliunea An Shi din secolul al VIII-lea a devastat țara și a șubrezit dinastia. Dinastia Song a fost primul guvern din istoria lumii care a emis bani de hârtie și primul sistem politic din China care a
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
milioane de cetățeni, reducându-se la 60 de milioane, până la recensământului din 1300. Un țăran pe nume Zhu Yuanzhang a răsturnat dinastia Yuan în 1368 și a fondat dinastia Ming. Sub dinastia Ming, China s-a bucurat de o altă epocă de aur, dezvoltându-se una dintre cele mai puternice marine din lume, beneficiind de o economie bogată și prosperă în mijlocul unei înfloriri a artei și a culturii. Aceasta a fost perioada când Zheng He a condus explorări maritime, ajungând tocmai
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
al XX-lea cele mai tranzitate din lume, cu 45,04 și respectiv 41,44 de milioane de pasageri. Din cele mai vechi timpuri, cultura chineză a fost puternic influențată de confucianism și filosofii conservatoare. Pentru o mare parte din epoca dinastică, posibilitatea de a urca pe scara socială consta în obținerea unei bune performanțe la prestigioasa Examinare Imperială, ale cărei origini datau din timpu Dinastiei Han. Accentul literar al examinării afecta percepția generală a rafinamentului cultural în China, în așa
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
rurale. Literatura chineză a început ca o modalitate de a păstra înregistrările și divinațiile oraculare de pe oase. Vasta colecție de scrieri care s-au păstrat, de la Dinastia Zhou, demonstrează cât de avansați și cultivați erau oamenii acelor timpuri. De fapt, epoca dinastiei Zhou este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale chineze. Cele „Cinci Punctele Cardinale” sunt fundamentul la aproape toate studiile majore. Conceptele acoperite de textele clasice chineze prezintă o gamă largă de teme, inclusiv poezia, astrologia, astronomia
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Acest efect este accentuat de culori explozive, precum și de numărul mare de obiecte diverse îngrămădite în cadru. Sardanapal, plin de calm, observă masacrul ca o persoană care stăpânește haosul. Poate că regele îl reprezintă chiar pe artist care contemplă propria epocă furtunoasă în care trăiește? Femeia de la picioarele lui (prosternată, moartă sau inconștientă?) ne amintește de Rubens. Compoziția în totalitatea ei se sprijină pe arabesc. Formele cailor, trupurile în poziții contorsionate ca niște șopârle, faldurile unduinde ale draperiilor formează un sistem
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
vârsta de 27 de ani. Format la școala lui Zola, Ibsen și Tolstoi, Hauptmann realizase, datorită intuiției sale excepționale, dezideratele fraților Iulius și Heinrich Hart, M. G. Conrad și Arno Holz : naturalețea creației artistice. Un punct culminant al primei sale epoci de creație este atins în tragedia "Die Weber" ("Țesători", 1892), impresionantă ilustrare a conflictului de clasă dintre țesătorii silezieni și fabricanții exploatatori. În locul personajului central individual masa înfometată devine ea însăși protagonist, înfruntându-și deschis adversarul. Hauptmann creeaza astfel cea
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
Până în anul 2012 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară. Patrimoniul Mondial Cultural este indicat cu un C și Patrimoniul Mondial Natural cu un N: Se presupune că sportul în Venezuela a apărut în timpul epocii coloniale, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, atunci când au apărut bovinele în țară. Datorită lor la ferme (de obicei la cele de vite) a apărut coleus, un sport ecvestru (cu călăreți), scopul căruia este de a prinde
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
fost marcați de un progres economic și cultural-artistic; au fost luate măsuri de modernizare a aparatului statal și de reformare a sistemului fiscal. Cancelaria statului a fost reorganizată pentru a putea menține raporturi cu străinătatea. Din punct de vedere cultural, epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale, care au început să prevaleze asupra celor orientale: astfel s-a creat o sinteză originală națională, care îmbina ambele tradiții. Pe plan intern, Țara Românească sub Constantin Brâncoveanu a cunoscut mai ales după încheierea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
lui Constantin Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, voievodul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. Domnul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit "stilul brâncovenesc". Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pentru scrierea istoriei - domnia lui Constantin Brâncoveanu nu a fost tratată; nici în perioada pașoptistă, care a utilizat trecutul istoric pentru a avansa emanciparea națională, nu s-a tematizat decât episodul morții, conceput ca prag al trecerii într-o nouă epocă nefastă. Mihail Kogălniceanu, preopinentul ideii că neînțelegerile dintre Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir ar fi fost cauza eșecului înlăturării dominației otomane, a contribuit editând o culegere de fragmente din cronici ("Fragments tirés des chroniques" [...]), însă cercetarea riguroasă a demarat doar cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
neam românesc. Conform istoricului Lucian Boia, după ce în primă fază sub regimul comunist a fost supus paradigmei luptei de clasă și criticat pentru măsurile fiscale aspre și opresiunea țăranilor, Constantin Brâncoveanu a fost pe deplin reabilitat în perioada ceaușistă a epocii comuniste. Istoricul nota că tot în epoca stalinistă, în manualul lui Mihai Roller - un reper pentru istoriografia comunistă - în cazurile lui Brâncoveanu și Ștefan cel Mare erau subliniate mai puternic relațiile țărilor române cu Rusia decât relațiile dintre țările române
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
în primă fază sub regimul comunist a fost supus paradigmei luptei de clasă și criticat pentru măsurile fiscale aspre și opresiunea țăranilor, Constantin Brâncoveanu a fost pe deplin reabilitat în perioada ceaușistă a epocii comuniste. Istoricul nota că tot în epoca stalinistă, în manualul lui Mihai Roller - un reper pentru istoriografia comunistă - în cazurile lui Brâncoveanu și Ștefan cel Mare erau subliniate mai puternic relațiile țărilor române cu Rusia decât relațiile dintre țările române. Deși au apărut mai multe cărți în
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]