43,048 matches
-
cei atei"; și se roagă ca Dumnezeu să binecuvânteze lupta pe care o pregătește pentru "libertate". Și după anii '20 (când a fost scrisă și publicată Mein Kampf) Hitler se manifestă tot ca un catolic convins, așa cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
catolic convins, așa cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un alt discurs rostit la 27 octombrie 1928, Hitler declara: "Mișcarea noastră este realmente creștină. Suntem animați de dorința de a-i vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice. De exemplu, într-un alt discurs rostit la 27 octombrie 1928, Hitler declara: "Mișcarea noastră este realmente creștină. Suntem animați de dorința de a-i vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest ceas de cumpănă pentru poporul nostru.". O parte
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
a devenit un eveniment festiv ce continuă și astăzi. Consiliul orașului organizează concerte și alte evenimente. Fiecare eveniment de vară, pe lângă coroanele de flori ce sunt aruncate în apă, săriturile pe deasupra focului, căutarea florilor ferigă, au loc și concerte muzicale, discursuri ale demnitarilor și artificii. Festivalul de Film din Varșovia este un festival anual ce are loc în octombrie. Filmele sunt rulate în limba originală cu subtitrari în limba poloneză. Cinemaurile ce participă la acest eveniment sunt: Kinoteka (Palatul de Știință
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
de Vest a fost de acum de facto parte a Germaniei de Vest, cu un statul legal unic, pe când Berlinul de Est - de facto parte a Germaniei de Est. John F. Kennedy a ținut al său „"Ich bin ein Berliner"” - discurs din 1963 ce sublinia susținerea SUA pentru partea occidentală a orașului. Berlinul a fost complet divizat. Cu toate că pentru vestici a fost posibil să treacă dintr-o parte în alta a orașului prin niște puncte de control bine controlate, pentru cei mai mulți
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
Maiorescu și afiliat curentului conservator. În 1890, criticul literar Ștefan Vârgolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista "Convorbiri Literare". A participat la înmormântarea scriitorului Ion Creangă și a ținut un discurs public împotriva defăimării unui alt mare scriitor, dramaturgul Ion Luca Caragiale, acuzat nejustificat de plagiat de jurnalistul Constantin Al. Ionescu-Caion. A început să publice din ce în ce mai mult ca jurnalist de opinie în publicații locale și naționale de mai multe orientări, de la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Marino-Moscu. În același an a publicat încă 25 de lucrări, printre care volumul introductiv în limba germană ("Geschichte des Osmanischen Reiches", „Istoria Imperiului Otoman”), "Istoria bisericii românești", și o antologie despre romantismul român. În 1909 a urmat un volum de discursuri parlamentare, "În era reformelor", o carte despre Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 ("Unirea principatelor"), și o carte de critică în legătură cu poeziile lui Eminescu. În timpul unei vizite la Iași pentru jubileul Unirii, Iorga și-a cerut scuze în public
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de suportat consecințele în mai 1909, atunci când nu i s-a permis să intre în Bucovina, fiind declarat "persona non grata", și exilat de pe sol austriac (în iunie, li s-a interzis prin lege profesorilor bucovineni să ia parte la discursurile lui Iorga). După o lună, Iorga l-a întâmpinat în București pe istoricul englez R.W. Seton-Watson. Critic al Austro-Ungariei, a devenit prietenul lui Iorga, și l-a ajutat să-și facă cunoscute ideile în anglosferă. În 1910, anul în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
academică a dus la un alt conflict cu istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș, naș și fost prieten, care obiecta crearea obiectului Istoriei artelor ca obiect separat la Universitate. Reinclus în Academie și făcut membru cu drepturi depline, a ținut un discurs în mai 1911 pe tema Filozofia istoriei intitulat " Două concepții istorice", prefațat de Xenopol. În luna august a aceluiași an, se afla din nou în Transilvania, la Blaj, unde a adus omagii Societății Culturale ASTRA. Și-a adus prima contribuție
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Drept", care apărea lunar, și care mai târziu a fuzionat cu revista "sămănătoristă" "Ramuri". În 1914 a primit distincția "Bene Merenti" din partea statului român, și a inaugurat Institutul de Studii Sud-Est Europene sau ISSEE (fondat prin eforturile sale), cu un discurs pe tema istoriei Albaniei. Din nou invitat în Italia, a vorbit la "Ateneo Veneto" despre relațiile dintre Republica Veneția și Balcani, și din nou despre cultura "Settecento". S-a concentrat asupra albanezilor și Arbëreshëlor — Iorga a descoperit cel mai vechi
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a fost vandalizată de Armata Germană. Încă membru al Parlamentului, Iorga s-a alăturat autorităților în capitala provizorie Iași, dar s-a opus planurilor de relocare a guvernului în afara Moldovei asediate în Republica Rusă. Aceast argument a făcut subiectul unui discurs parlamentar, tipărit ca pamflet și distribuit militarilor: „Fie ca câinii acestei lumi să se înfrupte din noi mai repede decât ne-am găsi bucuria, calmul, și prosperitatea acordată de străinul ostil.” Totuși a permis stocarea unora din caietele sale în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Regina Maria în rolul ei de negociator informal pentru România, lucru care a dus la o mai strânsă prietenie. La puțin timp după formarea României Mari, Iorga a expus public colaboratorii inamicilor din război. Subiectul a fost dezbătut într-un discurs din 1919 pe care l-a ținut în fața membrilor Academiei, unde a fost criticat de academicienii germanofili, opunându-se primirii calității de membru a poporanistului Constantin Stere. Nu a obținut sprijin în demersul de a scăpa de profesori germanofili de la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
și l-a acuzat de crearea unei mașini politice. El și discipolii si erau cunoscuți ca "politicianiști", care-și exprimau dezamăgirea față de noul context politic. Tot în 1919, Iorga a fost ales președinte al Ligii Culturale, unde a ținut un discurs despre „drepturile românilor asupra teritoriului țării”, a fost numit la conducerea Comisiei Monumentelor Istorice, și s-a întâlnit cu mai mulți academicieni din delegația trimisă de Franța în România (Henri Mathias Berthelot, Charles Diehl, Emmanuel de Martonne și Raymond Poincaré
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fost numit la conducerea Comisiei Monumentelor Istorice, și s-a întâlnit cu mai mulți academicieni din delegația trimisă de Franța în România (Henri Mathias Berthelot, Charles Diehl, Emmanuel de Martonne și Raymond Poincaré, pe care i-a întâmpinat cu un discurs despre români și oamenii din Europa latină). Împreună cu eroul francez din Primul Război Mondial Septime Gorceix, a întocmit "Anthologie de la littérature roumaine" („O antologie a literaturii române”). În același an, statul francez i-a acordat lui Iorga cea mai mare
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
reprezenta toți țăranii români. În martie 1921, Iorga a avut un nou conflict cu Stere. Ultimul a fost iertat pentru poziția avută în război, fiind decorat pentru negocierea Unirii Basarabiei cu România, și ales pe listele PȚ din Județul Soroca. Discursul lui Iorga, „Trădarea lui Stere”, a reatras atenția spre germanofilia lui Stere (cu citate scoase din context) și a cerut invalidarea sa; dezbaterea care a urmat a fost tensionată și emoționantă, dar un nou vot în Cameră l-a confirmat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Istoria Evului Mediu" și alte lucrări științifice. Studiile sale biografice se concentrau asupra predecesorului său Mihail Kogălniceanu. A mai scris două drame: una centrată în jurul voievodului moldovean Constantin Cantemir ("Cantemir bătrânul"), și alta dedicată, și numită după Brâncoveanu. A ținut discursuri în orașele transilvănene, și s-a implicat în proiecte pentru a organiza centre culturale populare prin orașe, prin care intenționa să răspândească un mesaj cultural unitar. În acest an moare și A. D. Xenopol, Iorga fiind prezent la înmormântare. În 1921
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
T. Socolescu) și, mai târziu, Mangalia. Mai controversată a fost decizia sa de a folosi fonduri în exces de la Congresul Internațional pentru a-și îmbunătăți tipografia din Văleni. Iorga a fost din nou în străinătate în 1926 și 1927, ținând discursuri pe mai multe teme la reuniuni din Franța, Anglia, Italia, Elveția, Danemarca, Spania, Suedia și Regatul Iugoslaviei, multe dintre lucrările sale fiind traduse în franceză, engleză, germană și italiană. În 1926 a scris primul din cele patru volume ale "Essai
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în Genova și, de acolo, în Statele Unite, unde a vizitat 20 de orașe, fiind întâmpinat de comunitatea româno-americană și unde s-a întâlnit cu Președintele Herbert Hoover. A fost oaspete onorabil al Universității Case Western Reserve, unde a ținut un discurs în engleză. Întorcându-se în Londra pentru a lua parte la Congresul Internațional de Istorie, Iorga a fost făcut doctor "honoris causa" de Universitatea din Oxford (cu un discurs introductiv despre Titus Livius și Plinius cel Bătrân). A fondat și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
oaspete onorabil al Universității Case Western Reserve, unde a ținut un discurs în engleză. Întorcându-se în Londra pentru a lua parte la Congresul Internațional de Istorie, Iorga a fost făcut doctor "honoris causa" de Universitatea din Oxford (cu un discurs introductiv despre Titus Livius și Plinius cel Bătrân). A fondat și institutul "Casa Romena" din Veneția. A scris "America și românii din America" și "Priveliști elvețiene" și piesele "Sfântul Francisc" („Francisc de Assisi”) și "Fiul cel pierdut". În 1931-1932, a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost", și a contribuit la "Revista Fundațiilor Regale". Iorga a călătorit din nou prin Europa, ținând mai multe conferințe sub auspiciile Ligii Culturale, invitându-l pe istoricul Franz Babinger să țină un discurs la ISSEE. Aflat din nou în Iași, istoricul a participat la aniversarea lui Dimitrie Cantemir, ale cărui rămășițe au fost recuperate din Uniunea Sovietică pentru a fi îngropate în România. În 1935 a publicat o nouă variantă a volumului "Istoria
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ghid al Bucureștiului. În 1936 a predat la Universitatea din Paris, și a ținut o conferință la "Société des études historiques", înainte de a găzdui Comitetul Internațional al Istoricilor, ținut la București. A mai fost în Olanda, unde a ținut un discurs despre istoria socială a Imperiului Bizantin: "L'Homme byzantin" („Omul bizantin”). La întoarcere, dorind să-și reînnoiască campania împotriva moderniștilor, Iorga fondează revista neo-"sămănătoristă" "Cuget Clar". Și-a exprimat public temerile privind dorința de expansiune a Regatului Ungariei, care
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
al II-lea, dat în grija ISSEE-ului. Amenințările cu moartea primite de la Garda de Fier l-au făcut să se retragă de la Universitate. S-a retras în Vălenii de Munte, dar a rămas activ pe scena academică, ținând un discurs despre „dezvoltarea spiritului uman” la Institutul Mondial de Istorie, și devenind membru corespondent al Academiei de Istorie din Chile. L-a avut ca discipol pe Eugen Wolbe, care a strâns date despre regii români. Această contribuție a fost dublată de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
fost dublată de o scurtă participare la viața politică. Iorga a luat parte la Congresul Ligii Culturale din Iași, unde a cerut public scoaterea în afara legii a Gărzii de Fier, pe motiv că servea intereselor naziste, și a mai ținut discursuri despre pericolul de război la Vălenii de Munte și conferințe radiofonice. A continuat lupta contra modernismului cu discipolul N. Georgescu-Cocoș la "Neamul Românesc", trimițând la Academie și un raport special despre „pornografia” moderniștilor (vezi Pulă (revistă)). În 1938 s-a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
predând din nou la Paris. A publicat alte câteva volume din "Istoria românilor", și a terminat de lucrat la alte cărți: în 1938, "Întru apărarea graniței de Apus", "Cugetare și faptă germană", "Hotare și spații naționale"; în 1939 "Istoria Bucureștilor", "Discursuri parlamentare", "Istoria universală văzută prin literatură", "Naționaliști și frontiere", "Stări sufletești și războaie", "Toate poeziile lui N. Iorga" și două volume intitulate "Memorii". Tot în 1938, Iorga a inaugurat teatrul în aer liber din Vălenii de Munte cu una din
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a cerut suspendarea procesului, procedura juridică nu a fost oprită. Moartea lui Iorga a generat consternare și a cutremurat comunitatea academică. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. Discursul funerar a fost ținut de istoricul francez exilat Henri Focillon, din New York, numindu-l pe Iorga „una dintre personalitățile legendare plantate, pentru eternitate, în pământul unei țări și în istoria inteligenței umane”. În țară, Garda de Fier a interzis plângerea
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]