6,312 matches
-
memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a teatrului este să împace creația cu repetiția. Pentru a o rezolva, el elaborează "sistemul", adică o nouă metodă de formare a comediantului. El vrea să-l învețe pe actor "psihotehnica", tehnică interioară și exterioară totodată, care îi permite să exploateze fenomenele fizice și psihice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să spună ce are de spus.89 Cameleon și impostor cu tradiție, pișicherul s-a adaptat fără greutate în ambele regimuri, anteși post-decembrist. Tactica defensivă aplicată consecvent presupune substituirea firescului sentiment de jenă printr-o agorafilie dezarmantă: Întrebat cum se împacă activitatea lui de acum cu ce făcea și spunea înainte, răspunde invariabil: "Vai de capul meu! Habar n-ai ce lupte a trebuit să duc. Stăteai la căldurică, în timp ce eu ...". Iar dacă vorbește în Parlament, pe lângă mișcările de fund, atât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caute printre cărțile vrășulite Dreptul Roman. Când îl descoperi, răsfoi cu iuțeală și siguranță paginile introducerii, în care se simțea tare. Dar cum nu găsi ce căuta, dădu el explicațiile cuvenite, într-o definiție de felul acesta : "când parțile se împacă... adică nu, li se dă termen părților să se împace cum or ști, mai dă ăla ceva, mai lasă celălalt adică lasă la voința lor, de aci voluntaris-voluntare, adjectiv de-a treia (Domnul Vulpache înclină din cap în semn de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu iuțeală și siguranță paginile introducerii, în care se simțea tare. Dar cum nu găsi ce căuta, dădu el explicațiile cuvenite, într-o definiție de felul acesta : "când parțile se împacă... adică nu, li se dă termen părților să se împace cum or ști, mai dă ăla ceva, mai lasă celălalt adică lasă la voința lor, de aci voluntaris-voluntare, adjectiv de-a treia (Domnul Vulpache înclină din cap în semn de înțelegere) și dacă nu ajungeau la învoială, atunci îi potrivea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai coconit pe-acolo... pe la Bălcești. Tot ce e de la Dumnezeu trebuie să trăiască... IRINA: Atunci dumneata, de ce mori? MOȘUL: Eu am trăit destul...98 Întrebările fundamentale găsesc aici răspunsuri prompte care, deși nesatisfăcătoare în termenii unei filosofii a existenței, împacă și liniștesc astfel de conștiințe simple, ferindu-le de revoltă. În ciuda opiniei generalizate conform căreia piesa respiră optimism, devenind un imn dedicat vieții, curajului, speranței și credinței, nu trebuie uitată echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar masele populare private de educație cărturărească, fără apetit înnăscut pentru speculațiile filozofice riguroase, ci și vârfurile intelectualității (și chiar ale celor implicați direct în activități științifice). De exemplu, viziunea lui Dante, a cărei influență încă reverberează în imaginarul occidental, împacă perspectiva Bisericii cu fondul de cunoștințe al vremii. În această viziune căderea lui Satan din ceruri și craterul uriaș creat în momentul impactului constituia un adevăr de necontestat, muntele Purgatoriului crescut la polul opus fiind o consecință evidentă în logica
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și decolonizarea cu războaiele catastrofale din Indochina și Algeria". Complexul mesianic american nu a mai întâmpinat niciun factor care să îl tempereze, devenind hipertrofiat pe un discurs triumfalist; Japonia adoptă un discurs disculpator, aruncând întreaga responsabilitate asupra Germaniei; România este împăcată în poziția de "victimă a istoriei" care îi convine fiindcă îi justifică acțiunile (ori poate că nici nu vrea mai mult); comunismul este legitimat și rămâne cel mai mare câștigător al conflictului. De altfel, după război, întreaga lume este reașezată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Până la urmă... Anuca, copleșită de durere, la despărțirea de puiul de lup, după ce l-a udat cu toate lacrimile economisite până atunci, fata îi mai dete drumul unui alt rând de lacrimi, până s-a răcorit, dar nu s-a împăcat... Într-o zi, pe la sfârșitul lui aprilie, pe la scăpătatul soarelui, Anton și bătrânul Toma, urmați de Suru, ajunseseră prin dreptul Schitului din deal. Înaintau în inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu care mânca alături și se juca cu ei. Lupii le mai țineau de urât, dar, le mai apărau bătătura de sălbăticiuni. Inspira nu atât milă pentru singurătatea și părăsirea în care fusese alungat de societatea cu care nu se împăca... cât, dârzenia lui în lupta vieții și forța cu care biruise lumea dușmanoasă, oameni care, pentru el, erau adevăratele fiare. * ...Anuca stătea închisă în casă,de câteva zile și plângea. Bătrânul Toma, căruia i se sfâșia inima de mila fetei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se „împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pare rău. Lasă, să nu-ți pară rău. O luă în brațe. N-are nimic. Nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne străduim puțin mai mult, asta-i tot. Da, spuse Darcey. Asta-i tot. — Deci nu v-ați împăcat? întrebă Anna. N-ați rezolvat problema? Darcey dădu din cap. Dar s-a întâmplat din nou. Vezi tu, nu-mi venea să cred că cineva ca el se îndrăgostise de mine, indiferent ce-mi spunea. Îmi pierdusem complet judecata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dat seama atunci, crezi că ai mai fi divorțat de el? — De unde naiba să știu? întrebă Darcey. Asta a fost demult. M-am schimbat de atunci. Sunt sigură că și el s-a schimbat. —Te-ai gândit vreodată să te împaci cu el? —Anna, pentru numele lui Dumnezeu! izbucni ea cu o privire iritată. Am divorțat. Acum ani de zile. Ceea ce de obicei înseamnă că nu mai vrei să vezi persoana respectivă în vecii vecilor. Știu, știu... Ridică mâna văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spună ceva. Trebuie să ne vedem la serviciu și presupun că ne descurcăm destul de bine, date fiind împrejurările. Însă doar pentru că doi oameni nu se sfâșie unul pe celălalt prin tribunale nu înseamnă că în sinea lor vor să se împace. Eram curioasă, atâta tot, spuse Anna. Te cam lipești de el, nu-i așa? Nu, nu e adevărat! exclamă Darcey furioasă. Anna o examină gânditoare. —Ești sigură că nu mai ai sentimente pentru el? Singurele sentimente pe care le am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ochi, își dădu seama că de mult nu mai era îndrăgostită de el. Ceea ce păstrase în minte și se lepăda acum de ea în mod miraculos era autocompătimirea. Și acum simțea că e important ca Aidan și Nieve să se împace. Fuseseră împreună zece ani. Zece ani de zile! Cum ar fi putut rămâne atâta împreună dacă nu se iubeau? Ce proastă fusese, mai proastă decât își închipuia. —Trebuie să o găsim, zise ea cu tărie. Încearcă să se confrunte singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de acțiune ca să o salvez, remarcă Nieve ironic. Darcey râse. — Însă, știi, vor să facă și un film TV după carte, reluă Nieve cu veselie. Ideea e că îmi place să mă aflu în miezul lucrurilor și mă simt... mai împăcată cu mine. Am să pot să-i returnez tatei o parte din banii pe care a trebuit să îi cheltuiască pe Lorelei; și asta e bine. —Știi, eu nu m-aș grăbi să-i dau banii tatălui tău, zise Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lumea afacerilor, spuse ea. Lucru ironic, dar atât de caracteristic lui Nieve. Și nu mai ai absolut nici un fel de regrete în legătură cu faptul că s-au căsătorit? întrebă el. —Văd că mi-a luat cam mult să timp să mă împac pe deplin cu ideea, dar până la urmă într-adevăr nu am nici un regret. —Cum ți-ai dat seama? Se uită lung la el. Conversația asta e una foarte, foarte ciudată, Neil. N-am mai vorbit cu tine de săptămâni bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și-mi pare rău. Sincer. M-am purtat oribil și m-am consolat la gândul că și alții se purtaseră oribil cu mine. Ceea ce nu era deloc o justificare. Am să fiu îngăduitoare cu mine însămi spunând că nu mă împăcasem foarte bine cu tot ce se întâmplase și că nu eram tocmai în apele mele. Dar în final e același lucru. M-am măritat cu tine din motive greșite, nu m-am gândit suficient la sentimentele tale și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai mari întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia genialității. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să împaci atâtea structuri complexe și dilematice, să armonizezi atâtea energii centrifuge, chiar dacă se știe demultsub soarele literaturii încape toată lumea. ,,Calul cu potcoave roz” -cartea pe care Val Andreescu o oferă cititorilor săi cuprinde epigrame, fabule și panseuri umoristice, așezate exact în
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
am vrut să scriu odată o Reabilitare a Evului mediu. Căci "noaptea Evului mediu" constituie, mi se pare, una dintre cele mai încăpățînate platitudini didactice. Giotto și Dante nu pot fi decât abuziv anexați Renașterii, ca precursori. Și cum să împăcăm setea de absolut din edificiile gotice cu ideea că în afara Renașterii n-ar exista decât barbarie și confuzie? Poate greșesc și merg prea departe afirmând că Renașterea este o oboseală luminoasă a Evului mediu, dar, oricum, sunt convins că, împotriva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gândesc câte încap într-o clipă în care nu mai vrei să spui nimic. Acum e momentul cel mai potrivit să-mi închei jurnalul. Cine știe dacă în vacarmul străzilor din Ciudad de Mexico voi reuși să fiu atât de împăcat cu toate? Aici mă pot referi la Mexic ca și cum mi-aș aminti o poveste. Nimic nu mă constrânge pe această plajă să mă simt străin. Dimpotrivă, dacă închid ochii și ascult valurile, pot să fac abstracție că zgomotul aparține unui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
schițe, spui mereu că de m-ai lua cu tine n-ai mai reuși să desenezi nimic și aici îți dau dreptate, nu-mi dau seama dacă nu-i prea devreme să mă gândesc la asta, dar simt că numai împăcându-mă cu pictura ta te-aș putea păstra lângă mine, 17 august, la margine de sat biserica Voronețului, și-mi cobor privirea într-acolo, îi descopăr turla ițindu-se semeață printre vârfurile brazilor, mai jos de mine la câțiva pași îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poate avea acces la taine pe care puțină lume le cunoaște, regret că părintele Ioan nu mai este, în primul rând pentru Theo, și eu îmi plec capul oprindu-mi bărbătește lacrimile, el ar fi știut astăzi cum să-l împace cu sine însuși, pentru mine e atât de greu! Ea se apropie de mine, îmi pune mâna pe umăr și-mi ridică bărbia încleștată de efortul stăvilirii lacrimilor, Dar faci atât de mult, Daniel! Numai prezența ta și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceva mai încolo, și s-a ales cea de-a doua variantă, asta e, fiul meu, lumea nouă, toate s-au schimbat, nimic nu mai e ca înainte, ce să facem! Cu ajutorul bunului Dumnezeu le-om trece toate, fratele Rafael împăcat cu lumea, cu absurditatea ei, Doamne, lumea ta nu-i absurdă, oamenii sunt cei care, Fiul meu, eu trebuie să ajung la bucătării, să punem masa, mai vorbim noi, caută-ți și tu un loc pe undeva, și să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înfăptuiesc fapte bune, mă ispitește cu credință, Ha! Așa e rusul, dragii mei, mereu e împins spre acte creștinești, căci rele face prin însăși natura lui, am două alternative acum, să devin un om obișnuit, un bun cetățean și creștin, împăcat cu dumnezeu sau să mă răzvrătesc împotriva acestui fapt ratând totul, amăgindu-mă că am geniu după două pahare de vodcă și două fumuri în piept de iarbă tare, am ales acest copil care nu e al meu tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citesc și, 7 aprilie, aici am rămas, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu vestea nunții ei, imediat după Paști se va întâmpla evenimentul și ea mă roagă, dragul meu, frate, fă de la tine pasul și vino de te împacă cu tata, Și el suferă, Corina care te iubește, te iubește, te iubește, de trei ori mi-a scris că mă iubește ca s-o pierd definitiv, prima fată din viața mea care s-a dezbrăcat înaintea mea la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]