4,343 matches
-
la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel să i confere omului posibilitatea înălțării spre dumnezeire. Cultul mariologic cunoscuse în perioada medievală o amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din lirica trubadurilor: stăpână și doamnă, superioară bărbatului, oferindu-i acestuia o înnobilare spirituală. Donna demonicata ar fi reversul, personajul feminin negativ, înzestrată cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceea, mai credibil. Donna angelicata din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury nu mai este asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
87. Casa, ca imagine mitică, se deschide unui complex de înțelesuri; obiectualul, trecut prin filtrul subiectivității, este și totem și tabu: "Foc în ziua de Ajun și de Crăciun, în ziua de Anul Nou, în ziua de Paști și de Înălțare să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Se spală, apoi, cu apă din fântână, beau puțin din acea apă și aruncă, în fântână, un ban de argint, un colac gătit în casă, o lumânare, flori și fire de bumbac.392 În cadrul unei ceremonii de inițiere, desfășurată de Înălțare, "legatul călușului", apa are rol de consacrare; vătaful, alegându-și noii călușeri, pleacă, în ziua de Ispas, la nouă hotare și iau apă din nouă izvoare; apoi, la o răscruce (unde se îmbină trei hotare), vătaful îi leagă pe noii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al femeilor și al bărbaților sau cu privire la gesturile destinate clasei superioare și celei inferioare. Gesturile și posturile corpului ritualizate codificau astfel genul și clasa socială, fiind explicite pentru întreaga societate și considerate un semn de recunoaștere. Clasa socială dornică de înălțare a folosit de mult modalități distinctive de comportare corporală prin care să se separe de cea inferioară. O renaștere a interesului pentru studiul gesturilor, după cum apreciează Adam Kendon și Cornelia Müller în editorialul primului număr al revistei ,,Gesture" din anul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
voinței, amabilitate; dacă durează mai mult exprimă un sentiment de rușine, iar în combinație cu orientarea privirii poate semnifica agresivitate sau îndurare; c) datul din cap: face parte din categoria gesturilor suportive și exprimă aprobarea, acceptarea, înțelegerea celor spuse; d) înălțarea capului: transmite siguranță de sine, sentimentul propriei valori, capacitatea de a acționa; e) mișcarea capului spre spate și în sus: arată deconectare, stare de visare, dorință de detașare (dacă profesorul decodifică acest gest la elevi în timp ce predă, înseamnă că trebuie
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nostru. Deși de cele mai multe ori dureroase, aceste stări ne ajută să ne construim un alt mod de a fi, În care stima de sine va crește; suferințele conștiinței echivalează, atunci cînd sînt sincere, cu un act de purificare și de Înălțare prin tine Însuți. * „Dacă suferințele mele slujesc fericirii familiei, mai pot fi numite ele suferințe?” (H. de Balzac) Rămîn suferințe, Însă conștiința binelui pe care Îl produci altora, te face să le suporți cu mîndrie În suflet. * „Cunoști numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să fim”. Însă din ce moment am putea spune că merităm să fim fericiți? Credem că nu În condițiile trăirii unei fericiri egoiste, ci, dimpotrivă, cînd ai conștiința că ai putut deveni un participant la o operă de umanizare și Înălțare. * „E firesc să-și atribuie prea mult cine nu se compară cu nimeni.” (Quintilian)Însă chiar și În condițiile realizării unor comparații, aroganța Îi face pe unii să-și atribuie merite, pe măsura disprețului lor față de alții. * „În taina ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dumnezeu: „Fără mine nu puteți face nimic”. Fără Dumnezeu, eforturile noastre sunt slabe și neputincioase. Trebuie să cerem în orice împrejurare ajutorul Său, mila Sa prin rugăciune. Rugăciunea este firul de legătură sufletească, spirituală între noi și Dumnezeu. Rugăciunea este înălțarea cugetului și a inimii noastre spre Dumnezeu. „Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu stă de-a pururi de vorbă cu El, cum stă fiul cu tatăl său”, spune Evagrie Ponticul. Rugăciunea face parte din cultul Bisericii creștine, și din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vei preaslăvi”, zice psalmistul . Noi strigăm, suspinăm cu duhul după Dumnezeu și Domnul ne izbăvește din toate nenorocirile vieții. El ceartă marea zbuciumată a inimii noastre și potolește valurile înfuriate ale sufletului nostru. După învățătura noastră creștină, rugăciunea este o înălțare a sufletului la Dumnezeu, spre a-L lăuda, a-I cere ajutorul și a-I mulțumi pentru binele ce ni l-a dat și ni- l va da necontenit. Rugăciunea este o lucrare nesfârșită, mai presus de orice artă sau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
împlinite de Dumnezeu? Rugăciunea se referă la comunicarea credinciosului cu Dumnezeu, sub numeroase aspecte. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune” și „a se ruga”, această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu, chemare a Numelui lui Dumnezeu, strigare către Domnul , înălțare a sufletului la Dumnezeu , căutare a Domnului, venire cu încredere la Dumnezeu și apropiere de Dumnezeu. De ce trebuie să ne rugăm? Sfânta Scriptură ne prezintă temeiuri clare pentru care credincioșii trebuie să se roage. în primul rând, credincioșilor li s-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. Numeroase pasaje din Sfânta Scriptură ilustrează această poruncă dumnezeiască. Iisus Hristos le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta și a bate la ușa Tatălui lor din ceruri. Astfel, după înălțarea Domnului la cer, ucenicii au ridicat rugăciuni stăruitoare în foișor, până la Cincizecime. După Rusalii, ucenicii s-au adunat împreună și s-au rugat pentru ca Duhul Sfânt să le dăruiască puterea de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. „După ce s-au rugat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vreme, pentru că se sufocă. Răul pe care îl face acest aer omului este același cu răul pe care îl aduc moravurile și faptele rele ale unui popor, unei societăți. Omul singur, prin viața și faptele sale își pregătește căderea sau înălțarea. O parte din societatea noastră, în care s-a cuibărit minciuna, furtul, mândria, calomnia, egoismul, răutatea, dușmănia, răzbunarea, și multe alte păcate urâte, nu poate progresa și nici nu poate dăinui. Activitatea actuală a Bisericii, cu aspectul ei social și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fie viu și să nu greșească”. Dar cei care cred au o mângâiere: credința în Dumnezeu, care prin rugăciune ne ușurează, ne curăță, ne dă un control asupra faptelor noastre, ne dă un real punct de sprijin pentru îndreptare și înălțare. Ne dă o trezire din această toropeală sufletească, trezire pe care ne-o cere Dumnezeu astăzi, mai mult ca oricând. Multe sunt piedicile ce se pot așeza în calea mântuirii unui om. Dintre multele mijloace binecuvântate, pe care Dumnezeu le
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o ființă nevăzută, creatoare a tot ce există
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
funcționarea căminelor culturale” publicat în Monitorul oficial nr.108 din 14 mai 1935, ca și Regulamentul dezvoltător al statutului arătau: „Scopul căminului cultural este să ajute la 1) întărirea sănătății trupești; 2) îndrumarea muncii către o mai bună producție; 3) înălțarea sufletului în obștia satelor (sau în „despărțământul parohial orășenesc”). Scriind despre cele de mai sus D. Popadopol în lucrarea „Căminul cultural și rostul lui social”, tip. „Datina” T. Severin, 1938, în „Cuvânt înainte” socoteau pe „cei ce au în primul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la 15 ianuarie 1912, strada Promoroace, tipografia C.D. Lupașcu - Bârlad. 152 „Străini tuturor preocupărilor politice de part id, Răsăritul cheamă în juru‐ i pe toți acei care se cred datori să puie oric ât de puțină muncă și pentru binele și înălțarea sufletului celor mulți”, obiectiv pentru care își propune să „oglindească întreaga viață socială a orașului și județului”, unde, ca în toată țara, „cea mai mare parte dintre fiii de „țărani”, după ce au pătruns la orașe, nu se mai întorc nici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Vreme nouă din 13 octombrie 1919, George Tutoveanu scria în articolul „Al doilea răspuns ”: Eu nu am altă avere decât stima fără margini pentru oamenii care‐și fac din viață și din toate puterile lor de muncă, o jertfă pentru înălțarea sufletească a celor mulți.” * După un documentar semnat de Nicolae Ionescu și publicat în Acta Moldaviae Meridionalis/2007, ziarul Vreme nouă apare în primii ani după 1944, întemeiat de foștii elevi ai Școlii „Mihail Kogălniceanu” printre care Vasile Cataramă, Valer
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
facem față sunt zămislite de posibilele și imposibilele noastre? Să acceptăm că, de fapt, ne confruntăm cu posibilele și imposibilele noastre în interiorul cărora locuim? TRANSFORMAREA EVENIMENTELOR NEAȘTEPTATE ÎN FAPTE AȘTEPTATE "În clipa aceea, tînărul preot care slujea liturghia sună pentru înălțare. Doamna de Rênal coborî fruntea, ascunzîndu-și astfel pentru o clipă, capul sub cutele șalului. Julien n-o mai recunoștea atît de bine; el trase un foc de pistol înspre ea și n-o nimeri; cînd trase al doilea foc, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
intelectuale ale unei civilizații și se concretizează în suma cunoștințelor achiziționate într-un sistem cumulativ al produselor cunoașterii care permit dezvoltarea simțului critic, a gustului, a judecății etc. Cultura presupune detașarea de natură, etapele culturii fiind etape ale umanizării, ale înălțării spirituale a omului, prin explicarea și valorificarea în raport cu sine a lumii. Limba, la rîndul ei, deși se prezintă ca un sistem de semne cu ajutorul cărora se realizează comunicarea, conține totalitatea semnificațiilor prin care aceste semne pot deveni componente ale comunicării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din 1060 pînă în 1503, mai bine de patru secole. Catedrala Sankt Kastor din Koblenz - Germania s-a edificat între secolele XII-XV. La Catedrala din Chartres - Franța, poate cea mai cunoscută, s-a pus piatra de temelie la 1134 și înălțarea ei s-a încheiat la 1260, ceva mai mult de un secol. Nu altfel a fost în cazul Catedralei Nôtre Dame - simbol al Parisului, unde s-a lucrat aproape un secol, între 1160 și 1250. O astfel de enumerare ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a 40-a zi după moartea lor, intră definitiv în situația ce se cuvine valorii lor morale. După exemplul Domnului, Care după ce a terminat lucrarea mîntuirii noastre prin viața și moartea pe Cruce, a pus coroană la lucrarea Sa în înălțarea la ceruri a 40-a zi după moarte. Sufletele repauzaților, terminînd cursul existenței lor pămîntești, primesc de la Dumnezeu, a 40-a zi pedeapsă sau recompensă, după faptele lor. După exemplul Domnului, Care, după înălțarea Sa a 40-a zi, a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pus coroană la lucrarea Sa în înălțarea la ceruri a 40-a zi după moarte. Sufletele repauzaților, terminînd cursul existenței lor pămîntești, primesc de la Dumnezeu, a 40-a zi pedeapsă sau recompensă, după faptele lor. După exemplul Domnului, Care, după înălțarea Sa a 40-a zi, a șezut pentru totdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu, așteptînd pînă se vor pune vrăjmașii Săi așternut picioarelor Sale (Evr. 10 12-l3), Sufletele repauzaților, a căror soartă a fost fixată prin judecata particulară a lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]