384,087 matches
-
Cănd e vorba de propriile opere, comentariile devin delicioase: "Sfărșesc de citit și corectat |ntoarcerea din rai. Ce carte mare! Căte poți număra ca ea în literatura românească? E un document fără pereche și admirabil scris " (8 aprilie 1943); "...am început să scriu o piesă de teatru, am scris-o ca într-un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Mai clar: religia, pentru mine, este setea după și intuiția realului, a absolutului " (23 decembrie 1942). Pentru Eliade, persoana umană, în ceea ce are ea cu adevărat specific, poate fi definită extrem de simplu: "}i se spune: esențialul în viață este... Și începe să-ți înșire: instinctul foamei, sau sexualitatea, sau voința de putere etc. etc. Desigur, fiecare din acestea sănt esențiale pentru specia respectivă de viață pe care și-a ales-o individul. Dacă te reduci la nivelul fiziologic al tuturor ființelor
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
pe moarte, între savantul ignorat și oficialitatea comunistă de la București, oficialitate ce avea să se declare, peste mulți ani și discret, învinsă. Episodul portughez din biografia eliadescă ăși dobăndește abia la sfărșit adevărata semnificație: aceea de probă inițiatică totală. Ca să înceapă o viață nouă, eroul a trebuit să sufere intens, să fie nenorocit din cauza războiului pierdut, să-și sacrifice, ritual, cea mai apropiată ființă - pe Nina. Toate acestea au reprezentat probabil răscumpărarea obligatorie pentru ca românul genial să aibă acces la statutul
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
plecările mele. |mi spun că viața e făcută din ele " (14-19 iulie 1945). Viza franceză sosește și, odată cu ea, pașaportul pentru noua viață. Aproape fără bagaj, Eliade ajunge la Paris. După cățiva ani de mizerie materială crăncenă, scrierile sale vor începe să fie apreciate și să se impună. Fără episodul portughez, această înălțare în glorie n-ar fi avut poate loc: a fost nevoie de o meditație în suferință timp de aproape cinci ani, departe de casă, uneori la limita desperării
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
călcînd pe prundișul din jurul bazinului și recopiind durerea care te naște într-o limbă anume au fost dimineți cînd pescuiam de-alungul malului în vîrșă peștii prinși ne întristau inconștiența cu care se bălăceau în continuare numărătoarea inversă a solzilor lucitori începuse și noi recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
ori! Tot ce s-a petrecut în continuare m-a lăsat mai mult sau mai puțin indiferent. Întregul sens al reprezentației se concentrase în aparițiile fantomei și în trucul tehnic care le făcea posibile. A doua zi după spectacol, am început și eu să fac pe fantoma. Înarmat cu o lampă frontală a tatei, din echipamentul lui de medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și începeam să
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
am început și eu să fac pe fantoma. Înarmat cu o lampă frontală a tatei, din echipamentul lui de medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și începeam să debitez cu voce cavernoasă - atît cît putea fi la cei șase ani abia împliniți - tot soiul de discursuri fanteziste, prefăcînd în “fantome” diverse personaje ale lumii în care trăiam. Erau, mai ales, profesori de la liceul “Petru Rareș“, despre care
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Scrisoarea de joi o încep la ora cinci și douăzeci dimineața cu o cafea slabă și-un geam încă negru, căptușit pe dinafară. Ieri mi-am cumpărat cele două volume de Versuri ale lui Arghezi, apărute la “Cartea Românească”. Citind prefața lui Pienescu, mi-am
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
unde trebuie, am zărit-o, zic, turnîndu-și niște băutură, nu vin, altceva, într-un pahar. Ce-i cu ea, mi-a fulgerat prin minte, ce se întîmplă cu ea? Și-am uitat pe loc. Întotdeauna, către sfîrșitul scrisorii, înțeleg că începe o nouă zi. De săptămîna viitoare va trebui să-mi duc fetița, în fiecare dimineață, pe la opt, opt și jumătate, la grădiniță. Și s-o aduc la douăsprezece. În dreapta mea, într-un unghi făcut de cărțile din bibliotecă am fotografia
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Tot tămbălăul pe care i l-am făcut lui Mugur pentru Dulapul meu s-a datorat faptului că nu consider cartea ca pe un roman (ceea ce și este!) cu capitole ce se întrepătrund, își răspund, se anticipează etc... Războiul a început de la titlu și a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din pandișpan. După ce a stat vreo trei ani la o editură care
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
să știu! Spre deosebire de Celesta care, bănuiesc, ca orice femeie, știa. Odată, nu știu de ce, eram pe peronul gării din D. Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă - ^adevărul, ce alină o mînă^, i-am răspuns toropit de somn... și poate dacă am fi visat că vorbeam înainte chiar de a începe am putea să ne resemnăm, însă așa? ah, ce mai...i-am lăsat să creadă că eșuasem... că rătăcesc înfrînt de-o lume, căreia nu-i dibuisem noima aleasă ...să lași fîntîna, luînd calea deșertului... să o iei razna, așadar
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Mihai Sorin Radulescu Revista “Manuscriptum” a dedicat numărul său 1-2/ 1998, scriitorilor diplomați, între care se numără și Lucian Blaga. Pentru a contura cariera sa de la Ministerul Afacerilor Străine, începută în 1926, documentele publicate aici se dovedesc foarte relevante. La acestea aș vrea să adaug, în cele ce urmează, o scrisoare aflată în colecția doamnei Ioana Racottă din București, strănepoata destinatarului ei, diplomatul Nicolae Filodor. În scrisoare sunt amintite numele
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
din țară, cînd, unde, în ce împrejurări, unde s-au stabilit, cu averi naționalizate, condamnări etc.” Etc. sună aici mai puțin neutral decît în orice alte contexte; căci nimeni nu-ți va spune fără echivoc unde sfîrșește zona problemelor și începe zona inocenței. Dar, de fapt, “cu probleme” nu sînt rudele; “cu probleme” ești tu, pentru că posezi asemenea rude! Cîte astfel de autobiografii va fi semnat Ștefan Cazimir în diverse etape ale vieții e o întrebare fără răspuns, pentru că nici un asemenea
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
pe burtă! Ca și cum aș fi posedat cartea. Pe Gulliver l-am citit într-o continuă mișcare de sus în jos în scrînciob, după cum vă spuneam! Mă rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîțiva ani! Ar mai fi multe de adăugat. Oricum, o să mai revin. Dar de ce am început cu Aventurile lui Tom Sawyer scrisoarea? Orice cititor are cîte
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîțiva ani! Ar mai fi multe de adăugat. Oricum, o să mai revin. Dar de ce am început cu Aventurile lui Tom Sawyer scrisoarea? Orice cititor are cîte un cuplu celebru ce-l fascinează, îl urmărește întreaga viață, pe care caută, cred, să-l imite, luîndu-și-l drept model! Romeo și Julieta? Tristan și Isolda? Paul și Virginia? Oh
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
mai categorice ale raționalismului lui Tudor Vianu. Într-acestea, necesitatea sistemului în estetică decurge, afirmă Vianu, din natura specifică a acestei discipline și anume din faptul, că în vreme ce alte științe își dobîndesc obiectul, ca totalitate, abia la sfîrșitul cercetării, estetica începe prin a-l postula. „Ceea ce este estetic, valoarea estetică și opera de artă în care ea se întrupează sînt obiecte pe care cercetătorul le postulează de la începutul lucrării sale”. Aspectele speciale pe care esteticianul le descoperă în cursul investigațiilor sale
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
despre opera de artă, care este postulată la „începutul” Esteticii, vom constata că ea se cristalizează progresiv în capitolele introductive și se rotunjește pe deplin odată cu descrierea, cu ajutorul metodei fenomenologice, a „momentelor constitutive” ale operei. „O estetică sistematică trebuie să înceapă cu o descriere a fenomenului pur al artei”. Trebuie să recunoaștem că Estetica nu realizează pe deplin conceptul de sistem în accepția dată chiar de Vianu, și nici nu poate să-l realizeze. Bogăția concretă a datului, mulțimea aspectelor investigate
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Încep cu Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot “instrumentarul”! * Culinare (Șcedrin): “Să vedeți ce mi s-a întîmplat cu niște icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două și, deodată, nu știu de ce, încep să poftesc icre, dar ce poftă, să le înghit cu ochii, nu altceva! Mă furișam pe ascuns în cămară și mă apucam să mănînc la icre, de nu mai isprăveam... Pînă cînd îi spun lui bărbatu-meu: “Ce-o fi
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Mă furișam pe ascuns în cămară și mă apucam să mănînc la icre, de nu mai isprăveam... Pînă cînd îi spun lui bărbatu-meu: “Ce-o fi asta, Vladimir Mihalîci, că mănînc atîtea icre?” Și numai că-l văd că începe să zîmbească așa, cu tîlc, și-mi zice: “Păi, drăguțo, pesemne că ești însărcinată!” Și, într-adevăr, taman nouă luni după asta, am lehuzit cu Stiopka-tontul (s.n.)” Bineînțeles că o femeie care află de la bărbatu-său că mănîncă icre din
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
element teratogen. Stiopka-i tont, fiindcă și mă-sa-i toantă. Chestie de ereditate! Nu de icre!! (pentru subcapitolul Icre). * Venit de trei zile-n Iași, nu am deschis încă, incredibil!, cărțoiul!! O voi face azi, duminică, imediat ce termin scrisoarea asta începută la șase dimineața, cam pe întuneric. N-am aprins lumina ca să n-o enervez pe Tamara Nikolaevna. Prin geamul deschis aud tramvaiele și ciorile orașului. Cafeaua aburește, am dormit extrem de prost, sînt decis să reîncep lecturile și să-mi cumpăr
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
tânărul meu soț. M-am trezit că soțul meu era deja angajat în plină activitate specifică, trudind din greu împreună cu alții la o construcție pe care eu nu o înțelegeam. L-am văzut dând ordine unui grup de muncitori care începuseră să construiască ceva ce părea să necesite o participare atentă și poate plină de riscuri. Toate acestea le-am receptat stând pe bancă la umbra clădirii modeste a aeroportului Băneasa. După o zi de muncă intensă echipa de lucrători și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]