4,529 matches
-
provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității. „Genialitatea este cea mai înaltă moralitate și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a asumat-o prin ultimul act al vieții sale, era: Fii geniu sau dispari. Acest act, expresia loialității sale necondiționate față de o idee, a făcut o enormă impresie și a asigurat cărții sale o răspândire fulgerătoare. Asupra adolescentului Wittgenstein, cu înclinația lui pronunțată spre seriozitate morală, un asemenea mod de a asuma o idee trebuie să fi făcut o impresie copleșitoare. Mai târziu, în discuții cu oameni care îi erau apropiați, el amintea adesea numele lui Weininger. Dincolo de radicalismul moral care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
foarte devreme.“ O afirmație care ne duce de-ndată cu gândul la Kraus și la Weininger. Impactul mesajului lor asupra formării personalității lui Ludwig Wittgenstein trebuie să fi fost foarte puternic. Căci acest mesaj venea cel mai mult în întâmpinarea înclinației sale spre idealism moral și autenticitate, o înclinație care a fost favorizată și de ambianța intelectuală și artistică a familiei sale. Sora lui, Margarethe (Gretl), o persoană deosebit de cultivată, care înregistra tot ceea ce se petrecea pe scena intelectuală și artistică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-ndată cu gândul la Kraus și la Weininger. Impactul mesajului lor asupra formării personalității lui Ludwig Wittgenstein trebuie să fi fost foarte puternic. Căci acest mesaj venea cel mai mult în întâmpinarea înclinației sale spre idealism moral și autenticitate, o înclinație care a fost favorizată și de ambianța intelectuală și artistică a familiei sale. Sora lui, Margarethe (Gretl), o persoană deosebit de cultivată, care înregistra tot ceea ce se petrecea pe scena intelectuală și artistică vieneză, era o admiratoare entuziastă a lui Karl
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viață. Devin din timp în timp animal. Atunci nu mă pot gândi la nimic 36 GÂNDITORUL SINGURATIC altceva decât la mâncare, băutură, somn. Îngrozitor! Și atunci sufăr de asemenea ca un animal, fără posibilitatea salvării lăuntrice. Sunt abandonat poftelor și înclinațiilor mele. Atunci nu se poate gândi la o viață adevărată.“40 Se știe că Wittgenstein a citit toată viața cu plăcere din Platon. Scrierile acestuia erau printre puținele texte filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea partea doctrinară, adică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu putea să o facă un autor care va scrie în ultimul său text, publicat postum sub titlul Philosophy: „Logica ajunge la tautologii, matematica la identități, filozofia la definiții.“ Chiar dacă era interesat de observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare despre Ramsey, din anul 1931, exprimă foarte bine ceea 56 GÂNDITORUL SINGURATIC ce îl distanța pe Wittgenstein de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reacționat cu sentimente contradictorii. Exigențele înalte față de sine îl făceau să se acuze că dorește uneori să impresioneze pe cei din jurul său mai mult decât dorește să respecte în modul cel mai strict adevărul. În jurnalul său își reproșa această înclinație în termenii următori: „Ceea ce cred alții despre mine mă preocupă deosebit de mult. Foarte adesea mi se întâmplă să mă port într-un anumit fel pentru a face o impresie bună. Cu alte cuvinte, gândesc foarte des asupra impresiei pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia trebuie să i se împotrivească cu toate puterile. O spune într-una din însemnările lui: „Nimic nu este atât de greu ca a nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pp. 23 și 32. 51a Într-o scrisoare către Wilhelm Baum, din 17 aprilie 1978, Parak se referă la discuțiile iscate de apariția cărții lui Bartley și precizează: „Am subliniat, într-un interviu, că nu poate fi vorba de o înclinație homosexuală. În prizonierat, ea ar fi trebuit să se manifeste și față de mine. El era atât de obsedat de problemele sale, încât o femeie nu ar fi găsit un loc lângă elă Fapt este că a dus de-a lungul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înțelegere cât de cât satisfăcătoare.9 Cele mai multe formulări ale cărții sunt, de fapt, „sentințe“. Autorul nu oferă nici explicații, nici argumente, nici exemple care să ajute la clarificarea a ceea ce afirmă. Acest mod de a scrie venea, evident, în întâmpinarea înclinațiilor artistice ale lui Wittgenstein. Și deprinderea cititorului de filozofie de a căuta într-un text esențialul poate fi un important obstacol în calea înțelegerii acestei opere de o concizie unică. Este cu totul iluzoriu că cel care se va concentra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea minții omenești de a pătrunde natura ascunsă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi fost acela că utilizarea rațiunii se cere limitată la cea pe care ea o primește în viața curentă, în epoci mai recente, în cercetări științifice și tehnologice. Scepticismul poate, prin urmare, încuraja dezinteresul pentru filozofie al unor minți cu înclinații pragmatice. Cel care are o atitudine reticentă, ba chiar bănuitoare, față de posibilitatea de a ajunge la cuceriri statornice chiar și prin acele modalități contemporane de practicare profesională a filozofiei, care își propun obiective mai modeste și nu dorește, totodată, să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comportării lor. Toate aceste puncte de vedere sunt justificate în măsura în care atrag atenția asupra unor utilizări ale noțiunii, dar de nesusținut în pretenția lor de generalitate. Nu există ceva comun tuturor cazurilor în care aplicăm o asemenea noțiune. Este însă puternică înclinația de a crede că trebuie să existe un element comun. Tot așa în cazul unor noțiuni ca sforțare și destindere. Pentru a contracara această tendință a gândirii este important să se arate cât de diferite sunt situațiile în care folosim
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Dar și conștiința cât de important este totuși să facă ceea ce este în stare să facă în această privință. Prin descrierile unor situații adesea imaginare care abundă în multe dintre însemnările lui Wittgenstein, cititorul devine mai conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de puțin necesități ale gândirii și nici cel puțin mișcări privilegiate ale acesteia. Îndemnându ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
situații adesea imaginare care abundă în multe dintre însemnările lui Wittgenstein, cititorul devine mai conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de puțin necesități ale gândirii și nici cel puțin mișcări privilegiate ale acesteia. Îndemnându ne să luăm în considerare și să imaginăm noi posibilități, ele ne ajută să ne reconsiderăm stilul gândirii. Referindu-se nu la ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
are semnificație doar în fluxul vieții.“29 Din multe motive ne este greu să vedem că putem înțelege semnificația expresiilor limbajului doar atunci când ne străduim să determinăm rolul lor în contexte lingvistice și nelingvistice cuprinzătoare. Unul din aceste motive este înclinația puternică de a socoti anumite procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care o întâlnim doar la ființele omenești.44 Există o înclinație puternică de a presupune că atunci când vorbim despre „ceea ce simțim“ noi descriem „ceea ce simțim“. Cuvintele „Aștept cu nerăbdare.“ ar descrie ceva, ca și enunțul că am domiciliul într-o anumită localitate, am o familie sau sufăr de o anumită boală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de probleme și argumente pe care eu personal le-am degajat citindu-l pe Wittgenstein“. Kripke admite că dacă în scrierile lui Wittgenstein lipsesc „argumentele organizate și concluzile“, aceasta nu reprezintă pur și simplu o preferință stilistică, cuplată cu o înclinație spre obscuritate, ci „derivă din natura subiectului“. Cel care încearcă să dea ideilor lui Wittgenstein o formulare precisă riscă într-o anumită măsură „să le falsifice“, să facă ceva ce Wittgenstein însuși nu ar fi aprobat. Aceste observații se încheie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dezvoltat, complex articulat. Ceața mintală care învăluie folosirea obișnuită a limbajului poate fi risipită prin imaginarea și descrierea unor situații mai simple, mai elementare, care sunt jocurile de limbaj. Vom putea „vedea mai bine“, eliberându-ne de unele tendințe și înclinații profund înrădăcinate ale gândirii, doar prin exercițiul insistent și îndelung repetat al aducerii în fața ochilor minții a acelor situații în care relația dintre folosirea expresiilor limbajului și activitățile, practicile, formele de viață ale unei comunități devine clară, transparentă. Practica filozofică
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar ele răspundeau „înclinației naturale“ a gândurilor sale. „Iar acest lucru este legat, desigur, de însăși natura cercetării. Căci ea ne obligă să cutreierăm, de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiile, un teritoriu întins al gândirii.“ ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în recunoașterea primatului rațiunii, înțeles în acest fel, și-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
planurile, se adâncește tot mai mult. 1. Apropiere și despărțire Atunci când tânărul Wittgenstein sosește la Cambridge pentru a lucra sub îndrumarea lui Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție, și cu atât mai puțin interesul pentru o carieră academică. Studiul unor lucrări ale lui Frege și Russell îl convinsese că filozofia se află în pragul unei prefaceri radicale. Cei capabili să-și însușească un nou mod de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și în modul cu totul neconvențional în care priveau obligațiile universitarului. Pe atunci, Russell, ca și Wittgenstein mai târziu, ezita să accepte oferte de a ține cursuri atunci când avea sentimentul că nu are de spus nimic nou. A fost o înclinație caracteristică a lui Wittgenstein, care s-a exprimat încă din anii tinereții, să pretindă ca între oameni care întrețin un contact intelectual strâns să existe o comuniune cât mai deplină a reprezentărilor asupra vieții, a modelelor de comportare pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi, cu toate consecințele ce rezultau de aici, între altele cultivarea unui scris ușor, atrăgător și deci, în mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cei care îi erau apropiați. Lui Russell îi plăcea să participe la reuniuni publice, să discute cu persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 337 Wittgenstein nu dorea să aibă contacte decât cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]