5,677 matches
-
găina; gărgăuni; geanta; groapă; gură; în gură; haine; implementa; incest; indiferență; indiscret; inel; infiltrare; inoportun; a intra; o introduce; insistent; intenție; interes; intervenție; interzis; intrat; introdu; inventa; investiție; a împinge; în; înainte; încăpere; încet; închide; închisoare; a încuia; îndesat; îndrăzneț; înfige; înjurătură; înjurături; înmulți; a însera; înserează; înțelegere; învață; învăța a învăța; învățătură; lasă; lemn; ceva la loc; a lua; lucruri; macho; marca; mănîncă; mere; minciună; minte; mîine; mobila; morcov; motiv; munci; ca musca-n lapte; muzică; nasol; neajuns; nimic; oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cinstit; cîmp; cumpărături; cumsecade; destoinic; devotat; dinamic; dorință; dormi; educat; eficient; el; elev; energie; ești; nu eu; face treabă; fată; fățarnic; femeie; fericire; foaie; fraier; frate; fricos; ca furnica; furnicuță; gospodăresc; gospodărie; grădinar; greier; grijuliu; hărnicie; implicat; independență; inutil; încrezător; înfipt; îngrijit; înțelegător; învingător; lene; lipsă; luptă; Meșterul Manole; mătură; mișcare; mînă; mîndrie; mobil; multă muncă; muncește; munci; muncită; muncitori; mușchi; nativ; dă nădejde; neamț; necăjit; nespus; nestătător; nestatornic; nimic; nu; oameni; obositor; oleacă; om cu străduință; om harnic; perseverență; piramidă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o simplă dezvoltare a sufletului existent la un moment dat într-un anumit popor și o înfrățire a acestui suflet cu idealele mari ale vremii” (ibidem, p. 152). O cultură nu există și nu trăiește decât atât timp cât dacă continuă să înfigă cât „mai adânc rădăcinile ei în sufletul poporului, pe măsură ce-și înalță vârfurile”. „Rolul social al cărturarilor”5 este un „rol cultural”, un rol de „armonizator al sufletelor”; nu în folosul sau serviciul unui partid, ci în „serviciul țării
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
delicioasă... Am recitit ce-am scris despre el și-mi dau seama că l-am prezentat un pic exagerat: nu era un exemplar masculin chiar atât de remarcabil, dar tinerețea lui îmi părea pe atunci extrem de sexy. Oricum, mi-a înfipt cuiul în inimă cu ceaiul lui gol. Mă întreb necontenit și zău că aș vrea să o încerc și pe asta: ar face față cu două deodată? Numărul cinci, cu Macarena lui... Mă întristează sincer gândul că o viață sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
studiu care să-l descifreze pe Cioran prin intermediul lui Buber, Lévinas sau Ă de ce nu?Ă Vattimo?! La ce bun, din moment ce, înainte de toate, Cioran se poate descifra prin sine însuși. Că o lectură intertextuală ar fi relevat suma de rădăcini, înfipte în secole de cultură, în straturi succesive de neliniște și interogație? Neîndoielnic că Cioran aparține unei familii de spirite, dar în măsura în care își este suficient sieși, stabilirea câmpului de interferențe devine un exercițiu livresc. Interesantă în sine, chiar utilă, o astfel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
patimă, frenetic: astfel, cu cât voiam s-o ating, cu atât mă îndepărtam de ea. Iată unde ajungi când îți faci un ideal din contrariul a ceea ce ești” (I, 73). Căci, evident, Cioran are convingerea că rădăcinile sale îi fuseseră înfipte în vitalitate, forță, energie, activism. Chiar când caută Indiferența, însă, o face de parcă totul l-ar angaja. „Am patima Indiferenței” (II, 100), spune într-un loc. Numai că țelul rămâne neatins, iar Indiferența, o utopie. Vede în Indiferență înțelepciunea ultimă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Constantin Popa. Un text dens și neliniștitor, ca o sirenă în noapte. Un text ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci și febrile, multă vreme după lectură... A freamăt... A neuitare. Ovidiu Lazăr *** Stau și mă gândesc cum să fac această operație matematică: să scad din cei 70 de ani de Teatru, pe unde să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spuneai că te lași... Gh. P. doi: Exact... Gh. P. unu: Și cînd te lași? Gh. P. doi: Am spus că mă las..., n-am spus cînd... Gh. P. unu: Așa cum ți-am promis, cînd o să mori, am să-ți înfig între degete un Dunhill... Gh. P. doi: Și eu ți-am spus că printre flori trebuie să pui patruzeci de pachete..., să am pînă cînd sufletul o să ai drumul raiului...; patruzeci de zile înseamnă patruzeci de pachete..., ba chiar cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din pietrele roșii, peștii, iar din petrele vinete, păsările.191 Din aripile diavolului, tăiate și așezate în cele 4 colțuri ale pământului, a prins viață vântul: " Fratele său l-a învățat să taie fiecare aripă în două și să le înfigă în cele patru părți ale pământului, căci singure vor face vânt între ele și va fi mai bine. Diavolul a făcut cum l-a învățat și astfel s-a făcut vântul"; Și când tună și fulgeră tot el e pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
panglici; printre coroanele cetinei se pune "strămătură" (fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lângă zăvoare. Potrivit credințelor străvechi ale huțulilor, tragerea clopotelor la mort semnifică readucerea sufletului hoinar acasă, sicriul, denumit "dereviște" sau "demovina" are sensul de "căsulie".343 În tradiția românească, în ritualul înmormântării, "bradul" se așeza în pragul casei și era înfipt în pământ, la căpătâiul mortului. La slavii din sud, bradul era înlocuit cu un pom fructifer, prun, cireș sau măr. Prin intermediul pomului de înmormântare, sufletul celui răposat își continuă viața în trupul naturii.344 În trecut, mortul era așezat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o lume de fantastic în dimensiunea existenței cotidiene urbane, ea amintește de poveștile populare germane ("Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fragmente de real și imaginar sunt surprinse în stare de imponderabilitate. Cosmios, măsurătorul timpului, este invocat ca sentiment al morții potențat de teribila așteptare: "Vedem doar gurile lor strâmbându-se rar/ Cu buzele tremurând, desfășurându-se mari,/ Părul meu se-nfipse-n pământ/ Între pietre sub apă și rotit de vânt." Alteori cântă puterea magică a șerpilor purtători de pietre prețioase cu care sunt însemnați cei care, conform credinței populare, vor învinge în luptă. Sunt invocate: Parcele, Ioriah, Pindar, Hamlet, Hanibal
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
închină un imn soarelui: Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit/ din care se desfac/ asemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexandru întâlnim o notă gravă și plină de responsabilitate: "Păsările rod aerul tare în zori/ și din frecușul acesta se aprinde un cântec/ ce ridică satul la rang de planetă ("Zorii"). El vorbește de un cârmaci ce "stă cu ochii-nfipți în viitor" și care cercetează primejdiile drumului: "Pe mare în corăbii,/ când vântul nu se curbează în pânze,/ corăbierii suiți la rame/ cu spatele înainte vâslesc neîntrerupt./ Un căpitan cârmac cu ochi de ceață și lunete/ cercetează primejdiile drumului/ singur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în corăbii,/ când vântul nu se curbează în pânze,/ corăbierii suiți la rame/ cu spatele înainte vâslesc neîntrerupt./ Un căpitan cârmac cu ochi de ceață și lunete/ cercetează primejdiile drumului/ singur el e cel ce dă de veste,/ Cu ochii-nfipți în viitor." Aurel Gurgheanu ascultă ritmul străzii, sau veghează somnul omului ce îmbrățișează în vis iarba, sau trăiește clipe ce-au fost cumplite, dar care au făcut posibilă renașterea de astăzi: "Vin tunuri, feciori ne vin,/ Scoateți steaguri afară,/ Munții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii. Visul, ni se spune la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
RICHARD: Atâta-ți cer: să-mi spui că s-a făcut. Și-mi fi-vei drag, și te voi ocroti. TYRREL: Stăpâne, trec la treabă. Grupa 3 Idealistul Act venețian de Camil Petrescu CELLINO (cu o simplă voie bună, care înfige cuțite în inima Altei): În asemenea împrejurări, bărbați nu-și dau seama că rolul lor este indiferent câtă vreme nu părăsesc o femeie... O femeie cu care rămâi mai mult decât trebuie te disprețuiește, căutând neapărat pe un altul, capabil
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pot fi de ajutor. Dacă stărui atâta este pentru că nu vreau să te mai văd suferind din pricina mea... Iar moartea mea din voință proprie nu te-ar ajuta... Nu pot îndura să sufere nimeni din pricina mea... PIEDRO (amar): Nici atunci când înfigeai un pumnal?... ALTA (o durere încleștată): Piedro, ești unicul om din lume care ar putea pricepe de ce am făcut asta, și, dacă nu pricepi asta, atunci nu mai e nimeni pe lume de la care să aștept înțelegere. Nu aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
omul și opera Alexa Visarion. Și alt rost al acestui volum ar fi îndemnul spre cunoașterea nemijlocită a creației sale, care neîndoielnic este una de referință. Datoria ne poruncește să n-o lăsăm pradă uitării, căci rădăcinile oricărui prezent sunt înfipte în trecut și suntem prezentul unui trecut și trecutul potențial al unui viitor aproximativ, pe care îl dorim dezirabil. Creația sa și a personalităților din generația sa, în al cărei context s-a conturat cu robustețe intelectuală, a dat sens
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l țină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Pandele, primul lector al textului și consilier al îngrijitorilor ediției. EDITURA Ac Ac dacă găsești e semn de sfadă. Ac dacă găsești e a sărăcie. Cînd găsești ac cu urechi, îți face nevasta o fată; fără urechi, băiat. Ace aflate înfipte în pămînt sau gard nu este bine a le lua, căci se crede că ele ar fi pline de boale, și acel ce le ia se poate apoi greu bolnăvi, ba chiar poate muri. Acul cînd îl dai împrumut să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pămînt sau gard nu este bine a le lua, căci se crede că ele ar fi pline de boale, și acel ce le ia se poate apoi greu bolnăvi, ba chiar poate muri. Acul cînd îl dai împrumut să-l înfigi în ceva, și de acolo să-l ieie cel căruia îl împrumuți, de voiești a nu te sfădi cu el. Dacă se dă cuiva un ac, apoi e bine a i-l da cu ață, fiindcă se zice că, dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
neagră, că nu se prea lipesc boalele. Ca să te aperi de orice boală, poartă în deget un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană. Să legi trei țăruși cu pai de om mort (luat din steag) și să le înfigi la țîțîna porții, căci atunci boalele nu mai vin. Din lumînarea de la botezul unui copil să se oprească o bucată, ca s-o arăte copilului cînd se va îmbolnăvi, căci se va face bine, iar restul să se lese la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]