4,842 matches
-
ca încoronarea și culmea devenirii spiritului, iar împotriva caracterului progresiv al oricărei dialectici, a conceput sfârșitul istoriei în perfecțiunea spiritului absolut realizat de filozofia sa. Sau Napoleon, spunând la Sfânta Elena, cu atât orgoliu meditativ: "Pe mine nu m-au înfrînt oamenii, ci natura. În nord frigul, în sud marea." Omul nu poate crea decât crezîndu-se centrul istoriei. Nu este aici vorba de inconștiența oricărui burghez, care, în limitarea orizontului său, trăiește ca și cum el ar fi singura realitate, ci de expansiunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultură de la putregai, ci pentru a realiza accesul la mare putere politică și a ridica nivelul istoric al culturii respective. Ceea ce ne interesează aici este importanța dictaturii populare în cadrul culturilor mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O colectivitate se vrea dominată, fiindcă prin ea însăși nu poate crea nimic. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibl să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin acesta înțeleg un regim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după ce a rotunjit ideile revoluționare și și-a salvat deficiențele în cultul evoluției? A adus-o evoluția la putere? Sau n-a știut cumsecădenia ei teoretică un lucru elementar: forța creează făgașele "evoluției"? Nu există atâta forță în evoluție pentru ca să înfrîngă pe cea care se naște peste ea. Cultul secolului trecut pentru evoluție a luat forma celui mai plat misticism. Mediocritatea oamenilor s-a complăcut în a inventa "virtuți" evoluției, pentru ca ei să poată dezerta din fața oricărei responsabilități. Evoluția va face
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reduse la fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suge buzele, perplex. Poți să ajuți oamenii să se îndrepte și trimițându-i în exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea ei prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea mai măreață faptă a lui Caesar a fost că l-a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și care linge acum mâna care i-a pus lațul de gât. N-a avut destule relații să scape de slujba asta. După ce a murit Marius Aemilius, un an de zile principele nu a reușit să-i desemneze un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmpina decizia? Cu supușenia ei aparentă, sau răzvrătindu-se pe față? Cântărește bine în minte și se decide să mai aștepte puțin. Situația este încă neclară. Sigur, i-au pus cu botul pe labe pe pannoni și dalmați. Legiunile au înfrânt revolta fără să sufere vreun dezastru major, însă nu e mai puțin adevărat că puterea militară a Romei a fost zdravăn zdruncinată. A ieșit la iveală o gravă greșeală politică, de care nimeni nu și-a dat seama până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe perne. Înainte să tragă perdelele, grăiește către comandantul gărzii ce o însoțește: — Trimite pe careva să-i aducă faetonul, că poate leapădă și dă vina tot pe mine! GLOSAR Actium, 30 î.Hr. - bătălie navală în care Augustus i-a înfrânt pe Marcus Antonius și pe regina Cleopatra a Egiptului aerarium - tezaurul de stat Agrippa, Marcus Vipsanius - mare general și administrator, susținător lo ial al lui Augustus; al doilea soț al Iuliei, fiica lui Augustus; trimis să conducă provinciile din Orient
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Medite ranei, lângă Muntele Atlas; în grădina Hesperidelor crește mărul cu fructe de aur hlamidă - mantie dreptunghiulară albă sau roșie purtată la festivități și prinsă de umăr cu o agrafă Ilerda (bătălia de la Ilerda) - în 49 î.Hr., Iulius Cezar îl înfrânge din nou pe Pompeius la Ilerda, în Spania, după care se întoarce ca dictator la Roma și prezidează el însuși alegerea sa în funcția de consul în anul 48 î.Hr. imperium - putere juridică și/sau militară delegată unui magistrat/general
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătălii pe Sava inferioară din timpul răs coalei pannono-illyre mola salsa - sare prăjită împreună cu făină de alac, folosită la sacrificii Munda (bătălia de la Munda) - în 46 î.Hr., la Munda, în Spania, Iulius Cezar a fost la un pas să fie înfrânt de Pompeius, dar în cele din urmă a triumfat Naiade - nimfe ale apelor dulci Narbonensis - Galia Narbonensis sau Galia Transalpina; provincie ro mană cucerită între 27 și 22 î.Hr.; se afla în sudul Franței, în zona Lan guedocului și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al lui Jupiter penus - cămară peregrini - locuitori liberi ai Imperiului Roman, dar fără drept de ce tățenie pes (picior) = unitate de lungime echivalentă cu 29,6 cm Pharsalus (bătălia de la Pharsalus) - în anul 50 î.Hr. legiunile lui Pom peius au fost înfrânte de cele ale lui Iulius Cezar la Pharsalus, în Spania Philippi - locul unde s-a desfășurat, în 42 î.Hr., bătălia dintre Octavianus, Marcus Antonius și Lepidus, de o parte, și ucigașii lui Iulius Caesar, Brutus și Cassius, de cealaltă parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
di cătră răposat iconom Șărbanu, pentru banii cuviniți să întoarcă Vrăncii. Asămine un picior de munte di la sat Năruja, din Lapășul de Sus”. (cf. Stahl, 1998, vol. I, p. 148) Alte tentative de acaparare ale moștenitorilor preotului Șerban sunt înfrânte. Prin decizia finală se anulează orice datorie între sate, dându-se lista de stăpâniri. Însă urmează operațiuni mai restrânse, în care fiecare sat își împarte subsecvent teritoriile către satele și cătunele componente. Se poate concluziona, la acest punct, că există
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
statul Indiana, pe marginea șoselelor sunt plancarde din loc în loc, cu felurite întrebări, menite a-i domoli pe conducătorii prea rapizi. De pildă, îmi amintesc de prima: Cum se numea prima soție a lui Napoleon? A doua: cine l-a înfrânt pe Napoleon la Waterloo. Ar părea ușor, dar mă duc cu gândul la o nuvelă de Pătrășcanu, despre un profesor de istorie, care nu a putut dormi, până nu s-a dus noaptea după un coleg pentru a-i reaminti
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
cere aptitudini speciale de ordin fizic și psihic. Cere răbdare imensă, pasiune deosebită. Indienii au avut pasiunea vânatului, a vieții în corturi. Chiar în războiul independenței și al constituției (1776-1789), primul președinte al Statelor Unite, George Washington, cel care i-a înfrânt pe englezi, a avut mult de muncit pentru consolidarea țării. A început astfel construirea căii ferate, linii de navigație și în special colonizarea. Statul nu dispunea de fonduri. Căile ferate au fost construite cu bani străini, cu bani împrumutați. Au
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
cruciadă, nu-i așa? Godefroy se Închină la sfântul mormânt și-și ține legământul. Balduin devine primul rege al Ierusalimului. Un regat creștin În Pământul Sfânt. Dar una e să stăpânești Ierusalimul, și alta Înseamnă restul Palestinei, sarazinii au fost Înfrânți, dar nu și eliminați. Viața prin părțile acelea nu e ușoară, nici pentru noii Înscăunați, nici pentru pelerini. Și iată că În 1118, sub domnia lui Balduin al II-lea, sosesc nouă personagii, conduse de un anume Hugues de Payns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plăteau, făceau ce voiau cu dobânzile, se comportau ca o mare bancă privată, dar cu toate privilegiile și imunitățile unei bănci de stat... Iar trezorierul regelui era un templier. Se poate oare domni În aceste condiții? Dacă nu-i poți Înfrânge, unește-te cu ei. Filip ceru să fie făcut templier onorific. Răspuns negativ. Ofensă pe care un rege nu o uită cu una, cu două. Atunci el Îi sugeră papei să-i unifice pe Templieri și pe Ospitalieri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Iar rozaruceenii tac”. „Ca peștii”. „Deschide gura. Să-ți dau puțină mamaia”. „Un deliciu. Într-acestea Începe războiul de Treizeci de ani și Johann Valentin Andreae scrie o Turris Babel pentru a făgădui că Într-un an Anticristul va fi Înfrânt, În timp ce un anume Ireneus Agnostus scrie un Tintinnabulum sophorum...” „Ce frumos, tintinnabulum!” „...unde nu știu ce naiba zice, dar e cert că ori Campanella, ori altul În numele lui intervine În Monarchia Spagnola și spune că toată afacerea roza-cruceană e o distracție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar nu avuseseră nici un efect. De atunci trăia Într-un fel de criză de anxietate, făcînd nenumărate greșeli la Portman Court; nu putea fuma, nu putea mînca, nefiind capabilă să se concentreze asupra nici unui lucru cu excepția necesității de a-și Înfrînge, ore Întregi uneori, starea de rău care creștea În ea ca un val amar și negru. Și În dimineața asta, Își trăsese fusta și, spre spaima ei, descoperise că nu se putea Închide În talie, așa că a trebuit să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trupelor, încercând să arunce un scut psihic peste cei pe care-i iubeau. Auzi lucrurile teribile despre război, că germanii erau servitorii Lorzilor Chipului Întunecat, oponenți implacabili ai adevărului, că Bismarck, instigatorul, plantase talismane magnetice la granițele sale pentru a înfrânge rezistența ocultă în fața dominației teutonice. Pe măsură ce veștile despre pierderile și dezastrele de război ajungeau la ea, unii din prietenii ei teosofi deveneau Ajutoare Invizibile, patrulând frontul cel mai îndepărtat, în corpurile lor astrale, păstorind sufletele morților, conducându-i spre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o familie de mineri. Ba chiar ai coborât și tu În puțul de cărbune după ce ai terminat școala. Însă când poliția s-a aliniat luptând Împotriva lor, pentru a impune noile legi contra sindicatelor, apărând interesele statului, și pentru a Înfrânge rezistența muncitorilor În mină, care pichetau Închiderea dezbaterilor parlamentare, tu nu erai de partea minerilor. Tu erai de cealaltă parte. Puterea era totul. Tu ai Înțeles asta. Nu că ar fi fost pentru un scop, pentru a obține ceva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Încerc să strig. Nu pleacă și o aud țipând Tati și vreau să trăiesc și să mă revanșez față de ea și Carole, acum pot s-o și aud țipând BRUCE pentru că Îmi pasă și am câștigat și i-am Înfrânt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
privi cu un aer patern, care o liniști; i se părea că pedeapsa care îi fusese aleasă era atât de severă, încât era nevoie să fie calmată cu tandreți paternale. - Pe oameni ca Ramos, agent... nu ai cum să îi înfrângi. Nu la ei acasă. Ai câștigat bătălia, punându-i cătușele la locul faptei. Dar el a câștigat războiul. Oamenii ca el câștigă întotdeauna - Adică oamenii proști? Oamenii de nimic? Oamenii lacomi? Încă o dată, configurația genetică a polițistului de carieră îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]