5,200 matches
-
ce s-au împleticit și au căzut la un moment dat, cartea de față este, deopotrivă, un instrument de îndreptare și iertare și o lecție de speranță care le acordă șansa de a se îmbunătăți. Titlul acestui roman autobiografic îți îngheață sângele în vine: Dumnezeu a murit în Bărăgan și trimite de îndată la locul, timpul și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am priceput-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dacă aceste lucruri nu le facem noi, desigur, le-ar putea face alții. Și noi atunci ce să facem? Să stăm aici la o cafea, să trăncănim. Nu, mie-mi place să duc la capăt proiectele mele, să nu le îngheț și apoi să mă văicăresc, să mă lamentez, cum fac foarte mulți care n-au gîndit niciodată să facă ceva și pentru altul ci numai pentru ei, și să fie și nemulțumit că nu li se răsplătește pe deplin efortul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu preferat, am mai spus, era unul cu sticle. De parfum. Pe o masă de șah. Cu pătrățele. În pătrățele. Dar era și tenisul de masă. Era și șahul. Era și cățăratul în arțarul din curtea casei părintești. Iarna, canalul îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-a împlinit! Împreună cu Teo, Diana și încă doi tineri - ale căror nume regret că nu le-am reținut - am lipit afișe și ne-am... afișat până târziu în noapte, până pe la ora 2,30! La un moment dat, am înghețat de tot. Am înghețat de-a binelea! Dârdâiam cu pensula de aracet într-o mână și cu căldărușa în cealaltă, în timp ce fetele, la fel de reci, abia reușeau să desfacă afișele pentru a fi unse. Recunosc, în comoditatea mea, pe la miezul nopții
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Teo, Diana și încă doi tineri - ale căror nume regret că nu le-am reținut - am lipit afișe și ne-am... afișat până târziu în noapte, până pe la ora 2,30! La un moment dat, am înghețat de tot. Am înghețat de-a binelea! Dârdâiam cu pensula de aracet într-o mână și cu căldărușa în cealaltă, în timp ce fetele, la fel de reci, abia reușeau să desfacă afișele pentru a fi unse. Recunosc, în comoditatea mea, pe la miezul nopții am considerat că am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în utilitatea efortului fizic ce urma din această acțiune. Diana m-a acuzat de negativism, dar eu aș îndrăzni, mai degrabă, să vorbesc despre discernământ. Am dat la lopată și ne-am luptat cu nămeții cam patru ore. Fata a înghețat repede, dar îi erau străine așteptarea și amânarea, două noțiuni ce nu existau în bagajul ei lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie să se fi distrat Mama pe seama noastră! Am fost, până la urmă, doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ce nu existau în bagajul ei lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie să se fi distrat Mama pe seama noastră! Am fost, până la urmă, doar doi copii ce s-au jucat în zăpadă până au înghețat, pentru ca apoi să alerge în poala Ei plângând și căutând alinare... Alinarea am primit-o două zile mai târziu. Decisă, Diana nu s-a lăsat și a insistat cu telefoanele până a obținut o nouă aprobare pentru serbare, numai pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
interpretării pieselor cât - mai ales - prin dăruirea și prin forța vibratorie transmisă. Stăteam în primele rânduri, pe centru, și receptam din plin răcoarea vibrațiilor. Identificându-mă cu artiștii, cu muzica dăruită de ei, la un moment dat trupul mi-a înghețat, iar pe față simțeam foarte clar succesiunea valurilor răcoroase, într-o perfectă ordine, după cum își susținea solo-ul vocal un solist sau cel de alături sau corul din spate. Nu aveam puterea de-a aplauda deoarece instinctul îmi indica faptul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
superior a zăcut vreo doi ani, fiindcă doamna Ceaușescu nu mai aproba niciun fel de numire în învă‑ țământul superior. V.A. : De aceea după Revoluție a venit un val de ridicări în grad universitar. A.M.P. : Exact. Totul era înghețat. Nu știu nici astăzi care era explicația pentru chestia asta... V.A. : Nimeni nu îndrăznea probabil să ajungă la ea ca să obțină aprobările, dacă nu cumva era chiar o gelozie a academicianei profesor doctor etc. A.M.P. : Asta arată că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
facă acum ce zic eu ! Noi eram sculați la 6 dimineața și trimiși la cules porumb ; studenți la Medicină, până în anul șase am fost. Și cu ce ne țineam noi la 6 dimineața, uneori după 15 octombrie, când știuleții erau înghețați bocnă ? Ne țineam cu votcă SĂniuța și cu țigări Carpați. V.A. : Ați fumat ? A.M.P. : Da, da, am fumat țigări Carpați. Mi-amintesc și acum că un coleg al meu care m-a văzut fumând mi-a zis : „Vai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald pe cefele lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare ca și cum sângele ar îngheța pe dinăuntru și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare ca și cum sângele ar îngheța pe dinăuntru și ți-ar crăpa craniul. Așa frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din toate încheieturile. — E ruptă, și ? Bagă mâna în ea și scoate-i paiele și bureții. Pute îngrozitor... Doamne, cum pute. Dacă nu vrei să mori înghețat în noaptea asta, bagă -ți degetele în nas și ține-te bine. Și trage toate paiele alea nenorocite și bucățile de bureți și bagă-le în pijama. Așa, îndeasă-le între pijama și pielea ta, nu te mai căca atâta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pijama. Așa, îndeasă-le între pijama și pielea ta, nu te mai căca atâta pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lipsește, purtând sufletele și mințile lor într-o lume de dragoste, nu de război și de moarte. Aici tangoul nu este depășit, moda nu există, nici contracte și nici aplauze, iar confortul e o zi caldă, în care nu-ți îngheață oasele și vezi doar câțiva morți. Aici, unde sângele curge atât de mult, ca o cascadă, și unde în urmă rămân oase și gloanțe, vocea mea contează. Știi bine că glasul mi-e tot mai slăbit. Și plămânii îmi obosesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aici, „norocul meu omenesc”, cum Îl numește autorul lui Zarathustra, bucuria de a fi, de a simți natura și propria-mi materie vie, de a avea memorie și imaginație fertilă, puternică, de a fi descoperit cuvântul, logosul, apt de a Îngheța cortegii și zidiri ale minții ce ne Înalță nu numai deasupra celorlalte viețuitoare, dar ne și rup, ne salvează de cosmosul gigantic de piatră, foc și gaze; cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a materiei, deschisă nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi Încă viu, apt de a reacționa prompt și cu justețe nu numai la anumiți stimuli, dar și față cu perspectiva enormă a unei vieții, aflată „Îndărătul” meu, ca și În mine, precum și În miile de pagini În care au Înghețat figuri, evenimente, parabole, iscate dintr-o febră a „mărturisirii”, a „expresiei”; de fapt - din febra, din „neliniștea” de a dobândi o „dovadă” reală, „palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Atunci i-am văzut plăcuța de înmatriculare. - Domnule Ellis, ce vreți să spuneți? întrebă Wendy. Să scot copiii afară din casă? Ce s-a întâmplat? În momentul acela, de parcă ar fi auzit, silueta se întoarse de la fereastră și dispăru. Am înghețat, incapabil să scot un cuvânt, înaintând pe poteca pietruită, spre intrare. - Wendy, sunt la ușa din față, am zis calm. Scoate-i pe copii. Acum. Victor continua să latre, undeva în spate, apoi lăstratul se transformă în urlet. Am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decât să prelungesc ceva. E destul de ușor. Nu puteam sta locului - eram prea nervos - așa că m-am fâțâit în sus și-n jos, dând impresia că vreau să găsesc ceva. M-am aplecat să culeg povestirile studenților și atunci am înghețat: urme de pași înmuiate în cenușă. Aceleași urme pe care le văzusem nu demult pe mocheta din Elsinore Lane. Am înghițit în sec. - De ce? întrebă Kimball. - De ce...ce? Mi-am desprins cu greu privirea de pe urme și m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cinematograf. Cobora pe scări, oprindu-se în dreptul unor trepte. Era înaltă și avea o vagă alură umană și, deși scheletală, avea ochi. Fața tatălui meu se aprinse rapid în craniul arătării. Înlocuită apoi de o altă față. A lui Clayton. Înghețasem locului. Respirația mea febrilă nu se auzea din cauza camerelor video și a detectoarelor. Arătarea-schelet se oprise acum în fața scărilor. Producea un fel de clic cu dinții. În craniu se vedeau globii oculari. Brusc, s-a năpustit asupra noastră. Eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un diametru care probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor de pace". Ca să scap de sindromul Roissy, să previn adică uitarea cvasiinstantanee a celor săraci, răniți și călcați în picioare a căror vedere ne îngheța sângele în ajun, amintire obnubilată instantaneu la coborârea din taxi de lucruri infinit mai serioase și mai grave, cum ar fi ascultarea mesajelor înregistrate pe robotul telefonului, plata unei taxe funciare uitate sau perspectiva unei mese cu prietenii în oraș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care pasc vitele pe toloacă ori se joacă: copilăria e aceiași pretutindeni. În gări copiii strigă băuturi răcoritoare: Voda Pivo, dar vremea pe-aici, după cât văd, e mai mult de palton, și cui îi va fi trebuind răcoritoare, când îi îngheață nasul. Numai o zi pe lacul de lângă Potsdam am văzut soarele. Înainte de a pleca depe Unter den Linden, un neamț străin de lângă mine de pe banca bulevardului, m-a privit cu blândeță și mi-a spus: azi e cald și frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]