4,649 matches
-
într-o zi de muncă subtilă - aici vorbim de boots. Îngrijorat de pericolul ce-l reprezenta joaca lor inocentă, mam dat deoparte și mi-am rezervat dreptul de-a mă bucura de fericirea de care exultau surorile mele... Aproape se întunecase când am părăsit bătrânul râu, întorcându-ne pe niște cărări ascunse ce ne-au mânat spre un izvor de apă rece și purificatoare. Pe drum ne-am etalat cunoștințele din muzica sahaj: nimeni nu ne auzea, nimeni nu ne putea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spălarea lui. Nu vă povestesc cum m-am înfruptat din primele exemplare până să urmăresc acest spectacol! În piața de fructe fiind, până să se finalizeze operația de curățare a celor trei fructe de ananas comandate, a început să se întunece. În India, în decembrie, începe să se însereze pe la 5 după-amiază, ca la noi, de altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
anii pierduți, bucuriile și tristețile unei vieți ce-și avea dreptul la normalitate, la acele drepturi afirmate în Declarația drepturilor omului. Societatea comunistă, pentru care omul era cel mai prețios capital și al cărui țel suprem era fericirea omenirii, a întunecat și distrus un nesfîrșit șir de vieți omenești. Dumitru Ibănescu (n. 1926), din Vorniceni este o altă victimă, Va fi arestat în ultimul an de liceu, în mai 1947. Prin '44 a fost atras de Frățiile de cruce, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
feței, exploziile de violență, ura ce emana din toată ființa lui nu anunțau o viață lungă. Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor tineri care nu aveau nici patru. Mi-am amintit lucrul acesta încă în închisoare și, în vreme ce alții se gîndeau la casa părintească plini de nostalgie, mie îmi venea în minte mai ales acest detaliu. Imaginea luminoasă a copilăriei se întuneca de reproș. La rugămințile lor, ale rudelor, de silă, de milă, tatăl meu a cedat. Înarmați cu aceste falsuri, băieții au intrat în Securitate, iar unul dintre ei a ajuns ofițer superior. Este adevărat că, uneori, marile recompense veneau tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci, care la Huși o duceau bine mersi, scutiți de front prin minunea pilelor, în timp ce taică-su era în mijlocul războiu- lui, să-i salveze. A simțit cum dintr-un om liber poți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceva minunat ? Câtă șansă, nu, Sachi ? Câte posibilități în care la fel de bine, în nouă din zece, putea să iasă fix nimic ? Cum să dai aici cu piciorul ? Nu e nevoie să pleci, bătrâne, doar pentru că timpurile și politica lor sunt întunecate. Sunt întunecate doar pentru cei ca mine, îți zic. Iar eu vă întunec și pe voi. Încă două melodii semnate de mine și s-a terminat, atâta așteaptă. — Hai să vedem dac-o fi așa ! — Ascultă, monsieur Ionel, hai să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Câtă șansă, nu, Sachi ? Câte posibilități în care la fel de bine, în nouă din zece, putea să iasă fix nimic ? Cum să dai aici cu piciorul ? Nu e nevoie să pleci, bătrâne, doar pentru că timpurile și politica lor sunt întunecate. Sunt întunecate doar pentru cei ca mine, îți zic. Iar eu vă întunec și pe voi. Încă două melodii semnate de mine și s-a terminat, atâta așteaptă. — Hai să vedem dac-o fi așa ! — Ascultă, monsieur Ionel, hai să dăm cărțile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nouă din zece, putea să iasă fix nimic ? Cum să dai aici cu piciorul ? Nu e nevoie să pleci, bătrâne, doar pentru că timpurile și politica lor sunt întunecate. Sunt întunecate doar pentru cei ca mine, îți zic. Iar eu vă întunec și pe voi. Încă două melodii semnate de mine și s-a terminat, atâta așteaptă. — Hai să vedem dac-o fi așa ! — Ascultă, monsieur Ionel, hai să dăm cărțile pe față ! Tu știi bine din ce aluat este făcut domnișorul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
această situație tocmai din vina lui. — Cristian, spune-mi, te rog, că nu e bine, și mă duc acasă, insistă Rada. — Nu, Doamne ferește, sare el deodată din meditație. Iartă-mi tăcerea, alcoolul e de vină ! Mult și prost, mi-a întunecat puțin gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci cu domnul Avram, pare un bărbat serios, talentat și potrivit pentru charisma
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Însă muza sa, de care a ascultat întotdeauna, îl chema tot acasă. Nu a știut de ce sau pentru ce, însă, ca de fiecare dată, a ascultat-o. Capitolul 11 Cruce albă de mesteacăn Nu mai văzuse niciodată Bucureștiul atât de întunecat, mai ales într-o zi de vară. O tăcere ca de mormânt învăluise orașul odată cu aflarea veștii că Regina Maria s-a stins la Sinaia, la Pelișor, cu câteva zile în urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Hampshire în loc să stau în LA cu prietena mea și să mă înscriu la University of Southern California, așa cum au făcut majoritatea colegilor de la liceul privat din San Fernando Valley. Ăsta era planul meu disperat. Dar era prea târziu. Tata îmi întunecase percepția despre lume, iar atitudinea lui sarcastică, sfidătoare, față de absolut orice mă contaminase și pe mine. Oricât de mult aș fi vrut să scap de influența lui, n-aveam nici o șansă. Se infiltrase în mine, mă modelase în bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cărui sistem de iluminare subacvatic fusese înlocuit cu un bec de un roșu închis pentru a genera efectul de cazan fierbând în draci. Iar în continuare lovitura de maestru: toți cei nouă acri care duceau din grădină până la un pâlc întunecat de copaci fuseseră transformați într-o imitație de cimitir cu pietre strâmbe de mormânt presărate pe întreg terenul, iar sprijinită de cea mai apropiată dintre cruci se afla un vârcolac de plastic care rodea un femur din cauciuc. În camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sunteți aici. 7 c a m e r a l u i r o b b y Marta era în bucătărie, rumenind legume într-o tigaie chinezească de aluminiu în timp ce copiii se costumau în camerele de la etaj pentru ne-dați-ori-nu-ne-dați. Se întunecase, dar, sosind acasă mai devreme de la cabinetul doctoriței Kim, am văzut că unii părinți își însoțeau copiii costumați înainte de amurg, ceea ce îmi provocă o sinistră aducere aminte a băieților dispăruți și asta m-a făcut să mă opresc la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
naveta spațială și stâncile lunare și Marte și meteoritul în flăcări lansat spre Pământ și grijile generate de OZN-uri și necesitatea înființării unor colonii în întregul sistem solar. Toate astea îmi apăreau ca inutile pentru că cerul era în continuu întunecat în spațiu și nu se auzea nici un sunet pe lună și nu era decât o altă lume în care te simțeai pentru totdeauna pierdut. Însă eram convins că Robby ar fi încercat să-mi demonstreze că departe, dincolo de craterele înghețate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aseară, am observat că piatra de mormânt rămăsese aici după petrecere și m-am dus să mă uit la ea, iar atunci am văzut că cineva scrisese numele tatei... și știuse și data nașterii și, hm, a morții. Jayne se întunecă la față. - Păi azi dimineață nu mai era scris nimic. - De unde știi? - Pentru că i-am dus acolo pe decoratori. Pauză. Și nu scria nimic. - Crezi... c-a plouat astă-noapte? Mi-am lăsat capul într-o parte. - Crezi...c-ai băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția la care mă așteptasem: - Și ce te-a mânat spre colțul ăsta de lume, Bret? Mă simțeam destul de amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea scoate momentan din stupoarea mea. În depărtare soarele ricoșa din domul clădirii artelor, iar cerul începea să se întunece. Vara indiană se evapora rapid în dimineața aceea. Parcarea studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață infuzată cu panică se scurse prin mine până la epuizare. După ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
colțurile gurii. - E prima oară când mă rogi asta. Va fi ultima cină pe care o voi fi avut-o cu Jayne. Miercuri, 5 noiembrie 1 9 p i s i c a M-am trezit uitându-mă la tavanul întunecat din dormitorul nostru. Scriitorul își imagina un moment delicat: Jayne luându-și rămas-bun de la copii, îngenunchind pe pavajul de granit, în spatele ei șoferul în mașina torcând în relenti, copiii fiind gata echipați pentru școală, însă îi lăsase singuri de atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul îmi promise că nu era vorba de ceva ce visasem. Însă nu-mi puteam imagina cum reușise Terby să captureze pisica. Nu-mi puteam imagina cum făcuse o păpușă una ca asta. Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ghemuit din nou în Porsche am detectat briza sărată a mării, care bătea în direcția mea. 2 0 k e n t u c k y p e t e Am rămas cu privirea pierdută la linia orizontului. Cerul se întuneca tot mai mult, iar norii care fierbeau dedesubt își schimbau permanent forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
incluzând holul de la intrare și scara care ducea la etaj. Fiecare cameră era dotată cu un detector de câmp electromagnetic - un DCE. Toate draperiile și jaluzelele din casă au fost trase - n-am întrebat de ce - și interiorul casei s-a întunecat considerabil, dar cu suficientă lumină filtrându-se de afară. Îndată ce Sam și Dale s-au postat la etaj, Miller m-a rugat să întrerup curentul de la tablou. Se găsea în holul ce ducea spre garaj. Am deschis ușița. Am inspirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înfrângă pe toți în final. (Tresărire: Tu ai rezidat în casa asta, Bret.) - Pentru că știe că suntem aici, murmură din nou Miller. Miller se întoarse spre mine. - Pentru că e curioasă. Am așteptat o eternitate. Casa părea să devină tot mai întunecată odată cu trecerea timpului. Într-un târziu, Miller strigă la cei de sus. - Dale - nimic? - E liniște acum, i-a răspuns Dale. - Sam - nimic? Răspunsul lui Sam a fost întrerupt când DCE-urile începură din nou să piuie. După care urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai bunicului fugăreau fulgii de cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]