5,591 matches
-
umanității, mulți oameni și grupuri au făcut uz sau mai bine spus abuz de putere exact în modul acesta. Dar pentru că forța brută își are limitele sale, cei care au pretins a fi întruchiparea superiorității intrinsece față de alții, și-au învăluit în mod invariabil pretenția, de altfel transparent de neconvingătoare, cu mit, mister, religie, tradiție, ideologie, fast și împrejurări. Totuși, dacă nu ați fi membri ai grupului privilegiat și le-ați putea respinge fără nici un risc pretenția de superioritate intrinsecă, ați
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine fără de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristețe pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în când c-un optimism însuflețit de paginile mărețe scrise cu sângele său
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trecuseră în timpul terestru aproximativ 400 de ani. După salvare, ca oricărui suflet, i se oferă ocazia, momentul când va trebui să poată evolua, să-și schimbe nivelul vibrațiilor printr-o nouă întrupare. Treptat, Dumnezeu se apropie de sufletul lui Faust învăluindu-l în iubire și informație, comunicându-i că a sosit momentul, conjunctura favorabilă pentru a coborî pe pământ, spre o nouă întrupare. A sosit momentul să-ți iei din nou o haină pământească. Ai reușit să-ți salvezi sufletul printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fi primul care te va ghida pentru îndeplinirea misiunii. Rațiunea cu cunoștințele pe care le vei dobândi pe pământ te vor ajuta să-ți decodifici, să-ți traduci ceea ce vine de la suflet. 4. Vei reuși să sfințești totul când vei învălui și vei pune iubire în tot ce faci și tot ce gândești. Pentru asta va trebui să cunoști și să înțelegi foarte bine tot ce faci. Chiar dacă în viața pe pământ vei auzi că toată lumea vorbește de iubire, toată lumea o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de istorie, cum au fost distruse și cum s-au regenerat fantastic de repede și bine Germania și Japonia după al doilea război mondial. La urma urmei, l-ar fi făcut mai atrăgător și față de fete, gândea, în timp cel învăluia viclean și plin de încântare ideea seducătoare de a fi admirat și râvnit de sexul opus. Descoperi în acest terapeut persoana care îi trebuia lui și se hotărî să nu-l mai scoată din viața sa. După un îndelung moment
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în vremea lui Galen. între ipotezele numeroșilor cercetători este și cea care presupune rolul epifizei în dezvoltarea somatică și genitală. Fiindcă nu s-a reușit extragerea hormonului epifizar, ipotezele rămân stimulative cercetării. Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit și extras hormonul timic, dar Selye a observat că după timectomie și injecție cu extract timic nu se înregistrează nici o schimbare, timusul păstrându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-l amenințe o primejdie, să-l tulbure cineva de la traiul cel bun, de la plăcerile și speranțele lui, o glumă vie, dictată de prezența de spirit cea mai sigură de el însuși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și mai potolise fuga, s-a pornit iar și mai repede, și tot mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pure, ci indirect, ca mituri și simboluri (plastic denumite "flori ale Abisului").176 Astfel explică și diferența dintre Filosofie, care "înaintează geometric", prin artificii abstracte, și Inițiere, care se apropie de mit în mod organic, cu entuziasm, prin metamorfoză, misterul învăluit în mit nerezolvându-se prin silogism și calcule, necesitând adeziune și transfigurare (nu e suficient să înțelegi simbolul, trebuie să-l "încarnezi").177 Dar fiind ontologic, misterul ține și de intelect, solicitând și o studiere logică.178 Pentru astfel de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al vremii sale"354, Marilyn Monroe, copilul martir care prin moarte a căpătat tinerețe veșnică și forță mitică inegalabilă,355 sau James Dean, simbolul tinerilor americani ai anilor '50), care devin obiectele unor adevărate culte laice, ale căror decese sunt învăluite în mister iar viețile în adulație. Jean-Bruno Renard include în categoria miturilor chiar și legendele urbane, definite ca povestiri false (sau neverificate) prezentate drept adevărate, care au o circulație liberă până la nivel internațional și care conțin un "sens", o morală
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grup sau ale unei persoane (sensul există pentru un om doar când el simte că trăiește o viață simbolică, adică este actor într-o "dramă divină").401 Mitul însoțește limbajul și este transmis odată cu el, iar cum limbile indo-europene au învăluit globul (ceea ce constituie probabil cel mai important și mai fascinant fenomen istoric), este de așteptat ca același fond mitic să capete expresie pe întreaga suprafață planetară.402 Mai trebuie evidențiat faptul că romanul modern a preluat rolul recitării miturilor și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când rătăcitoare, ca pâlpâirile unei lumânări gata să se stingă. Și, înainte ca Anton să-și deschidă gura, ea cu un ultim efort, îl învăluia într-o privire cu o dragoste fără margini și, rămase cu ochii țintă, într-ai lui... lacrimile continuând să-i curgă pe obrajii fără viață. Barba îi căzu în piept, cu ochii larg deschiși, privindu-l până în suflet, și, zâmbindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
albi. - Dă-te în lături, cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se lăsă. - Știu, flăcăule... știu tăt-tăt! zise ea învăluindu-l cu o privire hipnotică, steclindu-i ochii ageri în tot albul lor. - Știi pi dracu..! și scuipă într-o parte. - Îți zâc, frumosule, îți zâc tăt ci ți‟i scris! Lisandru făcu un gest, a lehamite cu mâna, dar țiganca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros, care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din nou să tremure. —Probabil. O jumătate de oră mai târziu, Anna îi strigă că sosise echipa de intervenție, iar ea auzi zgomote afară. La puține minute după aceea ușile liftului fură deschise cu forța și lumina unei lanterne o învălui. —Ești aproape la etajul patru, spuse pompierul. Te tragem noi de aici, scumpo. Poftim. Darcey închise laptopul și îl băgă în geantă înainte de a i-l înmâna. — Pe noi ne interesează mai mult să te scoatem pe tine, spuse acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
căutau, grohăind, jirul stejarilor proaspăt înroșiți. Bătrânul se îndreptă spre miazăzi, merse cale de două zile și două nopți și ajunse într-o poiană, unde lumina soarelui se prăvălea ca o cascadă deasupra pietrelor nemuritoare. Era o lumină care l învăluia, ca o cămașă de borangic așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa Pădurii. Ca-ntr-o horă îi cuprinse pe cei doi bătrâni și pe nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
câteva minute, fac eu pe "gondolierul". În vreme ce labirintul lacustru se ramifică în alte canale, "trajinera" înaintează printre arbori înserați și femei ce vând flori din luntri mici. Apa, cântecele, copacii defilând pe mal ca palatele venețiene și seara care ne învăluie fac parte dintr-o incertitudine în care nu m-ar mai surprinde nimic. Nici dacă la un moment dat porumbul și copacii de pe maluri ar dispărea, dacă în locul lor s-ar înălța Palatul dogilor și cineva m-ar aștepta pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]