7,946 matches
-
ai aflat...? — Ce am aflat e că mai avem unul. LAPD l-a descoperit azi-noapte pe o costișă a râului L.A. Doctorul Layman îl rezolvă chiar acum, așa că... Danny lăsă receptorul să-i cadă din mână și pe Shortell să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă să tragă gardul după el, scuipând epitete în spaniolă. Danny își trase sufletul, lăsându-l pe Duarte să se zbată și să țipe în voie, apoi îngenunche lângă el. — Știu că mi-ai văzut fotografia. Știu că m-ai văzut și la morgă și că m-ai turnat lui Claire. Nu-mi pasă și mi se rupe de AUFT și de belitul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu-l vor crede nici în ruptul capului - deocamdată. Dacă Niles a zis una ca asta, eu n-am auzit. — Te simțeai vizat, fiule? — Să te fut! Polițaiul culturist îl lovi cu dosul palmei. Danny îl scuipă în față. Green țipă: — Nu! Boxerul îl prinse în brațe pe culturist și îl reținu. Green își aprinse altă țigară de la cea dinainte. Danny își trase sufletul. — Spuneți-mi și mie despre ce e vorba. Green le făcu semn vlăjganilor să treacă în fundul cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în rinichi - cea mai dură lovitură de baston a sa. Scalpelul căzu din mâna doctorului. Buzz îl prinse, îi aplică doctorului un genunchi în boașe, îl proiectă în perete și îi lipi palma dreaptă de zid în stil christic. Lux țipă. Bazz îi înfipse scalpelul în mână și îl bătu până la refuz cu bastonul. Lux continuă să urle, dându-și ochii peste cap. Buzz îi îndesă o mână de bancnote în gură. — E vorba de-o datorie. Iar ăștia-s pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu barbă. Jazzist. Ia heroină de la Navarette? — Nu, domnu’, nu domnu’! — Băiete, spune adevărul sau îți rup mâna cu care ți-o tragi în venă și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se face auzit: — Coleman nu-i poate vedea. Îl abordăm când încetează gălăgia asta blestemată. Mal se îndreptă spre peretele din stânga, în direcția scenei, ținând capul plecat. Buzz îl urmă la câțiva metri distanță, în pași de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam: „Ai să-ți spargi dege tele!“ El: „Lasă-mă, nu mă pisa!“ „O să se întâmple o cata strofă!!!“ Dar el continua să taie carnea. Pe urmă vedeai 21 1. Pentru acest film documentar care a făcut înconjurul lumii, Serge Ioan
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu discretă bunăvoință pentru unii dintre colegi, de la "chauffer", a încălzi, pe franțuzește! Și de aici a ieșit o întreagă încurcătură, că hotelierul a înțeles telegrama cu totul altfel de cum se gândise doamna... și a crezut că domnul dorește... ― Destul! țipă Cracănel înroșindu-se la chip ca o gușă de curcan. Destul! Restul să faci bine să i-l povestești lui tat'tu și să-i spui că-l rog să-mi scrie un bilet, dacă i-a plăcut această anecdotă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am să vă elimin, din cinci în cinci, nerușinaților! Stați liniștiți, că altfel renunț la experiență! ― E păcat să renunțăm și la asta, dom' profesor! ripostai eu, ridicîndu-mă în picioare! Mai ales că e o vreme splendidă... și... ― Iarăși dumneata? țipă el. Nu-mi pot face experiențele din cauza dumitale... Stai jos... sau ieși afară!... Pentru că sînteți necuviincioși, citiți experiența din carte! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chiar dacă eram liniștiți și-l lăsam să-și predea lecțiile nesupărat, că n-aveam nici noi chef întotdeauna de pozne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să facă figuri cu barca lui; lopăta repede, se izbea în barca fetelor, se depărta, se ridica în picioare și se prefăcea că e gata să cadă-n apă. ― Mă, Fănică, stai, mă, la un loc, că ne stropești! îi țipă Costel Manolescu, îmbrăcat chiar în ziua aceea cu un costum nou. Dă-le-n colo de fete, c-o să cazi în apă! Aș, el, ți-ai găsit! ― Lasă, dom'le, vreau să le impresionez! P-ormă, la debarcader, cunoștința e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sistemul meu, care nu dă greș! Mă fac admirat pentru "sportivitatea" mea! Acum, fiți atenți, urmează figura hoață! Și, nici una, nici două, cârmește barca lui spre barca fetelor, o lipește și vrea să sară-n barca lor. Fetele încep să țipe. Zănescu ridică un picior în sus, își ia avânt, dar bărcile împinse de valuri se depărtează pe nesimțite și el calcă... în apă! Pleosc! sar stropii de doi metri, spre desperarea lui Costel Manolescu! Noroc că apa nu era adâncă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
crezi că ai să mai zbori mult? Și deodată: "bîști... bîzz... te-am prins!" ― Domnule Constantinescu, ce-nsemnează gestul acesta? ― Don' profesor, am prins o muscă, pentru experiență... În lipsă de furnică, e bună și musca, că e tot insectă! ― Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
are oase cum are peștele! ― Cum ziseși? sări ca ars profesorul. Care e partea cea mai bună de mîncat? ― Gâtul racului, don' profesor! ― Bine, domnule, dar dumneata habar n-ai de rac și de Zoologie! Păi racul are gât, domnule? țipă Radian, scos din fire. Tocmai că n-are gât, domnule, el e un animal fără gât. La rac nu există gât... La rac capul este lipit direct de trup... face una cu corpul... Cum se numește asta, cum spunem despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ochi la poruncă, începui să râd la băieți pe-nfundate: el, nu știu de ce se-ntoarse brusc, și-ntr-un sfert de clipită mă văzu râzând și plângând, că eu, observîndu-i mișcarea, dădui drumul iarăși la lacrimi! ― M-ai exasperat! țipă el. M-ai scos din fire cu apucăturile dumitale actoricești! Plângi și râzi, și iar plângi în aceeași secundă! Eu am uitat de povestea cu imitarea profesorilor din Cancelarie. Dumneata ești mai tare ca Novelli, domnule! Ce cauți dumneata la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a strecurat pe lângă ușa coridorului ce da în curte, și a rupt-o de fugă pe culoarul al cărui capăt, cu ușa respectivă, da tocmai în barul celălalt! Și-n câteva clipe, iată-l pe Moscu în barul visat! ― Aha! țipă Matei, ăsta era misterul, va să zică! Moscu o ștergea prin culoar! Pe cinste! Și, lăsând jocul baltă, se duse ia Cioc și-i spuse toată tărășenia! ― Cum? se-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la gură, șuieră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am bătut drumul de la Veneția ca să văd ceața de la Vaslui! Și n-am de gând să te mai las singur! - Mi se pare că seamănă cu cineva... spuse Erina, zâmbind. E Încăpățânat ca taică-său. - E o prostie ce faceți! țipă Oană. Mergeți... . nu, e prea târziu... Chipul căpitanului se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
starea de greață și de somnolență și se bucura de aerul proaspăt al primăverii. Revenea, parcă, În ținuturile Moldovei după o nesfârșită derivă Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care se afla rănitul. Sub privirile contrariate ale italienilor, arcașul se opri lângă căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spahiii lui Midhat, ei știu cel mai bine cum să-i Învingă pe oamenii lui Amir... să atace imediat! Ali Mihaloglu transmise ordinul. Dar nimic nu se Întâmplă. Oamenii lui Midhat nu se mișcau. - Midhat să vină imediat În fața mea!!! țipă sultanul, iar generalii din jurul lui Înțeleseră că stăpânul lumii Începea să se teamă. Midhat sosi și se Înclină. - Am ordonat atacul! țipă din nou Mahomed, cu glasul subțiat de furie. - Lumina Răsăritului... spuse Midhat, Înclinându-se din nou, nici un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinul. Dar nimic nu se Întâmplă. Oamenii lui Midhat nu se mișcau. - Midhat să vină imediat În fața mea!!! țipă sultanul, iar generalii din jurul lui Înțeleseră că stăpânul lumii Începea să se teamă. Midhat sosi și se Înclină. - Am ordonat atacul! țipă din nou Mahomed, cu glasul subțiat de furie. - Lumina Răsăritului... spuse Midhat, Înclinându-se din nou, nici un războinic nu va ataca mongolii atâta vreme cât se află lângă trupul lui Amir... moartea unui mare conducător nu poate fi murdărită... moartea e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcliilor. Acum continuă marșul spre sud, cu aceeași Încrâncenare. Este un mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea parcă din interiorul lor. Ștefan le-a spus, la Suceava, doar atât: „Eliberați Moldova”. Sec, neutru, alb. Fără să țipe, fără să țină discursuri patriotice. Dar oamenii au simțit toată furia și durerea acelor cuvinte, fiindcă o aveau În ei. Și o eliberează, pas cu pas, ca niște plugari care au de arat un ogor și nu se opresc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cele două pietre, așa cum observase ea altă dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decât cel perceptibil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ca să nu plece la Sibiu schimbase deodată manevra. începuse să roage pe Hallipa, să-i șoptească, să-1 ademenească. După scene echivoce, Hallipa s-a convins că la Sibiu va face scandal și îi va da de rușine, și cum Lenora țipa să plece - i-au dat drumul în lume. Mini ascultă cuvintele din urmă mai bine. 28 - Iți închipui chinul bietei Lenora. Ea, deprinsă să se facă voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se căzu pe Nory la o podișcă, unde moșu oprise brusc și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina păru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]