6,323 matches
-
exista omenirea, ci morții unui Dumnezeu real care ar fi coborît din cerul real ca să răscumpere păcatul adamic al omenirii prin sacrificiul vieții lui. Este într-adevăr ceea ce relatează textele. DAR TEXTUL, FIIND SIMBOLIC, ARE DREPTUL SĂ FIE ÎN APARENȚĂ ABSURD. Totul este simbol aici: Adam este simbolul umanității slăbite, iar Iisus Cristos simbolizează umanitatea aflată în curs de evoluție. De unde sensul mesajului de bucurie în toată amploarea lui semnificativă: NATURA UMANĂ NU ESTE NUMAI SLABĂ, CI ȘI PUTERNICĂ; omul se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orice, ca și colectiviștii, numai că pe dos. Din păcate, este imposibil să ignori raritatea și incertitudinea. Socialiștii, keynesiștii, neoclasicii și austriecii nu pot să aibă dreptate toți deodată. Justețea unei teorii implică necesarmente excluderea altora. Sistemul democratic propagă concepția absurdă că toate ideile sunt bune. Sistemul economic nu face apel la credință, dar impune dogme neverificate și neverificabile. Și totuși, economia folosește alte mijloace epistemologice decît o religie. Karl Popper sugerează o metodologie empirică, împrumutînd din științele naturale. Acesta spu-nea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
coerente și ajustărilor spontane, bazate pe ideea de echilibru, a devenit iluzorie. Ideea de echilibru se aplică greu interacțiunii umane. Astfel, echilibrul sistemului economic susținut de Walras și Pareto e tot mai departe de realitate. "Creșterea echilibrată" e un concept absurd. Mises și Hayek au fost cei care au avut un rol important în sublinierea insuficiențelor ideii de echilibru. Mises, de pildă, caracteriza această idee ca fiind: "un artificiu auxiliar utilizat de economiștii logicieni ca o noțiune limitativă (...) S-a mers
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
creației durabile și poate fi descris prin intermediul unor "motive" fundamentale corelate: căutarea, preconstrucția, zidul instabil, amenințarea, visul, jertfa, jurământul, probele, sacrificiul, orfanul, ispitirea, condamnarea meșterilor și zborul. Ambiția de a găsi toate echivalentele arhetipale în Patul lui Procust ar fi absurdă. Unele răspund însă foarte bine la strategia mitică pe care ne-am propus-o și demonstrează rolul pe care inconștientul colectiv îl joacă în creația unui scriitor. Și, totuși, în abordarea noastră teoretică este necesar un argument suplimentar. Este obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Simpla și fulguranta ei prezență e mai convingătoare decât argumentele Autorului: "De multe ori am stăruit pe lângă el să scrie, fiindcă nu numai că da în convorbire acea expresie unică de trăire adevărată, dar... i s-a părut atât de absurdă propunerea mea, făcută cu aceleași argumente ca și cea adresată doamnei T., că nici n-a vrut să stea măcar de vorbă... Într-o zi însă, pe când eram în fața Cercului militar, a trecut pe lângă noi o fostă artistă a Teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca orice autenticitate "...cum se gândește, cum se iubește, cum se suferă nu se poate învăța în orele de curs și nici atesta prin certificat de absolvire"388. Din acest punct de vedere, sunt edificatoare exact considerațiile referitoare la pretențiile absurde ale Conservatorului, ale institutelor de teatru, pe care le comentează, după cum se observă, critic și polemic. Un alt deziderat preferat, o dominantă stilistică camilpetresciană, rezidă în anticalofilie, chiar dacă aproape orice observație cu privire la tehnica narativă din Patul lui Procust nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frumoasa adolescentă Miranda de la geamul biroului unde lucrează. Miranda este obiectul dorinței, vis, obsesie pentru tânărul Fred Clegg, ce nu va întârzia să treacă de la faza de păianjen solitar (ce-și țese rețeaua infailibilă din propria secreție psiho-biografică) la actul absurd ce, așa cum vom vedea, ține de patologia pură. Stilul relatării prin care își automotivează demersul este prin el însuși oglinda unui comportament prozaic și logic în chipul cel mai dezgustător, ignobil și pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Pavel Murgu, nomenklaturiști. În această privință, Juriul Academiei suedeze a formulat o motivație judicioasă cu privire la opera Hertei Müller: "prin concentrarea poeziei sale și franchețea prozei a știut să descrie peisajul desmoșteniților". Herta Müller, în versiunea sa de Alice în țara absurdului, construiește prin aglutinare și reconstituire un univers deteriorat, rezidual, dizarmonic, primejdios, cu conotații grotești, caricaturale (vezi portarul și portăreasa fabricii) care la nevoie pot fi și aluzii socio-politice. Sigur, Herta Müller n-a fost Paul Goma în privința disidenței; la fel de adevărat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Gellu Naum, Virgil Mazilescu la optzeciști precum Mircea Nedelciu sau Daniel Vighi. Când renunță la stilul alegoric, metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
simte că se ofilește (marele oraș înfățișându-i-se ca o postmodernă curte a miracolelor), Iulia se-ntoarce în aseptica și ordonata sa patrie. Contratimpul funcționează și de data aceasta; libertinul Gabriel, părăsit de toată lumea, își dă seama de viciul absurd în care se zbate. Împăcarea cuplului destrămat este temporară, de vreme ce desfrânarea lui Gabriel capătă proporții clinice: este surprins de Iulia în timp ce-i seducea sora, pe Katerina, copia ei leită, dar mai tânără cu câțiva ani. Ruptura va fi definitivă, ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al emoției bărbatului în fața unei femei frumoase, chit că aceasta are răceala unui cadavru, cum spune și titlul cărții, Pielea rece. Atacurile monștrilor la far, tot mai frecvente, nu-i mai îngăduie nici o iluzie, făcându-l să trăiască cea mai absurdă dintre epopei. Coșmar. Paroxism. Lipsă de noimă. Abis și agonie. Drept care orice exigență morală cedează și naratorul nu pregetă să se împerecheze și el cu mascota, într-un soi de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
regele Agamemnon, ar fi trebuit să fie jertfită din rațiuni de stat: vânturile ce țineau pe loc corăbiile aheene pregătite pentru cucerirea Troiei, trebuiau să fie îmblânzite cu orice preț. Pendularea continuă între mit, eposul elin și trăirile în vacarmul absurd al actualității, este o procedură narativă dragă lui Kadare, cu bune efecte în consfințirea eternului uman tipologic în tandem cu reciclarea arhetipurilor Albaniei eterne. Romanul de dragoste (descrierea tandrei și senzualei Suzana, a unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul, când
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
intriga polițistă, cu fresca de moravuri și fișele psihologice ale vârfurilor conducătoare. Pe fundalul enigmei diseminate de moartea Succesorului sinucidere sau crimă Kadare lansează alte personaje, cum ar fi Arhitectul sau ministrul de interne Hasobeu, prinse și ele în vârtejul absurd, kafkian-oniric al evenimentelor, asemeni Suzanei Ifigenia și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
continue chiar și rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
german sunt incontestabile: scene de un realism crud și dezolant alternează cu trasee epice ce decolează brusc în delir controlat, hazard obiectiv, coșmar (a se vedea visul lui Robert cu agentul de asigurări pe moarte, propunându-i conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare cu avantajele și riscurile sale). Extrem de documentat asupra vieții, carierei și patimilor Mariei Callas, Helmut Krausser ne restituie destinul unei artiste desăvârșite fără a face hagiografie. Biografismul, trama romanului, datele psiho-fizice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Maicii Domnului din Jeszkotle n-o putea primi, sufletul său fiind închis ermetic ca un glob de sticlă. Nu-și va găsi leacul nici în erotism, nici în jocul cabalistic și nici măcar în vis. Decrepitudinea și sentimentul pierzaniei și al absurdului vor fi corolarul depresiei și abuliei în care fusese țintuit. Kloska, prin forța lucrurilor târfa satului, primind în ea masculii mai nărăvași, devine un canal genital de scurgere a spaimelor și surescitării comunității descumpănite de prădaniile și omorurile săvârșite atât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Alexandru este un exorcist al dresajului și fanatizării soldaților, al torturii și hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Buzzati, Brecht, Ionesco sau Gombrowicz, dacă vrem să definim libera circulație a unor motive narative sau dramatice, cum ar fi de pildă condiția de prizonierat devenită a doua natură a victimelor dresate prin teroare și suspiciune, droguri de întreținere a absurdului. În al treilea registru stilistic al romanului, pe lângă cel epic-expresionist și subversiv-proustian, se dă un recital eroicomic, în cheia farsei amare, a burlescului și grotescului sardonic. Este vorba de lungul, poate prea lungul spectacol de marionete dat spre delectarea Șefului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gândurile. Malcolm a încercat, cu acest prilej, să afle cum se raportează Wittgenstein la poziții pe care le-a susținut în Tractatus. Concluzia la care a ajuns a formulat-o astfel: „Era clar că el găsea poziția lui de atunci absurdă.“21 Impresia pe care a căpătat-o Malcolm a fost că Cercetările vor trebui să fie citite drept o „combatere“ a Tractatus-ului.22 El a interpretat referirea la Tractatus din „Cuvântul înainte“ scris de Wittgenstein pentru manuscrisul Cercetărilor în acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său că are ceva pe care nu-l are nimeni altcineva, ca și cel al aceluia care îl neagă sunt în egală măsură absurde. «Numai experiențele mele sunt reale.» și «Experiențele oricui sunt reale.» sunt în egală măsură nonsensuri.“53 Wittgenstein nu mai credea acum, așa cum a crezut atunci când a scris Tractatus-ul, că va putea fi găsită o metodă generală pentru identificarea și eliminarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi puse în aplicare o dată cu primul plan de împărțire a Poloniei. Dacă două Diete întrerupte în 1672 au avut drept consecință pierderea Cameniței, în secolul al XVIII-lea se vor produce lucruri asemănătoare. Dacă nu ar fi fostul ecoul agitațiilor absurde din Diete din epoca saxonă, Europa nu s-ar fi obișnuit cu ideea că Polonia, poporul său și teritoriul erau un bun fără stăpân, pe care îl puteau împărți. În cursul anilor 1688-1689 și 1693, liberum veto anulase rezultatele a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele meu alb și roșu s-a retras în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de poeți damnați precum François Villon, Charles Baudelaire și Lautréamont, de Bacovia, Blaga, Arghezi și Emil Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și mariajul morbidului cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bouleversements. On démolit de toutes parts le vieux temple de l'opinion, qu'on appelle celui de l'erreur. On bouleverse la physique, la chimie, l'histoire naturelle, le système newtonien, la politique; et ce qui est cent fois plus absurde et plus téméraire, la forme sacrée de la tragédie française" [Mercier, 1990, p.260]. 10 Sunt capitale observațiile lui H.-R. Patapievici despre faptul că "modernitatea este o evoluție în funcție de progres și nu de calitate" [p.139] și ale lui A
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se regăsește la diferite personaje în momentele principale ale existenței. Pentru a-și delimită nuanțele, culorile sunt botezate cu termeni evocatori: bleu de ciel, marron doré, roșe chair, roșe thé, réséda, cachou. Impresinoismul lansează modă nuanțelor: "la mode, cette fée absurde et charmante, avait donné la nuance, l'ornement et le modèle" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.62]. Toaletele contesei Anne de Gulleroy, iubita pictorului Olivier Bertin, sunt asemănate cu efectul pânzelor impresioniștilor, ale căror subiecte sugerează impresii diferite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]