7,862 matches
-
Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
a oprit de câteva ori pe granița care desparte creatul de increat. Nu cunoaștem în întreaga literatură un alt poet care să fi îndrăznit a-și propune dificila temă a trecerii de la neființă la viață, vraja magică a desfacerii din adâncurile mobile ale posibilului. TUDOR VIANU SCRIERI: După melci, cu ilustrații de M. Teișanu, București, 1921; Joc secund, cu portretul autorului desenat și gravat în lemn de Marcel Iancu, București, 1930; îngr. și pref. Al. Rosetti și Liviu Călin, București, 1966
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în literatura română, al postmodernității, un postmodern esențial, spontan, afirmat înainte de constituirea unei „mode” în acest sens. Ciocârlie e un scriitor dificil, în ciuda limpezimii de cristal a stilului; scrisul său are numeroase crevase, falii subțiri, ce se deschid amețitor spre adâncuri. Din cauza lor, narațiunea, paradoxal lineară, e mereu întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale oglinzii. M-am repezit la el, cu mâna întinsă, presimțind deja în palmă gâdilarea aripilor lui catifelate... Atunci mi-am dat seama ce nefiresc de mare era. M-am apropiat și nu mi-am putut stăpâni un strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș întreg! Uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privirea i se cufunda în sclipirea frumoasei broșe de chihlimbar. Numai fiica guvernatorului avea voie să poarte, la școală, o rochie cu guler răsfrânt, cu podoaba aceea în mijloc. Conștiincios, Charlotte sublinia toate greșelile de accent sau de gramatică. Din adâncurile aurii ale chihlimbarului se ivea pe neașteptate un oraș cu frunzișuri frumoase de toamnă. Știa că va trebui să îndure o oră întreagă micile strâmbături ale acelei copile mari și grăsuțe, îmbrăcată superb, apoi, într-un colț al bucătăriei, avea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când am părăsit Saranza, aveam impresia că mă întorc dintr-o expediție. Duceam cu mine o seamă de cunoștințe, o privire de ansamblu asupra datinilor și obiceiurilor, o descriere, încă lacunară, a misterioasei civilizații care, în fiecare seară, renăștea în adâncurile stepei. Orice adolescent clasifică - reflex de apărare în fața complexității lumii adulte, care îl absoarbe la hotarul copilăriei. Eu clasificam poate mai mult decât ceilalți. Căci țara pe care o aveam de explorat nu mai exista și trebuia să reconstitui topografia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc. Primele bombe au sfâșiat noaptea. Escadrilele care, de o oră deja, zburau deasupra orașului, aveau ca țintă regiuni mult mai îndepărtate, din adâncul țării, unde asaltul lor trebuia să semene cu un cutremur de pământ. Numai pe la trei și jumătate dimineața au început nemții să bombardeze linia de frontieră, netezind calea pentru armata lor de uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a dus la fereastră ca să închidă un geam. Gestul ei s-a oprit la jumătate. Viscolul (prima zăpadă din acea primă iarnă de război) căptușea în rafale pământul încă negru. Cerul răscolit de valurile de zăpadă îi atrăgea privirea în adâncurile lui mișcătoare. S-a gândit la viața oamenilor. La moartea lor. La prezența, undeva, sub cerul acela vijelios, a unor ființe fără mâini și fără picioare, la ochii lor deschiși în noapte. Viața i s-a părut atunci un șir
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau de data aceasta celor trei caste - fii de proletari, viitori ingineri, intelighenția. Evocam îmbrățișările pătimașe în adâncul unui compartiment, noaptea, în trenul care zbura pe lângă sate moarte și poduri incendiate. Mă ascultau cu nesaț. Cu siguranță, le era mai ușor să-și imagineze perechea aceea de îndrăgostiți într-un tren decât un Președinte de Republică împreună cu iubita
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise franțuzește. Ar fi putut vorbi rusește. Asta nu i-ar fi dăunat cu nimic clipei reînviate. Deci, exista un fel de limbă intermediară. O limbă universală! Iarăși m-am gândit la acel “între-două-limbi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vină în Franța... Irealitatea planului făcut de un vagabond întins pe dalele unei cripte era suficient de evidentă ca să nu mai încerc să mi-o demonstrez. Am hotărât, pe moment, să nu mă gândesc la amănunte, să trăiesc, păstrând în adâncul fiecărei zile speranța aceea nesăbuită. Să trăiesc din speranța aceea. Noaptea nu am mai reușit să adorm. Înfășurându-mă în palton, am ieșit afară. Căldura blândă a toamnei târzii cedase locul vântului din nord. Am rămas în picioare, privind norii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spiritualității. A. Athanasiu (1998) spunea că atunci: „când judecăm bolnavul cu adevărat om (care este homo-humanus), ceea ce are importanță nu este numai starea sa de boală, ci și atitudinea față de aceasta. Dacă psihologia lui homo naturans este o psihologie a adâncurilor (abisală), psihologia lui homo humanus sau homo spiritualis este o psihologie a altitudinilor (a înălțimilor).” 2.2.2. Individualitate și individualizare Un aspect important asupra căruia considerăm necesar să insistăm este următorul: în multe cazuri reacția „personalității” domină mecanismele fiziologice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
porțiune din existența noastră care să nu fie îndatorată puterii sale formatoare anterioare. Oriunde realmente există, ea e recunoscută ca una și aceeași, prin această capacitate formativă. Invenția este întotdeauna un maker și într-un dublu sens un maker. Din adâncurile infinității ce se află înlăuntrul și în afara noastră, ea face vizibile forme înainte ascunse. Acestea sunt primele ei lucrări. Dar nici nu intenționează să se oprească aici și nici nu se oprește doar aici. Formele pe care ochiul nostru le
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
pismă, răutate, Nu am ochi ca să-l caut, nici mână să-l găsesc. Ce îmblă căi întoarse în inima ta dreaptă? Gândirea încîlcită nu pot să ți-o desfășur, Tu n-ai șezut vrodată pe scaunul fatal, N-ai cunoscut adâncul al inimii-omenești! Văzut-ai tu vrodată vrun leu mîncîndu-și puii? {EminescuOpVIII 131} ROMAN Nu, Doamne! IUGA Taci tu! Nici nu te-ntreb eu de ai văzut vrodată... Văzut-ai tu vrodată vun leu mîncîndu-și puii... Văzut-ai tu vrodată vun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în furtună tu te-nalți, te duci, te clatini Ca să pui din nou Moldova pe străvechile temeiuri, Ca să-aduci din nou dreptatea și în legi și-n obiceiuri Ca să pui din nou coroană pe o frunte legiuită. Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită Te-nălțai ca și un vultur, însă cu vedeam că clatini Când căzu ramul din urmă din străvechii tăi Mușatini Și cu ei Moldova toată... și, luptând de azi pe mâne, Ai trecut la cele drepte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară... ]2 Tu țineai la cele bune, la străbune obiceiuri Și voiai să vezi Moldova iar pe vechile-i temeiuri Și voiai să vezi coroana pe o frunte legiuită, Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită, Și gândeai că vine vremea veche de nu azi, dar mâne; Ai ținut una și bună, dreaptă inimă de câne, Și-n zădarnica ta luptă te urma un ochi mereu... Un prieten care ție-ți părea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mira moartă-n brațele lui. - Scena cunoscută. * [ACTUL III] ACT III Scena din act[ul] ultim a lui Clavigo [MIRON-ȘTEFAN] O, ridicați capacul ca s-o văd, pala față, Cu buze-nvinețite, cu ochii cei de gheață Ce moartea turburată, stingând adâncul lor, Făcu să nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
palide și -nghețate pentru ca să zugrăvească focul dorințelor mele; ar fi trebuit să sece lumina lumilor spre a zugrăvi în colori de lumină lumea ce fierbe în fundul sufletului meu și care ți-o-nchin ție cu toate înălțimile și cu [toate] adâncurile ei. Din două elemente poate să constea lumea - din unul neciodată; forma materiei bielementare ar atârna de la proporțiune, de la densitate, de la coloare, care se reduce la una și-aceeași, adică la proporțiune și la împregiurări, și lumina însuși n-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi dătorește-anume Că-i spiță-naltă-n scara ființelor din lume. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... Ce minte! Ce ochi e colo sus, Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi-mi bate Că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu de la mine? LAIS Ce doresc? Mă doare-n suflet a lui soarte-atît de crudă Și e trist că el de mine nici nu vrea ca să audă Și refuză să primească jertfa. Zeilor din stele! Am căzut oare atâta de adânc încît a mele Binefaceri să s-ascundă, libertatea ce-o dorește Să se pară înfierată de acea ce-o dăruiește? BOMILKAR E-ndărătnic ursul tânăr. Un astfel de caracter S-a-nsemnat c-o vorbă mare. Are inimă de fier
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er u?... O, ascultă-mă pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea amară. Corpul tău făcîndu-l jertfă pulberei de pe pământ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]