KorAP: Find »[drukola/base=aduna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...166 167 168 ...1434 >

35,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat. Le era interzis să se adune în grupuri mai mari de trei persoane. Jocurile de cărți și discuțiile pe tema filmelor de pe video, întinse până în zori, dispăruseră. Una dintre puținele distracții, obositoare de altfel și câteodată lipsită de sens, video, dat în diferite încăperi, fusese oprită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ceasul fericit al împlinirii unui nou an. Deși se așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ochilor lumii, fata amenință că-și strânge lucrurile și pleacă. Se repezi la dulap, scoase hainele și le trânti pe covor. Sanda privea năucită când la ușa care se scutura sub bătăile enervate ale bărbatului, când la stiva de haine adunată în mijlocul camerei. Trezită de zgomot, Bica ieși afară să vadă ce se întâmplă. Mătușa Vanda apăru și ea, chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul, Luana, mă faceți de râs. Într-un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
muncii titanice pe care acesta o depunea erau suficiente pentru ca ei să-și găsească fericirea binemeritată. Se temea, însă, că ea nu va face asta. Ba mai mult, avea o groaznică presimțire că urma să facă o mare prostie. Se adunară, cu toții, în sala de festivități, sala în care, cândva, se țineau lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-și înghită înfrângerea. Fierbea și zile întregi se tot legă de Luana, pentru orice nimic. Dan și nevasta lui o secondau, ca pe o starletă de cinema. Vestea morții lui Rosti Seneg căzu ca trăsnetul. Stupefiată, Luana nu-și putea aduna gândurile. Nu era posibil! Îl văzuse, dansase, făcuse.... Stătu cu capul prins în palme ore în șir, fără să-și poată reveni, fără să conceapă faptul că un bărbat tânăr, în putere, poate să cadă, deodată și să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul cel mai mare care, în neștiința celor trei anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o parte. Luând gestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că salariile lor erau suficiente pentru a se descurca singuri. Luana nu dorea să se mai îmbrace mireasă așa că aveau să facă doar cununia civilă, într-un cadru cât se poate de restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lăsând-o pradă celor mai negre gânduri. Instalarea calculatoarelor în birouri dădu peste cap mai întreg personalul. Învățați cu hârțoage și lipsiți de un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o canapea, incapabili să se integreze în starea de bine din jur. Vlad Ionescu îl chemă să lămurească o dispută între bărbați pe o anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece la Sanda și să se detașeze de toate bucurându-se de prezența Anielei. Acolo avea posibilitatea să se odihnească și să-și adune forțele. Dacă ar fi știut să-și deschidă sufletul, să-i spună că o iubea mai presus de toate și că regreta tot ce-i făcuse până atunci, Luana nu s-ar mai fi simțit atât de năpăstuită. Dar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aminti pe Ștefan Escu amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze copilărește, fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
invită, la un moment dat, pe una dintre femei în oraș. Ieși cu ea vreme de două săptămâni apoi, într-o seară, în fața unui pahar cu vin pe care, cu stângăcie, îl savurau în apartamentul ei, deși încercase să se adune și să se concentreze asupra momentului, el nu reușise să creeze o atmosferă destinsă și plăcută. Se ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot înadinsul să ne "duelăm", așteaptă până-și revine femeia asta. Cu mândria șifonată, Radu se adună de jos și-o porni spre ușă. Înainte de-a ieși, spuse scurt, fără nici o ezitare: Îmi iubesc soția. Avem un copil împreună. Dacă încerci să mi-o iei, te omor. Pentru domnul psiholog era clar că el nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau nevoie de o încurajare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-am săturat, Luana. Îți stau dinainte, cu toată răbdarea lumii adunată peste mine, de prea multă vreme. Îți bați joc de sentimentele mele, de munca Sandei dar cel mai grav e că-ți râzi de un copil nevinovat, care are nevoie de tine, făcând-o pe extraterestra căzută din cer. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
din ochii Luanei erau unice. Pe sub paltonul descheiat îi văzu trupul subțire, îmbrăcat într-un costum negru, asortat la o cămașă de mătase, culoarea cerului senin, al cărei guler, răsfirat peste reverele sacoului, îi înviora cu eleganță ținuta. Părul blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle, făcea din ea imaginea ideală a ceea ce căuta. Când o invită să se așeze, ea își arcui un picior peste celălalt, fusta i se ridică puțin deasupra genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ar fi asta dar la ultima ședință de lucru, de la locul meu retras, ascuns în umbra dumneavoastră, văzând sclipirile din ochii celorlalți, care piereau imediat ce rosteați următorul cuvânt, mi-am dat seama că acești oameni nu au timp să se adune, să gândească. Cum să vă explic? Îi luați prea repede ori tactica pe care o abordați le ia suflarea mai înainte ca ei să perceapă imaginile pe care le provocați. Mai exact, e vorba de inovație. Nu în sensul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea de a sta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-i ia ca atare. La sfârșitul lui octombrie au pierdut o licitație "Nor", ce le putea aduce un contract avantajos și de lungă durată. Au ieșit din sală pierduți și dezorientați. Era a doua pe care o ratau. Bariu îi adună într-o ședință extraordinară și Luana văzu că domnul psiholog nu reușise să aducă liniște în sufletul chinuit al șefului ei. Fusese mai irascibil ca niciodată. A doua zi, el anunță în ultima clipă că este reținut și ea fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză spășită, cu mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să-și adune fărâmele de lumină împrăștiate. Cum a fost întrevederea cu Veber? Un tip îngrozitor de previzibil dar trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să-și adune fărâmele de lumină împrăștiate. Cum a fost întrevederea cu Veber? Un tip îngrozitor de previzibil dar trebuie să fim atenți. E mai pretențios ca o fată bătrână. La sfârșitul săptămânii vine să-i prezentăm câteva idei. Ai anunțat echipa? Imediat ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]