12,537 matches
-
și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă în ediția din 1834 a Istoriei....., sub titlul general Disputațiile asupra Istoriei... Aceste texte dovedesc un polemist redutabil, iscusit în mânuirea cuvântului și a probelor, cu o subtilă știință a minimalizării adversarilor și a impunerii propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
născocea pentru a-și salva echipajul din Încurcăturile ce se țineau lanț. Accentul cade pe abilitatea lui Odiseu de a se adapta cu succes la o situație aflată În permanentă schimbare, dar și de a-și Înțelege - și, implicit, Înfrânge - adversarii umani și divini. Toate activitățile umane necesită un Înalt grad de mētis, Însă pentru unele este nevoie de mult mai mult. Să analizăm mai Întâi competențele ce presupun adaptarea la un mediu fizic capricios; cunoștințele dobândite pe care le folosim
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Însă conceptul de mētis se aplică și interacțiunilor Între indivizi. Să ne gândim la activitățile fizice complexe ce impun ajustări permanente la mișcare, valori, dorințe sau gesturi ale celorlalți. Boxul, luptele și scrima necesită reacții instantanee și cvasi-automate la mișcările adversarului, mișcări ce pot fi Învățate doar printr-o Îndelungată practicare a respectivei activități. Intervine aici și elementul-surpriză. Un bun boxer va Învăța să mimeze o mișcare, pentru a provoca o reacție de care să poată apoi profita. Dacă trecem acum
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sporturi combină aspectele de colaborare și cele de competiție ale conceptului de mētis. Un jucător de fotbal trebuie să Învețe nu doar mișcările colegilor săi, ci și care dintre mișcările și trucurile de echipă Îi vor induce În eroare pe adversari. Este important de remarcat că asemenea competențe sunt generice și particulare În același timp. Fiecare jucător este mai mult sau mai puțin Înzestrat pentru anumite acțiuni din cadrul jocului, fiecare echipă are propria sa combinație de competențe, propriul profil, și fiecare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
generalul și politicianul se află În permanentă interacțiune cu omologii lor, fiecare dintre aceștia Încercând să Îl contracareze pe celălalt. Adaptarea rapidă și corectă la neprevăzut - fie la evenimente naturale, cum ar fi vremea, fie la acțiuni umane, precum mișcarea adversarului - și folosirea cât mai eficientă a unor resurse limitate sunt genul de competențe pe care este greu să le transmiți cuiva ca pe niște discipline rigide. Natura În mod necesar experimentală și implicită a mētis-ului pare să joace un rol
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unde comentatorul caută să fixeze tendințele momentului, fie sintetic (Spiritul nou), fie analitic, prezentând capodopere semnate de R.M. Rilke, Marcel Proust, J. Wassermann, Charles Morgan, Virginia Woolf ș.a., precum și într-o serie de medalioane ale unor scriitori autohtoni, comilitoni ori adversari. În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
concepții de artă, în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale”. Deși preponderent literară, publicația nu s-a sfiit să atace în spirit naționalist, urmând îndemnul lui Emil Cioran - pe care îl citează - de a-i considera adversari până și pe cei indiferenți. Dar gruparea iconaristă trebuie disociată de mișcarea cu același nume din jurul revistei I.: „Prin existența revistei, gruparea «Iconar» - în forma în care se făcuse cunoscută până acum - dispare, majoritatea membrilor, dar nu toți, constituindu-se
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
de E. Lovinescu, simbolismul, gândirismul. Cu o asemenea orientare, I. de L. și mai cu seamă directorul său au stârnit nu de puține ori reacții de respingere, numeroase atacuri venind din partea lui N. Iorga, Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Mircea Ștefănescu. Adversari plini de tenacitate, pe care i-a suportat cu o anume înțelepciune, a avut Dragomirescu chiar în Universitate. De pildă, în 1926, Universitatea, nemulțumită de existența Institutului, aduce problema în consiliul profesoral al Facultății de Litere, „procuror” fiind numit Ovid
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
lui C. Dobrogeanu-Gherea, cu interpretările lui sociologice, el stăruie asupra caracterului de clasă al literaturii. Profesează, nu fără alunecări în sociologism vulgar, o estetică deterministă. Militând pentru o artă cu rădăcini în realitate, intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a „formelor fără fond”. Combătând doctrina „artei pentru artă”, polemistul îi opune, cu o fervoare învecinată uneori cu fanatismul, un alt tip de artă, altruistă, socială
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
Sava”, de curând înființată de Gh. Lazăr. La numai optsprezece ani, predă, alături de Lazăr, aritmetica și geometria, iar după retragerea acestuia devine conducătorul școlii, având printre elevi pe Stanciu Căpățineanu, Grigore Pleșoianu, N. Ruset, mai târziu și pe viitorii săi adversari: Cezar Bolliac și Ion Ghica. A predat timp de șase ani lecții de matematică, de gramatică românească, cunoștințe de filosofie și retorică. Chemat de Dinicu Golescu, participă, alături de Stanciu Căpățineanu, la întemeierea Societății Literare (1827), ale cărei statute, redactate de
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
principalele forțe culturale din Țara Românească și Moldova), au avut un rol hotărâtor în procesul de formare și de consolidare a limbii române literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română literară - considerată acum operă a specialiștilor sau a unui geniu reformator - urma
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase altele răspândite
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
încăierări colective. Prozele lui I. impun, cu aceste elemente, o tipologie originală, formată din indivizi fără personalitate care se agită steril ca peștii într-un acvariu. Un bătrân joacă table singur, la infinit, reproducând vechile automatisme, inclusiv clasica ciorovăială a adversarilor de la sfârșitul partidei. Un scriitor local începe, zilnic, o schiță pe care n-o mai încheie. Își terorizează în acest timp familia, până ce Marietta, nevasta, îl părăsește și se duce la un inginer care are o patimă mai blândă: crește
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
III.1936, București), critic, istoric și teoretician literar, prozator. Este fiul Mariei (n. Marcovici) și al lui Teodor Ibrăileanu, mici comercianți armeni, tatăl fiind apoi administrator de moșie și slujbaș la Roman. Pentru N. Iorga (născut în același an), viitor adversar de idei, I. era, în 1905, „unul de la Brăila, care iscălește Ibrăileanu”. La cinci ani, orfan de mamă, băiatul se afla la Roman, unde Ibrăilenii se mutaseră încă din 1872, lângă rudele lor, spre a depăși dificultățile materiale. Primele clase
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
factorul individual, temperamentul, cu „predispozițiile înnăscute, predispozițiile la pesimism sau optimism, la reacționarism sau revoluționarism, la egoism sau la altruism generos” (Note și impresii, 1920). Condiția estetică a artei i se pare de la sine înțeleasă, lucru omis, nu o dată, de adversarii lui atunci când îl contestă: „Când studiezi idealul unui scriitor, asta însemnează că prealabil ai admis valoarea estetică a operei, altminteri despre o operă care nu e artă nu se poate discuta nimic: ea nu există” (Probleme literare). Aspirația de a
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
nu numai de G. Călinescu, dar și de E. Lovinescu, care consideră cartea „un model de literatură psihologică, străbătută de o poezie reală”, „totul solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al alocuțiunii”. E singurul elogiu venind din partea adversarului de o viață. Pentru cine are gustul infinitului mic, talentul criticului este învederat, el emite valuri, valuri de considerații, de asociații și de distincții, lăsând în drum o mulțime de paranteze și întorcându-se spre a pune numeroase note, aplicând
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
care îi ameninț). În partea mai slab), ele sunt atât mai apreciate, cât și mai în sigurant), cu condiția, firește, că acea coaliție c)reia i se al)tur) s) dobândeasc) suficient) fort) defensiv) sau preventiv), încât s)-si descurajeze adversarii s) atace. Astfel, Tucidide înregistreaz) faptul c) în R)zboiul Peloponesiac, orașele-stat mai mici ale Greciei au privit-o pe mai puternică Aten) că pe o cetate tiranic), iar pe mai puțin puternică Spart) că pe eliberatoarea lor (aprox. 400
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
au urmat pattern-ul a indicat, pur și simplu, c) acestea se aflau în afara arenei directe de competiție. Statele aflate în competiție preiau inovațiile militare promovate de țară caracterizat) de cea mai mare capabilitate și ingeniozitate. Și astfel, armele principalilor adversari, si chiar strategiile lor, incep s) fie destul de asem)n)toare în toat) lumea. Astfel, la începutul secolului, amiralul Alfred von Tirpitz a sustinut cu succes ideea construirii unei flote de r)zboi bazat) pe cuirasate, aducând drept argument faptul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de mod) veche îmbr)cât elegant, decat revoluționarul simplu echipat, trebuia s) se abțin) de la o retoric) provocatoare, de dragul obținerii unor înțelegeri. El a dus la bun sfârșit aceste recomand)ri, atunci când a fost vorba de cealalt) putere repudiat) și adversar ideologic, Germania. Strânsă juxtapunere a statelor încurajeaz) asem)narea dintre ele, prin intermediul dezavantajelor care apar în urmă ne conform)m la practicie care s-au dovedit de succes. Tocmai aceast) ,,asem)nare” - efect al sistemului - este cea care este atât
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
fac) griji legate de constelația de forțe care se va forma, odat) ce confruntarea s-a încheiat. În sistemele multipolare, exist) prea multe puteri, pentru a permite oric)reia dintre ele s) traseze limite clare și fixe între aliații și adversarii lor, și prea puține pentru a menține efectele abandonurilor la un nivel sc)zut. Acolo unde sunt trei sau mai multe puteri, flexibilitatea alianțelor menține relațiile de prietenie și de adversitate într-o stare de mobilitate, f)când că estimarea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Austro-Ungaria în 1914, Marea Britanie și Franța au încercat s) angajeze, sau, cel putin, s)-si imobilizeze partenerii de alianț), punându-i în fața faptului împlinit. Bucurându-se de o poziție de predominant), Statele Unite a putut continua s)-si concentreze atenția asupra adversarului principal, în timp ce-și punea la punct aliații. Sunt izbitoare capacitatea Statelor Unite, precum și incapacitatea Germaniei de a pl)ți un pret tradus în coeziunea intern) a alianței. Este important, în acest caz, s) se fac) o distincție ferm) între
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
adesea prin a ajunge la cea mai rea dintre lumile posibile. Într-o lume bipolar), liderii de alianț) își alc)tuiesc strategiile pornind, în general, de la propriile calculi cu privire la interese. Strategiile pot fi create mai mult în vederea înfrunt)rii principalului adversar, si mai puțin în vederea satisfacerii aliaților cuiva. Liderii de alianț) sunt liberi s)-si urmeze linia proprie, care, firește, poate s) reflecte atât bună, cât și proastă lor putere de decizie, atât temerile lor imaginare, cât și pe cele realiste
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
temerile lor imaginare, cât și pe cele realiste, atât obiectivele lor mai puțin nobile, cât și pe cele vrednice de laud). Liderii de alianț) nu sunt scutiți de constrângeri. Principalele constrângeri iau, cu toate acestea, naștere în urmă acțiunii principalului adversar, si nu din cea a propriilor asociați. III Nici Statele Unite, și nici Uniunea Sovietic) nu trebuie s) se fac) acceptate în fața altor state; ele trebuie ins) s) se înfrunte una pe alta. În politica de mare putere, din cadrul lumilor multipolare
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
prezent. Între p)rțile dintr-un sistem bazat pe auto-ajutorare, prevaleaz) regulile de reciprocitate și de precauție. Preocuparea lor pentru pace și stabilitate le aduce laolalt); temerile lor le separ). Ele sunt în mod corecte numite frère ennemi, si parteneri adversari. Ins) nu este cumva cu putinț) că adversitatea s) anuleze spiritul de fr)țietate, sau că percepția faptului de a se află în opoziție s) pun) în umbr) interesele reciproce? Un sistem al numerelor mici poate fi întotdeauna destr)maț
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de corporații sau state, cei care sunt slabi și foarte presați trebuie s) aib) mare grij). Astfel, Nguyen Van Thieu, în termenii care urmeaz), respingea înțelegerea cu privire la închierea r)zboiului din Vietnam, pe care Kissinger, aliatul, si Le Duc Tho, adversarul, o încheiaser), în luna octombrie a anului 1972: ,,Reprezentați un gigant, Dr. Kissinger. Așa c) v) permiteți, probabil, luxul de a fi relaxat cu privire la aceast) înțelegere. Eu nu-mi permit. Un tratat nereușit nu înseamn) nimic pentru dumneavoastr). Ce înseamn
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]