6,798 matches
-
fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți, dar îi era rușine de băiatul de lângă el, care îi arăta o încredere nețărmurită. ― Atunci stai, nea Petrică, să facem semn de pace, să nu ne mai omoare degeaba! strigă bucuros Ilie. Își scoase cămașa însîngerată și ruptă, o agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drag!" în sfârșit, acuma a dat Dumnezeu de a rămas liberă și Mimi, a scăpat și ea de Jenică, așa că acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se prăbuși pe spate. ― Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
desprins și a plecat? Știu că i-ai ținut lecția, dar știi cum e. S-o fi gândit că n-o să se observe o slăbire temporară a tensiunii cablului. Dacă a găsit ceva și i-a fost frică să nu agațe cu firul vreo protuberanță sau să nu fie prea scurt, poate și-a zis că nu i-aș fi permis să se aventureze fără siguranță. ― Puțin îmi pasă de ce-o fi găsit. Important e că nu răspunde! (Dallas activă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ușurință în jurul scripetelui preț de câteva secunde. După aceea Dallas văzu cu mulțumire că se întindea cam tare și că vibra datorită rezistenței întâlnite. ― E o greutate la capăt. Atârnă. ― Cablul e înțepenit? ― Imposibil. Urcă, dar încet. Dacă firul a agățat ceva; în afară de Kane, diferența de greutate l-ar face să urce mai repede, sau mai încet. Eu cred că omul nostru e legat, chiar dacă nu poate să răspundă. ― Ce se-ntâmplă dacă încearcă să utilizeze unitatea sa de propulsie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau mai încet. Eu cred că omul nostru e legat, chiar dacă nu poate să răspundă. ― Ce se-ntâmplă dacă încearcă să utilizeze unitatea sa de propulsie pentru a coborî iar? Dallas negă din cap. Arătă manivela. ― Nu poate. Sistemul e agățat de manivela trepiedului și la o unitate individuală. Va urca, de-i place, au ba! Lambert se aplecă deasupra puțului și încercă să străpungă întunericul. ― Nu văd nimic. Dallas lumină peretele cu lanterna. ― Nici eu. Dar greutatea urcă mereu. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sala din care ieșiseră. ― Trepiedul. E destul de rezistent. Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc mulțumită că nu găsi nimic. Se ridică oarecum ușurată, trecu în revistă locurile care nu fuseseră cercetate. În mișcarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
suspendată. ― Da, știu. Navigator, suntem în poziție? ― Calculele de punere pe orbită ― integrate, spuse Lambert ascultându-și consola. Mă ocup de coordonatele rafinăriei acum. O secundă. Gata! Ea îndesă un șir de butoane. Rânduri de numere se lungeau pe ecranul agățat deasupra lui Dallas. ― Nu-i rău. Corectăm cursa cu mai multă precizie când vom fi sus, dacă va fi nevoie. Fiți gata pentru decolare. Înfășurat în vârtejuri de praf. Nostromo prinse a vibra. Un vâjâit grozav crescu peste măsură. Tunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce ai? întrebă Brett, neputincios. Ce te doare? Ceva din...! Agonia, vizibilă pe fața lui Kane, opri întrebarea lui Brett. "Execul" încercă să plece de la masă și căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în stare, la urma urmelor! ― Am mai discutat despre asta, nu? îi aminti Ripley. ― În cazul care am petrece acest timp în congelatoare! Dar dacă ne luăm costumele presurizate și aspirăm aerul după aceea, creatura nu va putea să se agațe de noi dacă suntem treji! ― Ce idee sublimă, îl luă peste picior Lambert. ― Da' ce are? ― Dispunem de patruzeci și opt de ore de provizii de aer în rezervoarele costumelor... iar călătoria până la pământ va dura zece luni, explică Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că Dallas a întreprins această expediție epuizantă degeaba. Porni coborârea cu infinite precauții. Să meargă cu capul înainte, așa rezolva toate problemele. Lambert observă, prima, tresărirea acului detectorului. Trăi un minut de emoție intensă până să-și dea seama că "agățase" un obiect cunoscut. ― Te-am prins pe cadranul meu, îl informă ea pe Dallas. ― Bine! Fii cu ochii pe mine. Era mai încrezător acum știind că era urmărit pas cu pas. Conductele se curbau din nou. Nu-și amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care în nici un caz nu era pătimașă. Ripley, între timp, revenindu-și, căută disperată un obiect până descoperi unul din tuburile electronice pe care încercaseră să le folosească împotriva creaturii. Verifică rapid arma, observând că mai conținea o șarjă. Lambert, agățată de picioarele lui Ash încerca în van să-l doboare. Din ceafa robotului ieșeau de-a valma cabluri rupte și plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu gâtul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
timp. Termină cu atașarea chingilor și-și acordă o inspirație profundă de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iar cu cealaltă mână apăsă pe butonul de deschidere a sasului care dădea în exterior. Instantaneu, tot aerul conținut în ambarcațiunea stelară precum și diverse instrumente nefixate fură aspirate în vid. Creatura urmă mișcarea și, în violența vârtejului, unul din apendice agăță piciorul lui Ripiey... care se clătină în gol. Aproape de ea, maneta de închidere a sasului părea să o sfideze... Doamne, fă să o ajung. Cu un efort disperat, trase de manetă. Ușa blindată a sasului se închise, scăpând de strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
amicul din blocul vecin, care are apartament la etajul 10. Este singur la masa din colț, unde aerul condiționat este mai potolit. Nu-ți vine în față și e un loc mai retras. Toate mesele sunt ocupate. Un televizor stă agățat pe un perete pentru a se putea urmări o emisiune, dar cine poate auzi ce se spune, deoarece convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau amintirile. Cum sunt indiscret din fire, deschid bine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele trecuse de mult de amiază. Era aproape de chindie. Multe femei cu copiii lor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față de un dușman al poporului!... Atunci, m-am repezit în el. L-am prins în brațe, nu era mai voinic decât mine. L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de pat și l-am luat la mărunțit cu un băț gros care era rezemat de plita de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ură și jignire; să nu vorbesc de rău pe nimeni și să am credință, speranță și iubire. Când ești bolnav ești prins, ca un captiv, în propria suferință și cauți, cu disperare, orice ieșire din captivitate, sperând cu înverșunare și agățându-te de orice te-ar putea elibera și însănătoși. După indicațiile lui Daniel Reid, din cartea „ Tao pentru sănătate sex și longevitate” am respirat abdominal (aceasta este respirația pe care o practicăm imediat după naștere, la noul născut se vede
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
taioare. Adopt linia de croială clasică, cu tăieturile strict necesare, pe verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte sunt lejere sau ușor lărguțe. Ca lungime, sunt destul de lungi, dar nu până jos, ca să nu mă împiedic la mers și să nu se agațe insectele. Pentru vară mi-am confecționat, din țesătură de in, bluze lejere cu mânecă lungă și fustepantaloni evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
o mare doză de tristețe socială... Garduri și îngrădiri Așa e întotdeauna, pînă nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu îl vezi pe cel de jos. în cazul meu a fost oarecum invers : pînă nu mi-am agățat pantalonii într-un gard din cele care înfloresc în jurul spațiilor mai mult sau mai puțin verzi ale Bucureștiului, nu am observat această invazie urbană obstinată. Și nu am înțeles de unde vine obsesia recentă a unui amic pentru garduri și îngrădiri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și am ajuns la Buziaș. Mai fusesem acolo în tinerețe. Acum era o ruină. Promenada aco perită din lemn traforat din parcul secular, o bijuterie unică în România, atîrna în franjuri putreziți, iar în Vila Franz Josef niște chiloți erau agățați la o fereastră. „Un străin nu ar putea înțelege nimic din asta !” - zice soția mea, pe un ton cu o octavă mai sus. De mîncare am găsit doar o pizza bănățeană, așa că am plecat mai departe. Chinuiți de foame, ne-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a replicat: „O, firește, am susținut dintotdeauna că ideea învierii era inevitabilă din moment ce ucenicii erau atât de tulburați de înfrângerea catastrofală și de moartea lui Isus încât, mai mult sau mai puțin, acesta părea singurul mijloc de care se puteau agăța pentru a-și înfrunta durerea”. Ca relatare istorică a celor întâmplate în primul secol, acest punct de vedere nu este plauzibil. După cum am menționat mai devreme, cunoaștem situații în care liderul unei mișcări care-și pusese toate speranțele în el
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]