78,666 matches
-
are propriile rețete de Pavlova, Saag Paneer și somon glazurat cu sirop de arțar. Ce se mai vede? Ada și David redevenind Ada și David, kilometrii dintre ei transformându-se în centimetri, milimetri și apoi nimic, ridurile mamei și firele albe din sprâncene și vocea care nu mai e, desenate din vorbe care nu sunt nici ale ei și nici ale mele, documentul „alx“ uitat pe un memory stick uitat, într-un timp al răului universal, în curând uitat și el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am să te iau în brațe și acum și erai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus. Deseori, în ceasurile de tihnă, marele conducător le povestea copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe teritoriul haitei lor. "Ăsta trebuie să fie un brad alb, iar ăsta un ulm", își zise Lupino, recunoscîndu-i după descriere. "Frasini, scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i putea identifica. Dacă părinții lui trăiesc pe undeva, pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
chiar de populația în cauză. În unele țări europene, rușii de rit vechi pot fi identificați după denumiri care arată țara sau regiunea în care s-au instalat. Astfel, vom întâlni denumiri precum поморцы (pomoreni)- staroverii stabiliți în regiunea Mării Albe și în Țările Baltice, ветковцы (vetkovieni) - cei din Vetka (Belarus), karjaki, pentru cei stabiliți pe râul Kerjeneț (Rusia). În America de Nord (SUA, partea continentală, Alaska și Canada) rușii de rit vechi sunt cunoscuți sub denumirea de Old Believers (traducerea engleză a
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
care se ocupau de această propagandă aveau legături și cu staroverii din Tg. Frumos, însă nu sunt date cifre referitoare la urmările acestor acțiuni. În prezent comunitatea de aici reprezintă cea mai importantă comunitate urbană rusolipovenească din Moldova. După ce Fântâna Albă a devenit un important centru al credinței starovere și nucleu polarizator, pe cale ierarhică, pentru așezările ruso-lipovenești de pe teritoriul actual al României, la Tg.Frumos a funcționat, o perioadă de timp, o episcopie a staroverilor care, după mai bine de 100
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
la femei cât și la bărbați se folosesc materiale precum barhat (catifea), palatno (pânză), solc (mătase) și sucno (postav). Cele mai multe elemente din vechiul port s-au păstrat la costumul femeiesc, alcătuit din următoarele piese de bază: - rubașca (cămașă), din pânză albă sau înflorată, croită destul de larg și având cusături decorative la gât și la mâneci; - iubca )fusta), croită dintr-un postav subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste cămașă, se poate purta
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
coadă lungă, prinsă cu o panglică. Primăvara și toamna se poartă taioare înflorate și haine din stofe subțiri, iar în sezonul rece, haine scurte, matlasate. Încălțările purtate sunt cizmele de piele sau ghetele. Costumul bărbătesc tradițional este format din cămașă albă sau înflorată de tip tunică și cu mâneci terminate cu manșete înguste, pantaloni largi purtați în cizme din piele și o haină lungă până aproape de gleznă numită bicheșca sau cufaica, obligatorie pentru toți bărbații care se duceau la biserică. Cămașa
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
al pădurii de tei (lipa= tei) , locul unde s-au așezat primii ruși de rit vechi, la care se adaugă sufixele românești -ovan, -ovean, -oveni, după modelul moldovan, moldovean, moldoveni. Marea majoritate a lipovenilor din România aparține ierarhiei de Fântâna Albă, în prezent cu sediul la Brăila, iar o mică parte - celei de Novozâbkov (Rusia). Cea mai importantă concentrare a rușilorlipoveni se află în Dobrogea, fiind urmată de cea din nord-est (mai ales județele Iași și Suceava). În Moldova, staroverii au
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă, se îndreaptă grăbit către avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încoronate, va coborî azi și în sufletele voastre. Rog să fie liniște și cele două echipe să-și ocupe locurile. Jocul va fi gândit și arbitrat de însuși Măria Sa, Regele. Aghiotantul se retrage. Regele se joacă, ușor crispat, cu mănușile albe, jilave de transpirație. Este, fără îndoială, un moment mare. Napoleon se va fi simțit la fel pe câmpul de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat. Li s-a părut totul extraordinar de simplu, de parcă ar fi jucat astfel secole la rând. Nu vor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încet. Aghiotantul adusese deja patefonul și învârtea de zor o muzică de marș, care să-i inspire regelui conducerea luptei. Un trompet sună ascuțit, acoperind toată orchestra. În fine, se aude prima comandă, ușor nazală, și imediat pionul din fața „regelui” alb saltă înainte cu două pătrățele, oprindu-se și privind triumfător înapoi. Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu grămada asupra celor doi ofițeri negri, cărora nu le rămâne decât să ceară ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de ambele părți, cum s-ar spune, „cu nemiluita”. Piesele „mâncate” nu mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
note la ultimul proiect de roman, deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
rămâne consecvent!) să mă prevalez, eventual, de faptul că am fost colegi de clasă, ca să nu-i știrbesc în vreun fel autoritatea. Banalul apelativ îl scoate din jocul obișnuit, uneori neplăcut, al prieteniei, compătimirii. A exersat ani în șir tonul alb al conversației. Ar trebui să-i spun ceva, indiferent ce, ori măcar să-l întreb de sănătate. Dar tac. Nu mai sunt la vârsta ... întrebărilor, interogațiilor, da, a interogațiilor retorice, ce presupun un răspuns dinainte cunoscut. Am întâlnit, adică ei au
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vânzărilor; - stabilirea modului de gestionare a banilor câștigați din vânzări. La activitățile de desen și la activitățile practice copiii de la grădiniță au pictat diferite icoane cu ocazia diferitelor sărbători. Chipurile unor sfinți au fost pictate de către copii fie pe foaie albă, fie pe sticlă, fie pe piatră. De asemenea copiii au reprezentat și obiecte religioase, lucruri pe care le-au considerat ei simboluri ale credinței lor. Toate acestea ne-am hotărât să le punem spre vânzare pentru a obține un anumit
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de sine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Și Doamne, ce-l mai iubeam pe Costică! Da’ și el pe mine. Venea seara și-mi dădea cu pietre-n geam. Și io aveam niște cozi lungi împletite și-mi făcuse mama-mare o rochie din postav bleumarin cu năsturași albi și guler cu broderie spartă. Și aveam, mamă, o talie... De viespe, nu alta! Și mă strecuram afară, în spatele casei, să ne pupăm. Că pe vremea mea asta făceau tinerii. Acum... Și ne mai vedeam duminica la biserică. Mergeam, ăștia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de aer, venea un trufaș miros de primăvară, vesel, rostogolindu se parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
acord și posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu jalba-n proțap și cu convingerea că este o problemă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ceva vreme pironită și că mă holbam exoftalmic în mijlocul străzii Peneș Curcanu țcare o fi trecut el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt convinsă că nu fusese pus să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin uzați, ce zăcea chiar în fața porții încuiate care-mi refuza, până la urmă, intra rea în raiul cotidian. Și-apoi, chiar așa, cum să-ți explici de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]