13,186 matches
-
de pe poliță - făcea tic-tac, tic-tac, și măsura minutele și, drept să-ți spun, aia a fost cea mai lungă așteptare din viața mea, fiecare minut Îmi părea o oră. A bătut ora zece. Și-atunci am auzit... se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
miros care nu-mi place. Clădirea este un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a mai întâmplat în afară, pe navă. Și totuși, chiar și lui îi păru că acesta era ultimul lucru pe care nu-l știau când, câteva minute mai târziu, ieșea însoțit în tăcere, de curtean. Înainte de a se pierde pe aleile șerpuite ale grădinii, mai privi o dată înapoi. Mama împăratului stătea în cadrul ușii uitându-se după el cu o privire chinuită. Luând în considerație faptul că ea era o persoană normală, directă, inteligentă, Gosseyn nu se gândi la ce simțea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
într-un zâmbet ușor: - Este o problemă foarte complicată, spuse el, o să mă gândesc ce e mai bine să se facă, din punctul meu de vedere. Când, un minut mai târziu, Crang deschidea ușa de la intrare, un roboplan ateriză pe alee la cincisprezece picioare mai încolo. Când atinse solul, se deschise o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am găsit cotitura de unde începea aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui de curse. Așa cum înaintam, lamele vîslelor străbăteau apa de-a curmezișul, căutînd sprijin, și cînd venea momentul să fie răsucite vertical și să prindă apa, o senzație asemenea vertijului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a readus barca pe curs cu cîteva bătăi scurte și a spus că ar trebui să continuăm. "La drum, din nou." Vocea lui era întotdeauna calmă. Mă simțeam tremurînd pînă în adîncurile ființei mele în vreme ce intram sub pod. Iar pe alee, știam, marele Schneiderhahn aștepta susținîndu-și bicicleta. Eram deja convins că Doctor Schneiderhahn greșise cînd mă selectase și pe mine alături de David pentru a vîsli sub supravegherea sa în regina competițiilor. Dar, desigur, nu putea să dea vreun semn că așa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe cadru. Nu s-a holbat la noi ca de obicei, nici nu și-a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe cadru. Nu s-a holbat la noi ca de obicei, nici nu și-a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci, cu capul ridicat voios, a privit în jur, bucurîndu-se de soarele tîrziu și de vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
locul prin care oameni din provincie cu valize și bagaje, dar și călători de pretutindeni cu un hamal în urma lor, soseau în oraș, adunîndu-se spre ieșirea din gară înainte de a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încă acolo, deși căzuse seara. Nu se mai amuzau exuberant, ca mai devreme, împingîndu-se unul pe altul și comentînd ațîțați, ca și cum soarele ar fi fost o ofertă specială, un chilipir care nu se va mai repeta vreodată. Acum, atmosfera pe alei devenise calmă. Oamenii se plimbau în continuare bucurîndu-se, dar dincolo de toate se simțea o adîncă oboseală. Bastoanele bocăneau. Scîrțîitul unui cărucior de copil. Vocile se stingeau. Fusese aproape prea mult, o zi liberă și o vreme minunată. O orchestră cînta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din prelungirea parcului, lămpile fuseseră deja aprinse. Am mers mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai ales, încă radiau căldură. A răsunat un clopot de biserică. Am privit în sus spre turle. Era opt și jumătate. M-am oprit în dreptul casei lui David, peste stradă, sub ramurile care atîrnau deasupră-mi ale unui copac
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș de ardezie, pentru plăcerea și amuzamentul surorii lui mai mari. Aceia născuți aici nu aveau a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stradă, pe poartă, în parc unde acum era aproape complet întuneric. Acolo abia dacă mai rămăseseră oameni, dar eu totuși am avut grijă să rămîn în afara bătăii lămpilor. Din cînd în cînd se auzea zumzăit de cauciucuri de-a lungul aleii pentru biciclete, precedate de o mică lampă. Am slăbit pasul. Respirația s-a regularizat treptat. Am mers de-a curmezișul nisipului unei alei de hipodrom delimitată de arbuști și am încercat să-mi adun gîndurile. Gîndurile despre David, despre mine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să rămîn în afara bătăii lămpilor. Din cînd în cînd se auzea zumzăit de cauciucuri de-a lungul aleii pentru biciclete, precedate de o mică lampă. Am slăbit pasul. Respirația s-a regularizat treptat. Am mers de-a curmezișul nisipului unei alei de hipodrom delimitată de arbuști și am încercat să-mi adun gîndurile. Gîndurile despre David, despre mine, despre locul lui în oraș, despre viața ciudată pe apă pe care o împărțeam. Brusc, un grup de călăreți s-a îndreptat spre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat. În apropierea pieței, am coborît cîteva trepte ca să-mi las valiza să alunece în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să o pot străbate cu ochii închiși. Dar acum, aproape orb, în noaptea neagră și rece ca gheața, s-a dovedit că nu pot găsi drumul. Nu mai mergeam pe lîngă case, trotuarul era larg și luminos, ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bucur că mi-ai spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mi cer scuze doar cu o vorbă. Dădură colțul. — Dar te și pot speria, îi zise Lanark. Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prăbuși în cap învăluindu-l, și ușa se trînti din nou. Trase obiectul și-și dădu seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl apucă plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din apropierea hotelului. Traversară plaja și ajunseră pe drum pălăvrăgind prietenește. înainte de a ajunge în sat, o luară pe un drum care urca spre niște porți metalice înalte și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnului Meikle, sperînd ca vestea să ajungă la urechile lui Kate Caldwell. CAPITOLUL 16. Lumi subpămîntene în parte de plăcere, în parte pentru a economisi bani, mergea pe jos la școală, traversînd Alexandra Park, crezînd eronat că drumul pe o alee întortocheată, printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal cu un teren de golf deasupra și terenuri de fotbal dedesubt. Cerul avea o ton neutru și palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]