7,971 matches
-
gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-a lungul peretelui, iar soțul ei abia avu vreme să o sprijine. Făcându-și loc, o întinse cu spatele rezemat de perete și ceru apă. Hippolita chemă un serv să-i aducă, dar nu zăbovi acolo. îl văzuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit, aluneca încetișor din șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu un strigăt de repulsie și teroare, de grupul numeros de oameni ce urcaseră să urmărească desfășurarea tratativelor. Atârnând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, cine știe, poate chiar să cadă în brațele dușmanului. Din fericire, nimic de felul acesta nu se întâmplă. Bătrânul se întoarse, făcând cu mâna un semn tovarășului din spatele său să încetinească vâslitul. Câteva clipe mai târziu, se lăsă să alunece fără zgomot în apă, urmat de îndată de ceilalți. Sebastianus și tovarășii săi îl ajută să urce pe mal ambarcațiunea, trăgând-o fără prea mult zgomot pe fundul mâlos. După un moment, se găseau pe un teren moale și acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe neașteptate. Simțind atingerea unui corp și o oarecare apăsare în jurul taliei, se răsuci să se ridice și se lovi de cineva care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă gura prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut schimba poziția fără să o trezească. își sprijini mâna pe umărul ei și rămase așa: privind stelele ce pulsau prin despărțiturile acoperișului și ignorând sforăitul greu al lui Mandzuk, pentru a asculta respirația regulată a fetei. Apoi, din nou, alunecă în somn. 22 De pe malul ierbos, către care privea un pâlc de mesteceni tineri, Balamber veghea ca oamenii săi să treacă vadul de la Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de când era copil: un soi de aspră și nemărturisită tandrețe. Cu un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lunga procesiune a cavalerilor vizigoți ce se îndepărtau în câmpie. Alături de el, Egidius înjură cu jumătate de glas și scutură din cap descumpănit; cât despre Ricimerus, el se abținu de la orice comentariu, dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe chipul său de barbar un zâmbet fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când în când, câte o ocheadă către care - burgunzii ajunseseră acolo, le luaseră în stăpânire și deja urcau în ele, căutând prada. îl văzu pe Mandzuk cu o javelină înfiptă între omoplați, agățându-se de marginea unui car, pentru a aluneca apoi în iarbă. Războinicii hiung-nu rămași încă în viață fugeau peste câmp, dar din urmă veneau năvalnic dușmanii și-i doborau unul după altul; femeile nu avură nici ele o soartă mai bună. Nu reuși să o vadă pe Go-Bindan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prima încercare, de acum două luni și ceva, gardul în sine nu era greu de escaladat. Era ca și cum te-ai cățăra pe o frânghie. Ajunse sus și, nerăbdător acum, sări peste țepușele gardului. După aceea, realiză că fusese prea nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie, nemaisuportând suspendarea? Cine sau ce mă poate ademeni să aleg golul și întunericul din față în locul celor de dedesubt? Poate tocmai golul și întunericul deja traversate. Memoria... O lege firească a materiei, fie ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai bun mijloc de a deveni bolnav, ori de a agrava o afecțiune contractată. ... Pentru ce s-a supărat când a spuneam că sunt bătrîn? O contrariez în ceva? Crede că vreau să-i zădărnicesc un gînd? Dar iată-mă alunecând în cea mai ridicolă fatuitate. Un acordor din Piatra a adus, în sfârșit, pianul în stare normală. Adela mi-ia cântat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv. Am fost "maestrul". N-am îndrăznit s-o întreb din nou despre misterele de dimineață. (Ar fi însemnat să abuzez de împrejurare.) De altfel, era și inutil, cu talentul ei de a aluneca printre nuanțe până la marginea obiectului în discuție și de a sări apoi alături în chipul cel mai natural. Anume, sau cedând întîmplător unei asociații de idei, mi-a vorbit, învăluit și scurt, despre divorțul ei. Mi-a spus că a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâna cealaltă, cu o grijă atentă, își ținea rochia adunată în jurul picioarelor. Gestul ei feminin și brațul ei cald în mâna mea erau delaolaltă paradis și infern. Spinii ne zgâriau; îi prindeau și-i sfâșiau rochia. Într-un rând a alunecat peste mine cu toată greutatea ei, cu ea toată. Până acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. Acum greutatea ei m-a făcut să-i percep existența sub altă categorie a sensibilității: aceea care dă senzația realității ultime, indubitabile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din ipoteticul fluid al vieții ei!... ... Sunt obosit. Mi-e capul gol și sufletul greu... Premise fără concluzie... Peripeții fără deznodământ... Dar ce fierbinte îi era respirația și ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine întreagă! Și ce întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am ajuns în balcon, era în fundul grădinii. A venit imediat, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a întrebat de ce natură e sentimentul meu pentru ea. Mi-am dat bine seama că momentul e decisiv. Dar n-am avut nici slăbiciunea de caracter de a-i spune că o iubesc, nici tăria de a-i spune: prietenie. Alunecând pe panta sufletului, i-am răspuns, cu ezitările unui om care caută conștiincios, și nu găsește încă, formula exactă, că ceea ce simt pentru ea e "un sentiment foarte curios". Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: - Adică bun de pus la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fratele meu, Seymour. Și ori de câte ori acesta spunea ceva care-i plăcea, obișnuia să-l calce pe picior. Când le-am comunicat aceste mici intimități, îmi țineam mâinile pe marginea de sus a spetezei scaunului de la birou. Și brusc mi-au alunecat, - așa cum cotul își pierde uneori echilibrul pe suprafața unei mese sau pe tejgheaua unui bar. Mi-am pierdut și mi-am redobândit aproape simultan echilibrul, fără ca doamna Silsburn sau locotenentul să fi observat. Mi-am încrucișat brațele pe piept. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
povestiri remarcabile. Nu vreau să primesc de la tine o povestire remarcabilă. Vreau prada ta. Pe asta nu mi-o mai pot scoate din minte. Nu știu ce să spun despre ea. Îmi dau seama că trebuie să fi existat pericolul de a aluneca în sentimentalism. Dar te-ai strecurat cu bine. Poate că prea bine. Mă întreb dacă n-aș fi preferat să scapi un pas greșit. Îmi dai voie să scriu și eu o istorioară pentru tine? A fost odată un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că, de obicei, pornește de la un fizic rezistent. Fratele meu a fost persoana cea mai neobosită pe care am cunoscut-o vreodată. (Am devenit brusc conștient de timp. Încă nu-i miezul nopții, dar sunt tentat să mă las să alunec pe podea și să scriu mai departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și veacurile În zile. Viața era și ea doar un moment - și nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce-i păcat, păcate de tot soiul, mă-nvinuie răcnind: ești vinovată! Nu-i om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul dintre omoplați aluneca pe burtă, conferindu-i un aer extrem de caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la jocurile de noroc, ca după aceea să facă abuz de băutură până târziu după miezul nopții.Aceste abuzuri repetându-se de câte ori se Întâlnea cu el, Tony Pavone Își propuse pe cât e posibil să evite anturajul acestui periculos Doctor, ce aluneca Încet dar sigur, În taverna gansterilor, apașilor, și - desigur a celor care nu au țară și nici un fel de credință! Se trezi și, Încă oarecum amețit de somn și de abuzul băuturilor alcolice, privi la ceasul deșteptător masându-și tâmplele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu unele mișcări ondulatorii alunecând din mâinile fetei, proiectându-se pe podea cu zgomot și furișindu-se printre obiectele de bucătărie. Nervoasă, Carla mai Încercă, dar, cu acelaș rezultat. In cele din urmă, se adresă bărbatului: „Dragul meu, vino, ajută-mă...Drept să-ți spun, așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă, de fapt uriașul cu pupilele puternic dilatate la el privea amenințător. Dar, curios, lui nu-i era teamă privindu-l cu interes. Își amintea perfect
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ele constituind, subiect de râsete a copiilor, În mod deosebit a unor „gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții, groază și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]