5,281 matches
-
scriitori ca Peele, Greene, Marlowe și Kyd. *19 În numeroase cercetări de acest fel analiza stilistică este combinată fără discernământ cu studiul unor legături de ordin tematic, al izvoarelor și al altor aspecte, cum ar fi, de pildă, acela al aluziilor repetate, în asemenea cazuri, stilistica nu este altceva decât un instrument pus în slujba unui scop străin: identificarea unui autor, stabilirea autenticității unei opere, o muncă de detectiv care poate, cel mult, să pregătească terenul pentru cercetarea literară. Spinoase probleme
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Roșa Dartle (dart = suliță ; startle = a înfiora, a face să tresară), domnul și doamna Murdstone {murder = omor, asasinat ; stone = piatră, sugerând și "inimă de piatră"). Numele de Ahab și de Ishmael folosite de Melville arată ce se poate realiza prin aluzia literară - în acest caz biblică - ca metodă de caracterizare a personajelor. *17 Există numeroase moduri de caracterizare. Romancieri mai vechi, ca Scott, își !prezintă fiecare personaj mai important printr-un paragraf în care descriu în detaliu aspectul lui fizic și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nevoie, întregul discurs (în acest caz fiind numit context tematic). Dacă se are în vedere ceea ce se spune efectiv, atunci contextul verbal este pozitiv. Contextul este negativ dacă se omite intenționat ceva, dar se lasă să se înțeleagă prin insinuare, aluzie sau sugestie (ibid., pp. 320-321). Contextul extraverbal se constituie "din toate circumstanțele de natură nelingvistică ce sunt percepute în mod direct de către vorbitori" (ibid., pp. 321-322). Eugeniu Coșeriu consideră că acest tip de context este de mai multe feluri: fizic
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
îl consideră Mîntuitorul neamului ivrit pe regele persan Cirus! Prea des este învîrtit adevărul și falsificat numai pentru turta lor! Deși avem mai multe scrieri din perioada cînd Ili a fost asasinat de către iudei, nu există nici cea mai mică aluzie la aceste evenimente atît de tragice. Este bizară, enigmatică și suspectă tăcerea lui J. Flavius. El care s-a născut la cîțiva ani după răstignirea lui Ili, a fost rabin al templului din Ierusalim, cunoscînd foarte bine sectele saduceilor, fariseilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unirii Moldovei cu Țara Românească. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza, la 24 ianuarie 1859, reprezenta o încălcare a prevederilor Convenției de la Paris (1858) și deschidea „politica faptului împlinit” în relațiile diplomatice cu Marile Puteri. Presa europeană făcuse câteva aluzii la posibilitatea dublei alegeri. Încă înainte de alegeri Boul le considera ilegale, dar având în vedere atitudinea celorlalte puteri, acesta îl sfătuia pe Ali Pașa să „închidă ochii cu privire la așa-zisele ilegalități (...) și să evite convocarea unei reuniuni a conferinței care
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
fie servite ca fel de mâncare cuiva căruia îi e foame. Asta dă leșineală" . S-a scris frecvent despre eseul polemic intitulat Tremuricii, străbătut de puternice nervuri pamfletare și îndreptat împotriva devierilor, exagerărilor și fanatismelor ortodoxiste din cultura noastră, cu aluzii și trimiteri explicite la peisajul literar interbelic. În opinia lui Vladimir Streinu, Tremuriciul-individ reprezintă o "existențăsumă", având în spatele său o întreagă clasă, de unde valoarea lui, să-i zicem exponențială. Ce sunt Tremuricii? La această întrebare criticul răspunde cu o vervă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la rubrica tradiționalism, așa cum consideră unii clasificatori recenți 1, căci el descurajează explicit orice preluare conformistă și exterioară a tradiției. Chiar dacă nu așa metodic ca René Guénon, André Scrima se referă la carențele constitutive ale modernității. El vorbește undeva, cu aluzie la teoria hindusă a ciclurilor cosmice, despre solidificarea accelerată a umanității actuale, din ce în ce mai puțin capabilă să se miște pe verticala lumilor. Asemenea, de pildă, lui Gabriel Marcel, el consideră că Dumnezeu e mort reprezintă proiecția și dovada morții omului, care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sunt”[7, p.330]. Prin intermediul acestei opere, elevii descoperă cum erau oamenii („Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era!” și Locuitorii din Ocea „alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar” - aluzie la zgârcenia acestora), ce îndeletniciri aveau, cum se organizau („Într-un colț al odăiei, câteva merțe de fasoleș în altul, sămânță de cânepăș în al treilea, o movilă de mere domnești și pere de Rădășeni”), tehnici ale descântecelor („oleacă ce
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
că suveranul nu este parte a contractului original. O serie de exegeți importanți ai filosofiei lui Locke (Peter Laslett, în primul rând) au considerat, în schimb, că adversarul direct din Al doilea tratat este tot Filmer, chiar dacă se fac anumite aluzii și la doctrina lui Hobbes. Conform altor exegeți, Locke produce în Al doilea tratat o teorie științifică a societății, întemeiată pe ontologia din Eseu asupra intelectului omenesc; prin urmare, tratatul nu trebuie neapărat considerat ca fiind o polemică. Peter Laslett
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
român, națiunea română ar fi „inventată”, creată la comandă în 1862, iar locuitorii statului România aparțin unui număr de trei popoare: moldoveni, valahi și ardeleni sau transilvăneni. În timp ce laudă „înțelepciunea Rusiei”, care nu are pretenții teritoriale la Ucraina și Bielorusia (aluzie evidentă la statul român), Vasile Vieru neagă, totodată, însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
aproape un secol de la anexarea Bucovinei, caracterizarea României din 1859 ca stat național combate chiar teoria existenței unei națiuni moldovenești între Carpații Orientali și Nistru, reducând-o doar la malul stâng al Prutului. Pe de altă parte, Gheorghe Rusnac făcea aluzii la necesitatea creării unei „Moldove mari”. În 2003 președintele Voronin participa la conferința de constituire a unei noi uniuni a scriitorilor, intitulată „Nistru”, alternativă la cea existentă, și care în 1989-1991 depusese eforturi eroice pentru propășirea statului moldovenesc. Voronin critica
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
sensul. Filosofia lui Blaga este în fapt un pariu/pact metaforic cu limba română. În adîncul lor difuz, conceptele acestui autor au o natură metaforică, sînt încărcate de aluziv, dar nu sînt definiții lirice, cum s-a spus. A face aluzie la ceva înseamnă a gîndi prin analogie, ceea ce este o formă de metaforă, cea de-a patra (id est: proporțională), la Aristotel. După cum aceiași termeni blagieni se prevalează de simbol, metaforă și mit, dînd gîndirii filosofului o substanță mitic-simbolică (mitul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cu blînda-i ironie, dar și cu atîtea presupuse înțelesuri că Noica a murit la timp. Recunoșteam trist, în cuvintele și necuvintele cărturarului Antonie, nu o concluzie care ar fi venit dinspre sfera medicinii, atît de exactă în raționamente, ci o aluzie melancolic-livrescă în care se ascundeau reflexele implacabile ale unei epoci, cu logica și compromisurile sale, cu erorile și ororile ei, după cum dezvăluiam, în același enunț sentențios, gîndurile lui Nietzsche din So sprach Zarathustra: "Mulți mor prea tîrziu, și unii mor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lui dealtminteri pentru de altmintrelea sau l-am ortografiat nu cu liniuță, ci cu apostrof. În acest din urmă sens, nu va ezita să dezvolte, în comentariul "L-am, nu l'am", un rechizitoriu scurt și dens cu trimiteri și aluzii cultural-filosofice la antichitate și nu numai la adresa nu doar a celor ce îl ignoră pe măria sa Cititorul, ci și a acelora care transformă articolul de presă într-un con cu venin. Noica invoca, în acel eseu din Vremea, trăsături ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul însuși, ca atare. Literatura sa poate fi deci clasată la rezistența anticomunistă doar în măsura în care Ceaușescu și clanul său reprezentau simbolul sistemului comunist. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de renegat etc.? Iată câteva repere, riguros verificabile, care pot trasa un profil literar, dar și unul moral și civic. De rezistență cu nuanțe de independență cu certitudine; care este direcția generală și esențială a mesajului de rezistență și a aluziei politice? A fi anticeaușist este una, a fi anticomunist, alta. Din acest punct strict de vedere, unele scene din C. Țoiu și chiar din Sorin Titel mi se par mai de rezistență decât ale lui A. Buzura. Nu fac însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constituie faptul că în ciuda chiar și a acestei aprobări foarte oficiale (acordate din motive evidente de imagine externă), în seara premierei s-a răspândit totuși și un manifest la intrarea Operei, profund ostil punerii în scenă a regizorului Andrei Șerban. Aluziile și actualizările sale anticomuniste erau denunțate cu violență 4. Astfel de corpuri străine nu puteau fi în nici un caz asimilate și integrate structurilor culturale oficiale existente. O declară însuși regizorul, care a trecut, suntem siguri, prin momente de mare umilință
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
disponibile în subordine directă, Institutele de cercetare etc. într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care asigură un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit, totuși, esența ultimă, resortul cel mai profund al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
refuz, eludare, sustragere (cei ce au publicat sau nu, sub vechiul regim, cunosc foarte bine aceste procedee); 2. a accepta comanda, dar a o goli cât mai mult posibil de conținutul său real, prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual șopârle etc.; 3. a accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident, o astfel de convenție (unii i-au spus iluzionându-se contract cu puterea), presupune un număr
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a unei întrebări incomode sau creativitate a inconștientului de care vorbesc Marta Petru și Alain Paruit? Un nume în cazul căruia există o intenționalitate recunoscută de Eliade este numele învățătorului Fărâmă (Pe Strada Mântuleasa) tradus de Eliade prin "miez", "fragment", aluzie a aparentei lui fragilități. Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"23. În Încercarea labirintului, Eliade decriptează personajul ca întruchipare a memoriei, "puer-senex: copil și bătrân în același timp. Puer-senex și Puer-aeternus: veșnic renăscând, veșnicul renăscut"24
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
substantive cu determinanți nehotărâți: "din afară, din altă lume134" traduc teroarea (non) ființei ubicue a Christinei, iar sublinierea grafemelor redau plusuri de semnificație). Numele lui Egor ("nume ciudat..." 135) dobândește seme aferente datorită ironiei intertextuale din sintagma viteazul nostru Egor. Aluzia la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație - limită (în astfel de situații "absolut fără ieșire" personajele din Podul își spun "trebuie să existe o ieșire!"136
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cartea Elenei Niculiță-Voronca167), povestește despre o fată care se îndrăgostește nu de feciorul de împărat, ci de fiul zmeului Parcă nu mai e om, ci zeu, fiul zmeului din povești"168); sugestia o găsim și în profesia lui Andronic - aviator, "aluzie la aripile pe care le are un balaur: târâtoare care zboară"169. Șarpele-balaur din descântec are, în mitologia românească, semnificația zburătorului, spirit al iubirii interzise; formele pe care le ia sunt fie ale unui șarpe, fie ale unui băiat frumos
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obiect pe Corneliu Zelea Codreanu, evidentă chiar în numele personajului, Cucoaneș "cel retras în considerațiile-i mistice până la pierderea simțului realității - a celei de toate zilele (lui Codreanu i se spunea Coco de către adversari și Cuconu' de către țărani)"210. Deși recunoaște aluzii posibile la Codreanu (creșterea vertiginoasă și fără motiv a lui Cucoaneș, la București, în iulie 1933, din ce în ce mai mare față de lumea de pitici în care trăiește, posibila echivalare a profesorului de medicină cu profesorul de metafizică, Nae Ionescu etc.; evidentele sugestii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
București, în iulie 1933, din ce în ce mai mare față de lumea de pitici în care trăiește, posibila echivalare a profesorului de medicină cu profesorul de metafizică, Nae Ionescu etc.; evidentele sugestii metaforico-poetice ale numelui Codreanu - etimonul codru), Matei Călinescu respinge această teză, considerând aluziile prea vagi și alegoria Cucoaneș- Codreanu lipsită de confirmări în vreuna din scrierile lui Eliade (memorii, jurnale, publicistică etc.). Rămâne, în schimb, posibilă o interpretare prin grila unor teme și idei recurente în proza lui Eliade, povestea putând fi citită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dezlege "misterul lui Adrian" sau "complexul Poetului". În planul lumii de dincolo, poetul amnezic interpretează "la Vedova, cu majusculă și încărcată de simbol, ca la Dante"543, ca simbol al bisericii romano-catolice (în textele grupării Fedeli d'Amore se întâlnește aluzia la o "văduvă care nu este văduvă": "Madonna Intelligenza 544"); de altfel, în acest plan toate supranumele sunt încărcate de simbol (Il Comandante, Sylvia), "fiind semne ale canalului comunicativ dintre dincoace și dincolo"545. Relația de sinonimie - creată prin intensiune
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]