39,601 matches
-
de efort, iar munca la câmp chiar nu mi se pare grea. Am spus că nu pot suferi să discut sau să aud despre război, dar m-am trezit spunându-vă totul despre „prețioasa mea experiență“. Oricum, aceasta-i singura amintire din război pe care am chef s-o povestesc. Restul e foarte sugestiv în rândurile amintite: „Anul trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
luat de la el niște romane scrise de dumneavoastră și le-am citit. Pe unele le-am considerat interesante, pe altele nu. Vă mărturisesc că nu eram o cititoare pasionată. În ultimii șase ani însă - n-aș putea spune exact de când - amintirea dumneavoastră s-a infiltrat în sufletul meu precum ceața pătrunzătoare. Ceea ce s-a întâmplat pe treptele clădirii de la subsol îmi este foarte viu în minte. Am impresia că acea clipă a fost suficientă ca să-mi pecetluiască soarta. Mi-e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ci o percepție subiectivă a ei: un joc de lumini, o densitate coloristică specială, o anume relație dintre planurile picturale, dintre "plin" și "gol"... Descriind relații între obiecte și întâmplări domestice, scenele sale de interior reprezintă construcții artificiale ce alătură amintiri disparate, captate în momente diferite. Similar, timpul joacă un rol esențial în procesul de descoperire a semnificației unei compoziții de Bonnard. O simplă privire, în urma căreia ești orbit de bogăția de culori, este insuficientă și înșelătoare. "Încerc să reproduc senzația
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
dorit recapitulări de senectute ale unei opere complexe menite a-l impune prin evi pe spiritus re(fle)ctor, pe creatorul de geniu cu avatariile sale. În Orient Express (2004), Sergiu lua chipul emfatic, grandilocvent al prințului Moruzzi, trăind din amintirea tinereții tumultuoase întruchipată de Dan Bittman, cel cu albumele holografice Banii vorbesc ("Banii vorbesc, Banii vorbesc,/ Unii te ridică, alții te lovesc etc") sau Stai în poala mea, hit hâtru al cărui refren plin de substanță nu mi l-am
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa de pe Fontana VIII CĂTRE
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de bănuieli. Amintiri care nu se încheagă, chipuri după care nu poți să te întorci, parcă legat cu blestemul orfic al unei ieșiri din infern. Și, deopotrivă, cu celălalt, al unei înălțări nedorite, nunta necesară, vorba lui Barbu, asupra căreia toate tac. Iată
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
organizării, meritul aparține directorului de la Accademia di România, Mihai Bărbulescu, si directorului Institului Cultural Român, H.-R. Patapievici. Datorită lor, Noica a avut un ecou în Italia. Un gînditor nu există decît în măsura în care supraviețuiește în memoria altora. Fără o asemenea amintire retrospectivă a cărei expresie finală să culmineze într-un șir de studii exegetice pe marginea filozofiei sale, Noica ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă). Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii / din care ciugulesc din cînd în cînd / amintiri despre viața placebo a poetului" (păpușa cu cortex de păpușar). Inevitabil, artificiul implică dedublarea, cu aceeași melancolică relație dintre esență și aparență, cu aceleași tînjitoare năluciri ale unei consubstanțieri prohibite: "un germen de realitate un ritm cu dublu sens / mă
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
făcută de un cronicar mai degrabă martor al întâmplărilor sau om foarte bine informat decât tradiționala voix de Dieu, al cărui stil combină limba din cronicile secolului al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine să facă deliciul unui cititor "inocent
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
ca actor, spre deosebire de Simona Popescu în rolul Irinei. Filmul lui Gruzniczki ne arată un regizor cu posibilități, dar care mai are multe de învățat. Filmele "semnate" de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu, grupate sub titlul Amintiri din Epoca de Aur și care s-au bucurat de Mențiunea specială a juriului Zilelor Filmului Românesc au atras mai puțin atenția. Proiectul lui Mungiu are însă o valoare care depășește cadrul fiecărui film luat în parte, proiect care ar
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
se reface fără urmă. Toată claritatea lumii absoarbe viața noastră." (p. 137). E claritatea, mai bună decît a oricărei poze în culori, a fotografiei în sepia. Frumoasă, suplă, elegantă. În contururile ei, cîtă umbră! Cîtă nevoință trăită, pentru liniștea unei amintiri...
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
de vedere potrivnic literaturii de divulgări autobiografice: „Solicitat ș...ț să mă scormonesc (scrie poetul în însemnările Dintr-un foișor 1), una din cele mai frumoase „proze” argheziene), am analizat și, ajutat de lene, am ajuns la încheierea că nicio amintire nu plătește cerneala cheltuită pentru a i se acorda relief”. Obiecțiile pe care se întemeiază această „încheiere”, tipărită la începutul însemnărilor Dintr-un foișor, trec „ca șerpii când se plimbă” printre o seamă de divagații și de paranteze, mai mult
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
sau mai puțin tangente la îndemnul lui Caracostea. Dar nu sînt, cum li s-a părut unora că ar fi, doar argumente pro domo sua, ci alcătuiesc totodată și o suită de observații critice „scrise pe dedesubt” despre literatura de amintiri autobiografice - o literatură falsă dacă încearcă reconstituirea trecutului pe criteriul istoric, întrucât realitatea este întotdeauna mai vastă decât momentul trăit, iar transcrierea amintirilor din memorie este inevitabil subiectivă. Și mai este și neinteresantă, dacă autorul nu reușește să transfere faptele
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
domo sua, ci alcătuiesc totodată și o suită de observații critice „scrise pe dedesubt” despre literatura de amintiri autobiografice - o literatură falsă dacă încearcă reconstituirea trecutului pe criteriul istoric, întrucât realitatea este întotdeauna mai vastă decât momentul trăit, iar transcrierea amintirilor din memorie este inevitabil subiectivă. Și mai este și neinteresantă, dacă autorul nu reușește să transfere faptele brute în plan literar și să găsească totodată un ton sau o nuanță de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
trăit, iar transcrierea amintirilor din memorie este inevitabil subiectivă. Și mai este și neinteresantă, dacă autorul nu reușește să transfere faptele brute în plan literar și să găsească totodată un ton sau o nuanță de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta lor materialitate, sînt lipsite de valoare. Pentru a le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet, pe-ncetul S-a iscat din morți poetul Ca un cerc dintr-un pătrat” scria Tudor Arghezi în
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet, pe-ncetul S-a iscat din morți poetul Ca un cerc dintr-un pătrat” scria Tudor Arghezi în Inscripție pe ușa poetului, publicată în 1945. Desigur, pretenția riguros documentară a
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor amintiri și al propriei opere. „Amintirile, treptat, Au scăzut, și-ncet, pe-ncetul S-a iscat din morți poetul Ca un cerc dintr-un pătrat” scria Tudor Arghezi în Inscripție pe ușa poetului, publicată în 1945. Desigur, pretenția riguros documentară a unor comentatori cuprinde un oarecare
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
Tudor Arghezi a planului ediției Scrieri cuprinzând 61 de volume, reușisem să adun vreo 300 de pagini, cărora le adăugasem, uneori subt formă de note sublineare, mărturisiri nescrise ale poetului, provocate de tangențele textelor pe care i le citeam cu amintirile scriitorului lor. Bineînțeles că i-am prezentat proiectul cărții și că, dorind să-i cunosc opinia, i-am și citit mai multe pagini. A fost de acord cu publicarea antologiei, dar numai după apariția ultimului volum, al 61-lea, din
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia vizionării celui mai prost film al regizorului.
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
de radio vechi/ vântul trandafiriu cum o roză în fereastră/ soarele se transforma-n fulgi se destrama/ apa cotcodăcea se agita cum o găină/ etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
unei maturități oglindind profilul normal al deceniilor ce îngăduiau contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin cimitirul din Constanța,marcate de-o reverie gratuită, întrucît ne încredințează că "nu cunoșteam pe nimeni din cei înmormîntați", urmează Facultatea de litere din București, audiind și cursurile de filosofie, cu dascăli de înalt nivel, și colaborînd la
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și exemplare al căror chichirez îl dă amintirea vreunei lecții de școală, a vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea vechilor biblioteci și omorîrea, prin înstrăinare, a unor tandrețuri de familie, aniversări cînd mai era șic
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]