8,976 matches
-
pre ne apare ca o imperioasă necesitate imp de educatori ai copiilor, ai tineretului Tuturor acestora ei vor trebui să le adres adevărat model de viață familială. Dar nu numai atât. Viața de fa familial în care trăiește își pun amprenta relațiilor lui sociale, mărindu-i sau dim existente între soți, între părinți și copii activitatea socio-profesională a celor doi școlare ale copiilor. Pornind de la acest ∗ Studiu publicat în Revista de pedagogie de trăirea plenară a vieții de gătirea pentru viața
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și gazele de la țevile de eșapament, pe care acestea le răspândesc din belșug. Ajungând la rondul de la Agronomie, mă urc într un tramvai din cele lungi, moderne, silențioase și elegante, cu scaune tapițate. Și aici ieșenii și au pus imediat amprenta lipsei lor de civilizație: stofa de la fotolii este murdară sau tăiată, mânerele de sprijin ale băncilor sunt rupte, pe spatele unor scaune au apărut desene și scrisuri pornografice, multe geamuri sunt zgâriate. În vagonul în care mă aflam, când coboram
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mulți nu văd în celălalt, în mod ineluctabil, decît un potențial conflict. Cum spunea Sartre, "celălalt ca viziune nu este decît aceasta: transcendența mea transcendată". Celălalt și sinele meu se ating, pot chiar fuziona, rămînînd totuși entități diferite. El recunoaște amprentele mele în sinele său, iar eu îl recunosc pe el în mine, sau invers. E o tatonare reciprocă pînă la identificare, pînă la unificare. Celălalt mă atestă, în mod direct cel mai adesea, iar uneori indirect. Și eu îl validez
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat profund în societatea, politica și economia franceză, și-au pus amprenta în moduri dintre cele mai ciudate. Rezultatul, Franța a devenit "bolnavul Europei". Dacă-l întrebi pe Jacques Attali, îți va răspunde că Germania joacă acest rol și nu Franța. Dar nu este adevărat, Germania are niște indicatori mult mai buni
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mor", cum ar spune Eugen Ionescu, în sensul că se închid în sine și nu-și dezvăluie misterul. Iar bietul filosof se sfîșie între ele. Prin tot ce gîndim, ce rostim, luăm atitudine în eternitate, rămîne înscris ca simboluri, ca amprente pe Conștiință. În circumstanțe favorabile se activează, producînd cine știe ce efecte, asupra noastră inclusiv. A devenit primejdios, chiar tragic să mai fii om, cu tot ce am semănat în urmă, prizonier între atîtea universuri ce concurează pentru el. Noroc că multe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fiecărui termen sau sintagme trebuie luat în considerație în lumina propriului context istoric și sistemic. Practic, Orientul nici nu a cunoscut gîndirea modernă decît tîrziu, spre secolul XX, și atunci sporadic și incomplet, dezvoltîndu-se cu destulă dificultate, date fiint puternicele amprente tradiționaliste. Răsăritul nu a avut o Reformă și nici ceva echivalent Revoluției franceze, care a înlocuit în Occident mîntuirea cu progresul. Iarăși, Orientul nu a cunoscut ideea de evoluție, neînțelegînd cum ceva nou poate fi mai bun decît ceva vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la cale, omul nu se naște liber. El vine deja cu niște predispoziții, cu niște apriorisme, se naște într-o familie, într-o comunitate unde întîlnește imediat tot felul de condiționări și constrîngeri, tradiții și obișnuințe, reguli care-și pun amprenta pe personalitatea sa în formare și o orientează pe un anumit făgaș al posibilului. Oricît m-am străduit, nu am găsit o definiție mai bună a libertății decît tot cea chinuită de Engels, după care "libertatea este necesitatea înțeleasă". Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
au învățat istoria prin intermediul istoriografiei în curs de elaborare în Occidentul creștin, adică prin versiunea lacrimală a istoriei evreilor. Misticismul ca antidot al suferinței Dacă istoriografia produsă în lumea sefardă în secolul al XVI-lea și-a pus într-adevăr amprenta pe scriitura istorică așkenază din modernitate, inspirația mesianică de care era, în parte, animată a influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
politice, cum ar fi Jeremy Bentham (care vorbește despre durere și plăcere ca determinante fundamentale) sau Adam Smith (care vorbește despre simpatie, egoism, suferință și pasiuni) și neoclasicilor (Francis Edgeworth, Vilfredo Pareto sau Irving Fisher). De asemenea, este larg cunoscută amprenta psihologică a operei lui John M. Keynes, pe care George Akerlof o consideră o contribuție avant la lettre la economia comportamentalistă. Apoi, instituționaliști ca Wesley Mitchel și John M. Clark sunt apropiați și de comportalism. De asemenea, economiștii din școala
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lung lanț muntos din lume. E străpuns de fluvii însoțite de câmpii mănoase, unde au înflorit civilizații mărețe. Imensitatea și diversitatea reliefului au transformat Eurasia în principala scenă pe care s-a jucat istoria umanității. Cadrul natural și-a pus amprenta, inevitabil, asupra evoluției socio politice a supercontinentului. Eurasia a devenit adăpostul unui rezervor uriaș de populații din care aveau să țâșnească națiuni făuritoare de istorie și progres, zidindu-se în permanență temelia evoluției omului. Și nimic nu pare să schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rândul unor așezări care nu aminteau prea mult de trecutul moldovenesc... Și, în special, se aflau într-o zonă periferică, ușor de controlat. Așa s-a optat pentru Cernăuți, care, spre deosebire de Suceava, Rădăuți și Siret, nu purta foarte mult din amprenta moștenirii moldovenești (monumente, clădiri etc.). Casa de Habsburg a ales Cernăuțiul drept capitală a Bucovinei întrucât a dorit să creeze un oraș nou care să reflecte caracterul austriac în întreaga provincie anexată. Ca poziționare, Siretul și chiar Rădăuțiul erau mult
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
multă dificultate dintr-un motiv foarte simplu. În plină epocă a naționalismului, în numele căruia se purtase și marele război, Bucureștiul era cu mult mai românesc decât Brașovul. g. Sub puterea metamorfozei În Antichitate, procesul de urbanizare a purtat în spațiul românesc amprenta puternică a civilizației greco romane. Desigur, a existat o nuanță care le diferenția semnificativ. Orașele grecești de pe litoralul pontic aveau preponderent un caracter comercial, în timp ce în Dacia romană, jucau precumpănitor un rol militar. În Evul Mediu, Transilvania a cunoscut, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au influențat distinct soarta țărilor române. Astfel, axa vest est a fost responsabilă de destinul Moldovei. Cea pe direcția sud est s-a înrâurit profund asupra dezvoltării Moldovei și Munteniei. Iar cea situată pe linia sud vest și-a pus amprenta hotărâtor asupra evoluțiilor din Muntenia și, mai ales, Transilvania. În al doilea rând, exceptând ruta sud est, care își desfășura un segment și la noi, am fost conectați la celelalte două trasee numai prin intermediul unor drumuri secundare. În raport cu Stambul (Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Numeroasele pasuri care traversează Carpații au favorizat o anumită omogenitate etnică. Poate fi întâlnit, de regulă, același fond ancestral pre indo european tracizat și apoi romanizat, slavizat sau maghiarizat, după caz. Poziționarea și forma acestor lanțuri muntoase și-au pus amprenta pe traseul care se dirija din Asia Centrală spre Balcani. Au funcționat ca niște obstacole naturale, chiar dacă au făcut-o într-o manieră diferită. Pe de o parte, înfățișându-se ca o barieră impenetrabilă, în spatele căreia s-a ascuns o puzderie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în vedere că arealul indian a fost punctul inițial din care s-a dirijat prima mare migrație în interiorul Eurasiei (Hg F). Din acest bloc imens s-a dislocat și ultimul fragment, de o mai mică mărime, care și-a pus amprenta genetică asupra continentului nostru, inclusiv pe plaiurile mioritice (romii, în special purtători ai Hg H). Rolul important ce revine subcontinentului indian se datorează poziționării sale geografice. Avem în minte imaginea unui pivot care susține întreaga Eurasie spre interiorul căreia dirijează
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Marii Britanii 93 sau nordul Americii. Cei care pleacă spre Soare Apune, aparțin unor categorii mobile prin excelență. Fie au tradiție comercială (parși, sikhi, tamili chettyar), fie sunt mai avansate cultural educațional (punjabi, malabarezi, bengalezi), ceea ce înseamnă că își vor pune amprenta genetic, dar și civilizațional. Țara noastră a fost ocolită, momentan, de acest aflux, probabil din cauza situației economice, dar este vorba numai de o chestiune de timp. Să scrutăm chiar de azi depărtările, unde vom zări noul val migrator care se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nord, iar cea de a doua (Hg O), spre sud. În schimb, cealaltă parte care a rămas pe loc (Hg NO) a generat în timp o secvență distinctă (Hg P), din care au rezultat două genotipuri ce și-au pus amprenta decisiv asupra istoriei umanității. Primul (Hg Q) s-a deplasat spre nordul Asiei, unde a participat la sinteza popoarelor turco mongole, iar un trib restrâns s-a aventurat peste strâmtoarea Bering, unde s-a amestecat cu grupul anterior (Hg C
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
călcat pământurile, nu a reușit să-și impună limba. Această neputință a constituit, pe lângă risipirea moștenirii genetice în războaie, una dintre cauzele majore ale vremelniciei lor. Dintre structurile imperiale extinse peste teritoriile noastre, doar două au reușit să-și pună amprenta lingvistic, respectiv Roma și Stambulul. Impactul lor a fost diferit, variind în funcție de anumiți factori politici și culturali cu care s-au aflat într-o relație direct proporțională. Deși urmașii lui Romulus stăpâniseră pentru scurtă vreme Dacia, influența masivă a latinei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
diferit, care au modelat fondul lingvistic autohton. Nu putem discuta de o filiație clasică de la limba latină la cea română, așa cum se întâmplă în cazul italienei, de pildă. Dar, totuși dintre toate înrâuririle, latina și-a pus cel mai vizibil amprenta. Marcarea profundă și durabilă a limbii noastre de către latină se explică prin faptul că Dacia a fost cucerită de cea mai importantă forță politică și culturală care a existat vreodată în istoria umanității: Imperiul roman. Așa avea să se nască
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
supuse unui proces de satemizare (redus, în cazul limbilor balcanice, masiv, pentru cele baltice). Ulterior acestui moment, diversificarea limbilor s-a accentuat treptat odată cu creșterea invaziilor migratoare și a imperiilor care s-au extins în Balcani. Fiecare și-a pus amprenta, într-o mai mică sau mare măsură. În acest fel, multe limbi au ajuns să aibă un grad diferit de mixare. Inclusiv româna, conține, pe un fond latin centum, elemente de substrat sau adstrat satem. g. Unitatea limbii române Indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cele muntenești (din zona Brașovului și Sibiului). În Moldova, există tendința de a observa în specificul graiurilor, determinat de fenomenul palatizării, o influență slavă (pe filieră rusă sau ucraineană). Ar fi nevoie să vedem dacă nu cumva, de fapt, această amprentă are o origine carpică. Dunărea de Jos, ca palcă turnantă între legăturile terestre și acvatice ale Munteniei și Moldovei, a reprezentat o regiune de interferență între fonetisme trace, asemănătoare celor carpice. De altfel, nu putem face abstracție aromâna și meglenoromâna
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
est de Sofia, spre Plovdiv. 131 Dovada asimilării constă în puternica similaritate etnografică a bulgarilor din nord, de la Vidin la Silistra, cu muntenii și oltenii. Practic, întâlnim aceleași dansuri, ritmuri și costume populare care, spre est, în Dobrogea, capătă o amprentă mai puternică orientală (turcească, mai ales). 132 De pildă, ne referim la: Reni (care provine din latinescul renie / arina nisip și înseamnă grindurile de nisip), gârla Repedea, care leagă lacul Ialpuh de Dunăre, culmile deluruoase Malu Mare, Pietroasa sau numele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
transparență în mecanis-mele decizionale. Dar și alte țări estice așteaptă încă prea mult de la stat, în timp ce în altele interesante piețe funcționale au prins contur. Pe ansamblu, țările est-europene nu au produs, după 1989, un model propriu de societate, chiar dacă există amprente originale, ele preluînd modelul european, mai bine zis fiecare preluînd nuanța de ca-re s-a simțit mai apropiată. Integrarea e un pro-ces în curs și el se intensifică, deși, abia ieșite din bezna comunistă, aceste țări s-au confruntat di-rect
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
un cîmp universal personal avînd aceleași trăsături. Se pare că universul se află într-un stadiu destul de timpuriu al istoriei sale. Ponderea aparține viitorului, iar noi putem studia această realitate viitoare, mai ales starea sa finală, în măsura în care ea lasă o amprentă asupra prezentului. Tipler propune un fundament fizic pen-tru acest studiu al viitorului ultim, presupunînd că universul trebuie să fie capabil să susțină viața la infinit. Acesta este un postulat frumos, iar un postulat frumos e mult mai probabil să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a crescând cu 40% în zece ani, de la 395 în 1995 la 560 în 2004. Oferta pletorică, dorința de rentabilizare rapidă, puternicele dispozitive promoționale au antrenat o reducere a duratei de viață a produselor culturale. Scurtarea timpului și-a pus amprenta și asupra ritmului realizării de opere spirituale. Cartea devine tot mai mult un produs cu circulație ultrarapidă pe rafturile librăriilor. În prezent, o treime dintre cele 550 de săli pariziene propun câte un film nou în fiecare săptămână. În 1956
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]