1,733,188 matches
-
nou, în stilul de lucru al Cercului studențesc de către profesorul Mihai Nichita: armătura științifică fără cusur, dar și imaginația creatoare a acestui îndrumător de vocație, neobosit și neintimidat de presiunile din deceniile totalitare, au făcut ca, timp de treizeci de ani cît l-a păstorit, forul de efervescență juvenilă al clasiciștilor să atragă magnetic pe cei dotați. Creativitatea acestora a fost stăruitor încurajată apoi de următorii îndrumători, Ilieș Câmpeanu și Liviu Franga. Acest stil de lucru continuă, precum se vede, să
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine cu parfumul
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine cu parfumul;/ vîntul de primăvară îmi amintește de întîia femeie/ cum venea și se-mprăștia ca un evantai/ aveam douăzeci de ani și despre dragoste nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era și de așteptat, se
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
mă privește, am trăit acest moment fără nici o zguduire, fiindcă modul poetic meivănescian îmi este familiar încă de la târzia sa revelare publică (născut la București pe 26 martie 1931, autorul a debutat editorial după vârsta de treizeci și șapte de ani). Îmi trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu fie citit până la capăt - de vreme ce nu are capăt! Întru adevăr, tonul liric al lui M. Ivănescu rămâne neverosimil de egal
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze cu constatarea că femeile spun multe extravaganțe - reacționează cu o rituală îngrijorare: „pe o roată/ de spaimă încet rotitoare, eu mă roteam/ în jurul ei în timpul meu, indiferent/ întors cu fața lucie spre ea - și neatent
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
roteam/ în jurul ei în timpul meu, indiferent/ întors cu fața lucie spre ea - și neatent,/ împingeam la o parte gândurile pe care nu vroiam/ să o las să le vadă”. Ce poate avea a-i ascunde Mircea Ivănescu iubitei sale? Peste ani, în „mopete și indiferența”, poetul își exprimă invidia erotică: „dr cabalu stă la masă cu o zeiță. mopete/ în spatele lor se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
întregime pe autor. Uneori, un gest oarecare de pe la începutul cărții îți revine în memorie după foarte multe pagini dense, precum „răsturnarea capului”. Un peisaj de toamnă se termină astfel: „și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă -/ și ți se face frig”. Aceeași mișcare revine în finalul unei reverii asupra glacialității ce pare a nu avea sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p. 242). Aici, autorul propune o analogie între existența umană și... gesturile unui joc (de copii, dar și de adulți?) - pe care
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
relatat că în viața de toate zilele devenise cunoscut ca un bătăuș și un violator de femei (lucru confirmat și de un martor atît de serios precum Simone de Beauvoir în scrisorile ei către Nelson Algren, iubitul ei american din anii ’50, strînse nu de mult în volum). Și cine era mai autentic? Mircea Eliade, istoricul religiilor, autorul unor povestiri de neuitat, precum La țigănci sau tînărul propagator al ideologiei legionare, a urii de rasă? În cazul lui Eliade și al
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
Sub egida semnificațiilor acestui emistih al lui Shakespeare, prin care Hamlet Își rostește Îndoiala, putem să așezăm perspectiva devenirii anului 2010 la nivel planetar. Căci miza unei păci durabile abia se Întrevede printr-o acalmie mai mult programată și asumată (nu reală !) de marile puteri, fie de Uniunea Europeană, fie de Rusia ori de USA. Forța economică a Chinei, a Japoniei
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
companii și monopoluri În restul lumii, căci legea concurenței devine neiertătoare. Și monedele naționale, echivalente nedezmințite ale tranzacțiilor de orice fel, au intrat și În atenția noastră, a oamenilor de cultură, mai accentuat În actuala criză mondială, declanșată cu doi ani În urmă. Totul În jurul nostru s-a manifestat parcă diabolic de concret, tinzând să schimbe și natura relațiilor dintre oameni. Fapt lăudabil Însă că munca de cercetare În domeniile tehnic și științific nu a stagnat, logic, nici n-ar avea
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
un soi de tabula rasa din toată literatura română scrisă înainte de venirea comuniștilor la putere. În timp, lucrurile au revenit oarecum la normal, marii clasici și-au recîștigat locul pierdut prin vremelnica lor trecere la index, astfel încît, la sfîrșitul anului 1989, exista în literatura română un canon literar hibrid (în continuă transformare și cu goluri tot mai mari, dat fiind faptul că operele scriitorilor imigrați sau doar ostili regimului politic erau automat scoase din circulație), combinație între marile valori recunoscute
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
o revizitare periodică a operelor literare mai vechi, menită să le ofere un „certificat de sănătate” din perspectiva noului „air du temps”. Adept necondiționat al revizuirilor, Ion Simuț a încercat trăinicia unui monument al prozei românești, Liviu Rebreanu, încă din anul 1997 cînd a publicat masivul studiu Rebreanu dincolo de realism (Editura Bibilioteca Revistei „Familia”). Opul este un exemplu de cum se poate reevalua critic opera unui scriitor de mult canonizat, despre care se crede îndeobște că nu se mai poate spune nimic
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
spre experiențele estetice ale vremii sale. Chiar dacă nu le-a împărtășit, Rebreanu a fost la curent cu tehnicile moderne ale timpului său și, voit sau inconștient, realismul său este unul corupt de realitatea spirituală a epocii în care trăiește. În anii ’20-’40 ai secolului XX nu se mai putea scrie ca la mijlocul secolului al XIX-lea și Rebreanu este primul prozator român care a înțeles acest lucru. De altfel, criticii sînt la unison în a saluta în apariția lui Ion
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
primului mare romancier român. Capitolele Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism sînt fundamentale pentru înțelegerea întregii complexități a operei lui Rebreanu și un exemplu de cum poate fi interpretată opera unui scriitor interbelic cu uneltele criticii literare de azi. La șase ani după Rebreanu dincolo de realism, Ion Simuț revine asupra subiectului Liviu Rebreanu prin publicarea unei ceva mai succinte monografii. Întrebarea firească pe care și-o pot pune cititorii în fața acestei noi apariții editoriale este aceea dacă, la capătul celor șase ani
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
ani după Rebreanu dincolo de realism, Ion Simuț revine asupra subiectului Liviu Rebreanu prin publicarea unei ceva mai succinte monografii. Întrebarea firească pe care și-o pot pune cititorii în fața acestei noi apariții editoriale este aceea dacă, la capătul celor șase ani, criticul a simțit nevoia să facă o... revizuire a revizuirii? Răspunsul la această întrebare este, categoric, negativ. Monografia Liviu Rebreanu nu este decît o variantă condensată a cărții din anul 1997. Ea păstrează fără nici un fel de modificări cele două
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
noi apariții editoriale este aceea dacă, la capătul celor șase ani, criticul a simțit nevoia să facă o... revizuire a revizuirii? Răspunsul la această întrebare este, categoric, negativ. Monografia Liviu Rebreanu nu este decît o variantă condensată a cărții din anul 1997. Ea păstrează fără nici un fel de modificări cele două capitole fundamentale (Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism; e drept în cadrul lor ordinea unor fragmente este inversată, dar aceasta nu schimbă cu nimic datele problemei), scurtează semnificativ secțiunea biografică, elimină
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
că, în pofida metodelor critice tot mai sofisticate și a diversității unghiurilor de evaluare estetică - specifice epocii postmoderne -, opera lui Liviu Rebreanu se ține încă bine, iar coeziunea sa internă nu a avut prea mult de suferit după aproape șaizeci de ani de la trecerea în neființă a autorului ei. Ion Simuț, Liviu Rebreanu, monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 174 pag.
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
de ce Dumnezeu îi permite lui Satan să-și facă de cap și să nu-l suprime. Aceasta, deoarece iețer hara (impulsul natural) face parte integrantă din firea omenească, fără de care omenirea ar fi numaidecât nimicită.” Selecție naturală, cu mii de ani înainte de ivirea darwinismului. În Talmud, nu există o cădere a îngerilor, ca la creștinii obsedați de perfecțiune. Ei sunt doar o invenție, o născocire, închipuire, o abstracție, - la început, îngerii nici nu aveau vreun nume... Prin ei doar se manifesta
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
Marina Constantinescu Astă vară, într-o seară caniculară plină de stele, am văzut la Bulandra “Căsătoria” de Nikolai Gogol, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Același regizor rus care a pus și “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos și, în același timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăși, miracolul coexistenței unui regizor cu o trupă într-un
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Dl Pintea ar trebui să comunice textul incriminator. Îl publicăm oricînd în România literară. Astfel de informații trebuie făcute publice. l Tot din revista bistrițeană aflăm (de nicăieri din altă parte nu ne-a venit știrea) că se face aproape anul de cînd, la finele lui 2002, a trecut în neființă criticul Zaharia Sângiorzan, autor, între altele, a unei lungi discuții, împărțită pe 365 de zile, cu N. St. Dumnezeu să-l odihnească! l O femeie din Nușfalău le-a cunoscut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
el însuși în românește. Ilustrul domn Ibrăileanu n-o publică. l În Axioma prahoveană din septembrie, dl Ieronim Tătaru ne aduce aminte - am uitat cu toții să privim în calendar! - că s-au împlinit în luna a noua exact 175 de ani de la nașterea lui Tolstoi. l Euphorion de la Sibiu (nr. 5-6) e, în bună parte, dedicat Cercului Literar și lui Șt. Aug. Doinaș, la moartea căruia revista a făcut un număr special acum un an. l Revista Secolul 21 a consacrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]