12,966 matches
-
îți par acum la fel de demnă de milă ca și tata, iar ea îmi spune pe un ton cald, greșești foarte tare, Noam, aproape că te invidiez, este mai bine să fii de partea celor părăsiți, eu ridic privirea uimită, firimituri antice de pâine mi s-au lipit de obraji, printre urmele umede de lacrimi, vorbești numai prostii, mamă, ce bine ar fi fost dacă eu l-aș fi părăsit, îmi pare rău de fiecare zi în care am rămas alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de fond și chiar avem de unde alege. Cred că ai fi fericit să te târâi prin zăpadă toată ziua și să transpiri din pricina efortului. La lumina felinarului, Reiko și-a privit mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical antic. — Naoko face deseori asemenea crize? am întrebat. — Din când în când, spuse Reiko, uitându-se de data aceasta la mâna stângă. O apucă uneori, se ambalează și apoi izbucnește în plâns. Dar e bine, zic eu, pentru că astfel se descarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am întors la vremuri de demult, nu-i așa? întrebă ea. — Care vremuri de demult? am reacționat, râzând. S-a întâmplat în primăvara aceasta și dacă primăvara aceasta înseamnă „vremuri de demult“, atunci zece ani în urmă ar însemna istorie antic\, nu? — Asta-i senzația mea, de istorie antic\, spuse Naoko. Te rog să mă scuzi pentru azi noapte, eram un pachet de nervi. N-ar fi trebuit să fac așa ceva după ce ai bătut un drum atât de lung pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa? întrebă ea. — Care vremuri de demult? am reacționat, râzând. S-a întâmplat în primăvara aceasta și dacă primăvara aceasta înseamnă „vremuri de demult“, atunci zece ani în urmă ar însemna istorie antic\, nu? — Asta-i senzația mea, de istorie antic\, spuse Naoko. Te rog să mă scuzi pentru azi noapte, eram un pachet de nervi. N-ar fi trebuit să fac așa ceva după ce ai bătut un drum atât de lung pentru mine. — Nu-i nimic. Dacă poți scăpa astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
treabă duminica. Mâine dimineață, după ce-mi spăl rufele și le pun la uscat, plec la facultate. Am ore de la zece. E cursul la care vine și Midori, „Istoria teatrului - II“. Am ajuns la Euripide. Știți cine a fost? Un antic grec... unul dintre cei trei mari maeștri ai tragediei grecești, alături de Eschil și Sofocle. Se zice că a fost mâncat de un câine, în Macedonia, dar există și alte variante. Oricum, \sta e Euripide. Mie îmi place mai mult Sofocle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
susur al altor mistere. Jacopo Belbo avea dreptate, Rațiunea dăduse greș. Mă grăbeam, se apropia ceasul. Iată metrul, kilogramul, măsurile, false garanții de garanție. Învățasem de la Agliè că secretul Piramidelor se dezvăluie nu prin calcule În metri, ci În coți antici. Iată aparatele aritmetice, triumf fictiv al cantitativului, În realitate o promisiune a calităților oculte ale numerelor, Întoarcere la originile Notarikon-ului rabinilor aflați În fugă pe coclaurii Europei. Astronomie, orologii, automate, vai și-amar de mine de-aș mai rămâne În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
René Guénon, Aperçu sur l’initiation, Paris, Editions Traditionnelles, 1981, XXXIVIII, p. 241) Ne-am Întors la Rio și mi-am reluat lucrul. Într-o zi, Într-o revistă ilustrată, am văzut că În oraș exista un Ordin al rozeicruce Antic și Acceptat. I-am propus lui Amparo să mergem să aruncăm și noi o privire, iar ea m-a urmat cam fără chef. Sediul era pe o stradă secundară, afară era o vitrină cu statuete de ghips care-i reproduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mantră puternică și provoacă curenți fluidici de armonie În psihic, prin chakra, sau Plexul Frontal. „Ce este plexul frontal?” Întrebă Amparo. „O boală incurabilă?” Bramanti preciză că trebuia distins Între adevărații rozacruceeni, urmașii Marii Frății Albe, evident secreți, ca Ordin Antic și Acceptat, pe care el nu era Îndeajuns de vrednic să-l reprezinte, și așa-zișii „rozsicrucieni”, adică toți aceia care se inspirau, din motive de interes personal, din mistica roză-cruce fără să aibă dreptul s-o facă. Recomandă publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al Grației, Mare Comandor al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler al Sfântului Andrei de Scoția sau Mare Maestru al Luminii, Cavaler Mare-Ales Kadosh și Cavaler al Pajurei Albe și Negre. (Înalte grade ale Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio, era - dar de ce oare folosesc imperfectul? ASP-ii Încă mai există, pe-acolo totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. De fapt, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o minune, iar mulțimile venerau minunea, dar adevărata minune e În legea de aur care Îi reglează mecanica tainică și simplă, aeriană și elementară, aer și foc. Iar În ea e acea Înțelepciune pe care au avut-o strămoșii noștri antici și oamenii alchimiei, dar pe care au pierdut-o constructorii ciclotroanelor. De aceea, eu, unul, Îmi Întorc privirea către acest teatru al memoriei, fiu al altora, mult mai vaste, care au fascinat marile spirite ale trecutului, și știu. Știu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spuse Agliè, „suntem curioși! Dar te Înțeleg. Dacă intri mai adânc În misterele hermetice, o să vrei să știi totul despre ele. Ei bine, astă-seară ar trebui să aibă loc, din câte știu eu, inițierea unui nou membru al Ordinului Rozei-Cruce Antic și Acceptat”. „Putem vedea și noi?” Întrebă Garamond. „Nu se poate. Nu trebuie. N-am putea. Dar o să facem ca personajele acelea din mitul grecesc care au văzut ce nu trebuia, și o să Înfruntăm mânia zeilor. Vă permit să aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul e de metrologie. Sunt o mulțime de laboratoare cu instrumente antice de măsură. Inginerii sunt la mare stimă. De altfel și directoarea e tot inginer metrolog. Până la serviciu am de înfruntat zece stații cu autobuzul 131, cinșpe cu tramvaiul 34 și încă vreo șase cu 102. Ultima parte a călătoriei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că zac tranchilizat ca o ciorbă de potroace de când intrase ea în schimb Din iulie frunzișul lui Gheorghe se făcu greoi și foșnitor în ciuda și în pofida studiilor numismatice ale lui Haralambie pe fise antice și medievale; atât de foșnitor încât Clito nu mai ieși în cartier de frica violatorilor. Din cauza umbrei ajunsesem cu Iolescu la fila 300 și tot nu renunțase la foliculină; se chircea după vraful cererilor de normalitate stivuit pe biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a unei pasiuni amoroase. Acum compune opere ca „Aida”, „Traviata”, „Don Carlos”, „Rigoletto”. — Am văzut opera „Aida” și m-a impresionat pe lângă vocea artiștilor și felul lor de interpretare, decorurile, costumația personajelor. — Te cred. Acțiunea operei petrecându-se în Egiptul antic, normal că pentru a reflecta culoarea locală se folosesc costume de epocă. Aida, fiica regelui Etiopiei, care în timpul războiului dintre etiopeni și egipteni este luată ca sclavă de către faraonul Egiptului, îl iubea pe Radames, comandantul oștilor egiptene. Tot pe Radames
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cosmic, ordinea secretă a universului. Din punct de vedere estetic, simultaneitatea, originea formelor artei și permanenta lor conlucrare în crearea mesajului estetic a fost afirmată simultan de celebrul Hegel în ,,Estetica”și de fondatorul istoriei artei Winhelman în,,Istoria artei antice”, pentru a fi reluată de Goethe, Benedeto Croce, Blaga, Baudelaire. Au fost încercări ale unor gănditori de a proclama literatura “regina artelor”, singura formă de expresie fiind cuvăntul. O asemenea încercare de hiperbolizare a rolului literaturii o întâlnim la Borges
Literatura si arta. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
îi și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era totuși cel mai organizat. Dar nu în detrimentul imaginației. Dovadă, barba. Nimeni nu-și lăsa barbă în compartimentele criogenice. Nimeni, în afară de Dailas. Barba făcea parte din natura lui intrinsecă, explicase el de-atâtea ori colegilor de navă. Relația emoțională cu antica podoabă facială era mai puternică decât cu oricare altă parte a anatomiei sale. Dailas era căpitanul a două nave: de-o parte, remorcherul interstelar Nostromo, de cealaltă, propriul corp. Cele două rămâneau intacte atât în somn cât și în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gata omologate. Cere o oarecare distanță, „distanța critică” ce permite vederea lucrurilor dintr-o perspectivă justă. Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, într-o altă lume, într-o altă cultură, pentru a răspunde la întrebările acestei lumi antice, care se află însă la originea credinței și culturii noastre creștine. Numai după ce am luat această distanță și am așezat fiecare lucru în contextul său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoria povestită de Biblie” și „istoria reală”. Apare întrebarea simplă, dar fundamentală, dacă ceea ce ne spune Biblia „s-a întâmplat cu adevărat”, adică să stabilim cu mai mare precizie dacă „istoria” povestită de Biblie este credibilă sau nu. I. Istoria antică și lumea televiziunii Această întrebare echivalează astăzi cu a pune în discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sunt prezentate nu sunt întâmplătoare, ci după strategii bine elaborate. E adevărat totuși că pentru noi o înregistrare filmată a actualității este întotdeauna un fragment de actualitate. Avem impresia că nu există distanță între fotografie și realitatea fotografiată. II. Istoria antică și „Pietà” a lui Michelangelo Deși ar fi oportun, nu doresc să discut despre această convingere a noastră. Vreau în primul rând să pun la îndoială legitimitatea unei astfel de atitudini în privința Bibliei. Istoria pe care ea ne-o prezintă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de încredere. Astăzi avem la dispoziție fotografia, filmarea și înregistrarea. În antichitate însă existau diferite forme de iconografie și de realizare a statuilor. De exemplu, recent, unii cercetători au dedicat mult timp studiului semnelor imprimate de sigilii găsite în Orientul Mijlociu antic și au reușit să extragă informații foarte interesante despre istoria religiei din acea epocă. În ceea ce-i privește pe martori, ei sunt spectatori oculari, adică persoane care au asistat la evenimente. Pot fi și persoane care au adunat mărturiile martorilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine” pentru că e vorba de un mod de a povesti admis de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că mă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
E posibil să găsim urme ale unui asemenea fenomen? Pe de o parte, studiul religiilor și al tradițiilor populare din lumea întreagă pare să confirme această idee. De fapt, există povestiri asemănătoare cu cea din Biblie nu numai în Orientul Mijlociu antic, în special în Mesopotamia, ci pe toate continentele: în America de Nord, în America Centrală și de Sud, în Europa, Africa, în India, China etc. Chiar și eschimoșii au povestiri asemănătoare. Se pare că „memoria colectivă” a umanității a conservat amintirea acestui diluviu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]