4,354 matches
-
pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar ce-a coborât, spuse John. Am pornit și noi. Walcott tocmai intra-n ring, În aplauzele furtunoase ale publicului. Trecu printre corzi și, apropiindu-și pumnii, Îi ridică zâmbind și salută mulțimea, Întâi Într-o parte, apoi În cealaltă și apoi se așeză. Și Jack fu primit bine când trecu printre spectatori. Jack e irlandez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noastre, au avu până acum, o viață fictivă. Cu cât mai fictivă,— cu atât mai costisitoare pentru Stat. Personal, nimeni nʹare nici o vină în această sinistră comedie — (a muzeelor publice) — care sʹa jucat până acum, cu cortina lăsată și în aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e un uriaș imbecil, permanent invizibil și niciodată ses izab il) ... este Statul însuși. Vastă impersonalitate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e Închis pentru un nevinovat furt de automobil, cîntă Dylan cînd cei doi se Întîlnesc la pușcărie și-și dau seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Chiar acum, în grădina asta? Împlinise chiar în seara aceea nouăsprezece ani. Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea cartuș. BĂiatul Își desfăcea pușca și se Îndrepta către pavilion cu ochii În jos, fărĂ nici o expresie Întipărită pe chip, fărĂ să reacționeze cumva În fața aplauzelor, spunînd doar „mulțumesc“ cu vocea aia răgușită și ciudată dacă vreun profesionist Îi spunea: „Ai tras frumos, Stevie“. Își lăsa arma În rastel, apoi aștepta să vadă cum trage și taică-său, după care se duceau amîndoi la un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că nu sunt supărat pe... tine și că mă simt bine. Sărut-o din partea mea. Astăzi să nu mai Înfrunte urgia de afară. Vom vedea cum va fi mâine. Lui Dragoș să-i spui că Îi urez succes și multe aplauze la premiera de mâine seară. Nu-i de ici de colo ca un tânăr absolvent de Conservator să fie Pus să dirijeze o orchestră a Filarmonicii! Bunicilor du-le sărutări și urări de sănătate. ― Bine, tati. Când mă Întorc, după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așteaptă pînă după concert". Iordan: Nu acuma, după concert". Și cît de enervat a fost cînd Liselle s-a ridicat să iasă din sală prea repede. Nu agrea devălmășia de după spectacole. "Asta să n-o mai faci, să pleci înainte de aplauze". Imaginea lui cîntînd. E o imagine imposibil de pus în cuvinte: chipul și chinuit și extaziat, gura înghițind lacom aerul, umerii. Poate că nici n-a realizat (el se apăra cu muzica așa cum eu mă apăr cu cărțile mele) ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
propaganda dădea semn că-i satisfăcut. De cîte ori aud (și se aude destul de des, oh, 'ostalgia!) acel "a fost mai bine pe timpul lui nea Nicu", expresie tîmpă a mentalului colectiv rudimentar, îmi vine-n minte Institutul. Închiderea obtuză, uniformizarea, aplauzele la comandă funcționau acolo exact ca la scara mare. A țării. Sigur că se strecurau și oameni de valoare, dar funcții n-aveau. La fel ca-n PCR. În decalogul impus de Mistrie, intra și porunca: să nu publici! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer în piept și îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu pe unii dintre spectatori să ducă degetele la gură și să fluiere, apoi plânse în hohote, cu urechile pleoștite - un alt val de aplauze! - și vru să dea cu laptopul de pământ. Nu o făcu. Nu putu să o facă. Dar mai citi o dată cum Lucia se pregătea de plecare după ce intrase sub duș și spusese că bărbații sunt atât de ușor de păcălit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
păcălit. Nu ridică ochii mai sus, către un alt paragraf. Dar știu instantaneu că Detectivul tocmai plecase către secție. În prealabil, pe măsură ce se îmbrăca, făcuse haz de un scriitor care visa geamantane cu bani, în vreme ce Lucia urmărea știrile la televizor... Aplauzele izbucniră din nou, iar cineva din sală ceru un bis. 12 Când ajunse la secție, parcă mașina și traversă în fugă cei câțiva metri care despărțeau parcarea de intrarea principală. Fu salutat într-o doară de subofițerul de serviciu ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ești un inadaptat fără șanse de salvare, chiar nu ai puterea să vezi adevărul?) Magicianul. Vocea atât de cunoscută, ca un sfredel, rotindu-se încet, înnebunitor de încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tine însuți, Scriitorule, aceasta este singura destinație care te-ar putea salva... Strânse din dinți. Și alergă mai departe, în timp ce biletul din mâna Magicianului zbură către pământ și, înainte de a-l atinge, dispăru ca și cum nu ar fi fost... Nu răsunară aplauze. Nu se aprinseră luminile în sală. Nu se auziră nici măcar fluierături. Spectacolul merge mai departe, doamnelor și domnilor, avem un Iepure, dar cum îl utilizăm?, am putea întreba, o întrebare pur retorică, dacă este să fim sinceri până la capăt. Iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ne-am gândit să demarăm un alt proiect, Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de modă. Fustele vor Începe să ne parvină cât de curând. Mi l-am Închipuit pe Jerry Lewis prezidând un televoting pentru fuste, alături de un panou uriaș de punctaj, În uruit de tobe și - voilà! Gucci și un ropot de aplauze. Nu tocmai. Fustele care aveau „să parvină“ au reprezentat prima mea lecție de ridicol practicat la Runway, deși trebuie să mărturisesc că procesul s-a desfășurat cu eficiența unei operațiuni militare. Fie eu, fie Emily urma să-i anunțăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat treptele spre podium fără vreun incident. Dacă nu aș fi fost total șocată, aș fi observat cum aplauzele entuziaste au făcut loc unei tăceri stranii, În timpul căreia toată lumea se străduia să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din toate astea. O putere divină m‑a ajutat să zâmbesc, să iau placheta din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai impetuoase, și regele trebuia să se oprească și se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate spre dânsul, ca mii de raze în focarul unei lentile miraculoase... ― ...grija mea statornică pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]