11,066 matches
-
ele:„Eu, impunător și mare,Ele n-au nicio valoare!“.Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură,Însă el, când i-a simțit,S-a întors și a fugit.A gonit cât a putut,Vânătorii-au dispărut.Fericit, s-a aplecat,Picioarele-a admirat.De atunci, le prețuiește,... XXXII. CÂINII RIVALI, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. Un om la curtea lui ținea Doi câini, pe care îi iubea. Pe unul l-a școlit, în
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
se răsucea și azvârlea cu mâna sau cu piciorul, din vârful degetelor de la mâini sau din cizmele căpitanului țâșneau flăcări și raze ucigătoare. Erau iuți mișcările căpitanului, dar mai iuți mișcările lui Mărțișor care intuia direcția loviturii și repede se apleca sau se ferea. Soldații asistau zâmbind, mândri de măiestria căpitanului lor, dar înciudați că nici o lovitură nu nimerea în plin. - Stai, domnule căpitan, nu mai da! se ruga Mărțișor. Ce ți-am făcut? - Ce mi-ai făcut, ai? Ce mi-
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
devenim rumoareNu am ales prea bine 'cest timp spre a ne nașteE multă frăsuială om fi și noi puternici... XIX. ÎNTRE PERINI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015. mi-e sete de tine se-apleacă copacii sub fustele toamnei și râd ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu ... Citește mai mult mi-e sete de tine se-apleacă copaciisub fustele toamnei și râd ca buimacii.te-aștept pe covorul ce-și plimbă privireaîn cernerea nopții și-și bea odihnireami-e dor să te mângâi ce dor mă apasăpe creștetul minții un fir de mătasăse-așează pe sânul cu mințile dusepierdut
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
iunie 2015. Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
spițe vegetezi. Citește mai mult Pe stradă curge seva cu foame de lumină.În baltă fiecare pătrunde în surdinăse-agață-n rădăcină cu umerii tăcuțiva crește în tulpină ca vulturii din munți.În fumul din rutină ești fraier te irițiși ploaia te apleacă scoțându-te din minți.Te joci cu adevărul deși de-abia se țineca țâncu-n libertate când mama nu-l susține.Ar vrea să se descurce cu propria puteredar în picior se-ncurcă răpus de nevedereși cade se încruntă aruncă două
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic. cel mai frroce dușman Tăcut, sadic și dur, trist, dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul fiind că mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceia ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți cândva. Timpul este ireversibil, ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape de monstrul sălbatic, De-a corupției cunună. Prostimea
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
neam ei mai cîntă, Dar, care neam Doamne, Cînd țara ne este risipă. Prin forfota neagră a vremii, ... Citește mai mult Prin sate, pe dealuri , pe văiAleargă un vînt singuratic;Cuprins de dușmanii călăiCu chipul lor sumbru, sălbatic.Pădurea se apleacă la iarbăSă treacă flăcăii Moldovei,Dar, unde să plece ei oareCăci nu mai sunt astăzi Codrii...Și rumeni la față se roagăCa cerul să dea o furtună,Să scape de monstrul sălbatic,De-a corupției cunună.Prostimea de sus îi
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
a făcut ca de găină, nu de frig, cât de emoție. Nu îmi dezlipeam ochii larg deschiși și pofticioși de pe pulpele și fundulețul ei, care mi se înfățișau pentru prima dată în toată splendoarea frumuseții lor, mai ales când se apleca să așeze ceva prin cameră. Destul de repede, fără să mai întârzie, Genny mi s-a alăturat sub pledul subțire, învelit într-un cearceaf alb, bine scrobit, destul de neprietenos prin asprimea lui. Ritualul miresei virgine presupunea ca totul să fie impecabil
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016. Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept. A-ncremenit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Citește mai mult Peste dealuri și coline, așteptarea este greași-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea,Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci,Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci.Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând,Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând,Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din pieptîn privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept.A-ncremenit și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
watch?v=Iaff1p-1NKU... XXVIII. CRISTOFOR COLUMB, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. păcatele noastre sunt -mpărțite: pe nesimțite... făcute singuri cu mâna nu e totuna cu ispite și lucruri dorite. intru în casa Domnului aplec capul acoperit sufletul mi-e cât suprafața Americii Cristofor Columb l-am întâlnit că și eu ca el am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
furtuna se domoli. Doar un ultim fulger și un trăsnet cumplit, ca ultima salutare, răbufni undeva aproape. Apoi toate fulgerele și norii cei întunecați se mutară în satele din vale. Nu după mult timp, cerul se deschise și apăru soarele aplecat spre asfințit. Ploaia se opri. Șiroaiele de apă din ogradă se scurgeau la vale. Când se făcu liniște și soare, Ionuț cuteză să iasă pe cerdac, să vadă urmările furtunii năprasnice. Încă mai luminau fulgerele în norii cei negri din
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
de albe și le înmuia până la nivelul gambelor în apa tulbure. Mi-am dat seama că mă aștepta, pentru că imediat ce am ajuns lângă dânsul mi-a întins peste umăr o mână moale, iar eu am prins-o cu vârful degetelor, aplecându-mă cu deosebit respect, pentru că l-am recunoscut într-însul pe Avram Ciortea, profesorul meu de literatură universală. Avram Ciortea ședea chiar în dreptul locului unde altădată se înălța pe malul Timișului statuia sfântului Nepomuk, protectorul orașului împotriva apelor dezlănțuite, pe
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
înger pe care nu l-ar fi avut dacă nu ar fi apărut Theodor Barna în viața ei, trebuia să o recunoască. “Atâta lucru bun ai făcut și tu în căsnicia noastră” zbiera demonul din mintea ei ori de câte ori micuța se apleca și săruta poza care încă mai trona pe noptieră, în care ea, o mireasă înlăcrimată, îl ținea de braț pe el, un mire încrezător într-un viitor fericit. Nu se știa cu cine! Într-o noapte, se trezi speriată. Trupul
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
afară este lumină. Era ora opt și trebuia să fie de mult timp în birou. Era simbolul unei femei fericite care a putut face dragoste cu bărbatul pe care-l iubea atât de mult încât îi suporta toate capriciile. Se aplecă peste el și-l sărută cu plăcere. - Îmo, te țuc cu drag și-ți mulțumesc. - Pentru ce? răspunse nedumerit bărbatul. - Cum pentru ce? Pentru partea a doua a nopții. Prima nu a fost chiar așa de plăcută ca cea de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
fetiță mărunțică, încercând să țină ritmul pașilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaș, împodobit cu cutii de cadouri și țurțuri luminoși. - Pachetele sunt pline? Întrebarea fetiței se strecură șoptit, doar pentru urechile mamei, care, lăsă bagajele lângă picioare și se aplecă să aranjeze căciulița deșirată, ridicată în vârful capului din cauză că era prea mică. - Nu sunt pline, Cristinuța, sunt puse acolo ca să fie pomul mai frumos. Cu ochișorii triști, copila dădu roată de câteva ori ornamentelor din jurul bradului, sub privirile răbdătoare ale
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
câteva ori ornamentelor din jurul bradului, sub privirile răbdătoare ale femeii. Câțiva tineri purtând căciuli de moș, trecură în grabă prin parc, gălăgioși și fistichii, aruncându-și unii altora bomboane de pom, într-un joc neastâmpărat. După plecarea lor, fetița se aplecă și culese de pe jos o bomboană rătăcită. Studie ambalajul roșu de pe care îi zâmbea un îngeraș, îl desfăcu cu grijă și strecură între dinți bucățica dulce. Închise ochii de încântare. Sub ciocolată, o cremă moale cu gust de căpșuni i
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
băiat ducea mândru în brațe un urs de pluș de înălțimea lui, două fetițe își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
răsfirate pe burtă. Mâncase ca un porc și băuse ca un porc. Rânji. Puteau chiar să-i spună începând de mâine Ghiță, că altul nu mai aveau în curte cu numele acesta. - Lasă, că te întorci mâine, îi șopti Buna aplecată peste umărul lui. Poți să dormi cu Cosmin, în patul pe care îl împărțeați pe când erați prunci. O pupă zgomotos pe obrazul șifonat de ani, apoi se lăsă târât de Jean și de Cosmin în odaia din față, martoră a
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
Al Bermudelor, firește, Viața intră-n altă viață Urma-ncet i se topește! Alte guri înghit în grabă Orice formă de trecut! Universul are treabă Pleacă în necunoscut! Al doile aspect, al scrierilor sale, care m-a făcut să mă aplec cu multă răbdare asupra operei, este acela de a oferi cât mai mult din sentimentele trăite. O împătimită a călătoriilor, doamna Elena Buică, ne descrie cu mult talent tot ce vede, tot ce simte și ne presară cu finețe și
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
Constiinta > DE MINE-S DĂRUIȚI POEȚII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă rogi ceva ce nu e peste poate Și ce demult ți-era îngăduit, În rugă să te-apleci cu bunătate Spre rai cu veșnicii făgăduit. Dar pân`acolo mai ai cale lungă, Și ani de privegheri pe-acest pământ Dar dacă dor de rai e să te-ajungă, Îți caută alinarea în cuvânt. Tu omule, urmează-i pe
DE MINE-S DĂRUIŢI POEŢII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376774_a_378103]
-
Tăcerii, mă gândesc la poetul Nichita Stănescu așa, ca la o ființă vie, care nu a părăsit scena vieții, ci face parte încă din spectrul luminos care încununează existența multor îndrăgostiți de viață și de poezie. N-am să mă aplec cu spirit analitic asupra textelor, poemelor sale, pentru că au făcut-o critici de prestigiu, specialiști în domeniu și o vor mai facă desigur și alții, dar vreau să surprind cateva aspecte ale modului cum este el perceput acum. - „ Leoaică tanără
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]