KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...166 167 168 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

să își meșterească un geamlâc în fața camerei sale de dormit și se apucă fără zăbavă de lucru, aducându-și materialele și uneltele în chioșcul de vară, pe care îl transformă într-un veritabil atelier de tâmplărie. Ce te-ai mai apucat să faci iar, tată?! se miră Norica sosind pe neașteptate în vizită într-o zi de sâmbătă, împreună cu Sever și cu copiii. Ce rost are să mai pui uluci noi la garduri sau mai știu eu ce, când mai bine-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa casei până la portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară spre poarta de la drum. Ce pot să zic, Grigore, îi vorbi Stelian netulburat, uitându-i-se pe deasupra capului și cercetând ulița, să vadă dacă nu se afla vreun vecin prin apropiere. E frumos din partea ta că te-ai gândit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la mama lui Mituș că Mitică al lui Caloianu plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească, se arătă el optimist, apoi se apucă să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a întâmplat. În poartă dădu nas în nas cu poștașul, care tocmai se oprise pe podișca din fața casei și voia să intre în curte, ca să-i aducă pensia, ziarul "Scânteia" la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care cântase cu o seară înainte, i-o puse încet în brațe, ca pe un dar binemeritat. Ia-o, nepoate, îl îndemnă bătrânul, este a ta... Să fii vrednic de ea și nu cumva să mă faci de rușine!... Culae apucă găidulca și o strânse cu drag la piept: Bogdaproste, deadule... O să fiu vrednic... Dar nu se poate să mai rămân aici, la tine?... E-he-he..., surâse moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
zorilor, țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus eu, îi vorbi el. De-aici încolo o să găsești tu drumul și singur... Uite, s-o ții așa drept înainte!... Culae se urni din loc și-o apucă încotro îi arătase badea Petre. Când trecu dincolo de podeț, se auziră cântând cocoșii în satul din apropiere. Atunci el se gândi că se despărțise de căruțaș într-un mod nu tocmai cuviincios, că ar fi trebuit să-i mulțumească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi nimeni, îi spuse scurt și cuprinzător: Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai găsiră însă nici flori proaspete, nici față de masă curată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene, vru Ticu să știe, acum, că Stalin nu mai e, o să se schimbe ceva și pe-aici, pe la noi sau o să fie la fel?... Stelian nu păru prea surprins, fiindcă această întrebare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]