13,069 matches
-
lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care de la prima declanșare a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici prea pur, prea tehnic, fără altă motivație decât gratuitatea sa estetică prea evidentă; această tehnică pură ca un joc se aplică însă pe un material realist, instabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
A fi rațional coincide cu a fi fericit, și în acest moment plăcerea mea depășește suferința viitoare. Alătură-te mie și cântă soarelui!” „După mine”, răspunse furnica, „a fi fericit înseamnă a folosi la maxim ceea ce este util pentru tot arcul existenței. Nefericirea și fericirea au o greutate constantă. Deci, pentru a fi rațională, trebuie să mă străduiesc să adun strictul necesar pentru iarnă”. Ajunse și iarna și greierul era înfometat. Atunci el ceru ajutor furnicii. „Aș vrea să te ajut
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
apropiați, privilegind acele relații care-i permit să împărtășească din individualitatea lui și să folosească resursele afective de care dispune, asumând relații care cer adesea alegeri concrete și destul de solicitante. „Tânărul care este chemat să se maturizeze în decursul întregului arc al vieții, începe, în această etapă precisă, un itinerar de realism și de deschidere față de lumea concretă. Acest lucru îl incită și, în același timp, îi purifică motivațiile, adesea bazate prea mult pe propriile forțe, proiecte și pe anumite «propuneri
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de întrerupere a traficului și se cărară cu ele, deși fir de convoi prezidențial nu penetrase pe acolo. Ambală și taximetristul, lingîndu-și, c-o salivă gălbuie, mustața ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela educația, Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul lansau gesturi obscene rarilor trecători ce-și plimbau dulăii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Băbătia, fandosită ca orice muierușcă, la început nu vroia. Dar s-o vezi dup-aia, cum îi scăpărau călcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit! O ceată de milițieni ai poporului, blocând circulația, îi opri în amonte de intersecția de la Arcul de Triumf. Puțin înainte de closetul public de pe dreapta. Două sute de metri după Stadionul și Ștrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor câtorva sute de mașini. Să se facă cine știe ce mare pârtie, pentru nu știu ce mare convoi oficial. - Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul și, ațintindu-și privirile în arcurile descărcărilor electrice ce tălăzuiau ritmic prin covorul de cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat. - Grațioasă doamnă, am sosit aici doar pentru a-mi exprima considerația pentru tot ceea ce realizați pentru literatura română. - Noi vorbim aici și purceaua e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf, nici verdele parcurilor nu le mai reperam. Două ore m-am învîrtit, perpelindu-mă, când pe o roată, când pe cealaltă, la focul scăzut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf, nici verdele parcurilor nu le mai reperam. Două ore m-am învîrtit, perpelindu-mă, când pe o roată, când pe cealaltă, la focul scăzut al unei arii cuprinse între străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ședințele de tratamente, prescrise, c-o seară înainte, chiar de către fermecătoare, vecinilor ei. Moși, babe, slăbănogi, năpăstuiți, legați, cangrenați de neputințe. 131 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI îndeaproape și cu viteză mică, lăsând în urmă, cu cele patru cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște muieri mai uscate decât bețele de la arc, dar le tremură genunchii, își vor cere curând voie să răsfire puțin pe afară și să continue exercițiul. Pentru Ulpiu însă, doamna Frofrony insistă. Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor, ațâțate continuu înaintea unui asemenea exemplar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doua zi. Iarba Fiarelor se strădui să-și facă mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră. Și nu o pasăre adevărată, ci o cioară. 287 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI după ziua pară sau impară, pajiștile să apară pieptănate, cu cărare spre dreapta sau cu cărare spre stânga. Pe la ora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În sfârșit a luat-o un amic, pentru o perioadă și se ducea la bodega din apropiere când îi venea sorocul iar de era închisă cârciuma, venea la cămin degrabă, unde nu contau orele. Doi colegi și-au găsit pe la Arcul de Triumf, într- un demisol, un apartament micuț cu toate utilitățile însă closetul dublu era descoperit ca la orice WC public. Când a trecut prima oară pe la ei, din întâmplare, unul a avut nevoie chiar atunci. Laur a prins momentul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu o dublură simetrică aflată în partea opusă, la intrarea în parc dar acesta este cel mai căutat de amorezi. Puțini trecători și aceștia sunt ca ei. Nimeni nu îi încurcă, stau departe unii de alții, șoaptele nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea iapa din grajd, că o iapă avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-o să doarmă destul, că începea hîrțuiala. La patru, când se întorcea, după ce dădea socoteala jupânului, trebuia să spele căruța, să-i curețe arcurile de noroi, lasă țesălatul calului, maturatul grajdului și altele; ieșea sufletul din el. Numai că se obișnuise. La cinci de dimineață, pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi lei. La coada căruței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că astea dormeau mai mult, de, obrazuri subțiri, nu puteai să le scoli cu noaptea-n cap! Vara și iarna era mai ușor. Iapa trăgea, era o plăcere să te salte arcurile, să fluieri și să pocnești din coada biciuștii. Cum cădeau ploile începeau necazurile. Ușoară, ușoară, dar căruța tot se înfunda în noroiul Cuțaridei. Împingea Mielu, ridica de osii, îi mai ajutau și mahalagiii, pentru că pe o astfel de vreme îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple acel fapt care i-ar fi răzbunat fără ca ei să mai facă ceva. Arcurile negre de metal erau bune și de fiecare dată sicriul mișcat când încolo, când încoace revenea la locul său. Marșul precipitat îi încălzise pe oameni și stârnise în rândurile lor o oarecare veselie. - Haideți după el, să-l ducem până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ne scotea trențele în stradă și-și bătea joc de sufletul nostru... Cioclii loveau caii tot mai tare. Dricul se hâțâna ca o corabie și mersul echipajului mortuar se transformase într-o goană bezmetică. Rudele se țineau bine, agățate de arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-un tramvai, care opri cu greutate. Vatmanul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și să fie și o sală mare, numai cu oglinzi și cu parchet pe jos, ca să lunec așa... tam-tam, tam-tam, tam-tam, ta... Da unde-i patefonu? Să nu mă fi mințit... Pe masă zări cutia neagră și plăcile. Studentul învîrti arcul și puse o placă. Toată odaia se umplu de sunetele dulci ale unor viori. Fata se ameți dintr-o dată, o bucurie sălbatică o cuprinse și abia după câteva ceasuri își aduse aminte ce se întîmplase cu ea. Procopie fusese la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se plictisesc. Explozia cosmică a conștiinței a fost înlocuită cu intimitatea. Rabdă și crapă! este deviza pentru distincția omului modern. Distincția - asta-i superstiția unui gen corupt. Dar încordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie, fără de care se moleșesc arcurile gândirii, un vulcanism ce nu trebuie domolit decât în lașități voite. O idee să se rostogolească în avânturi de imn, cu o vrajă de delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colo negurile și un brad se înalța singur și detunat pe-un vârf de munte în fața soarelui ce apunea. Când soarele intră în nouri, ei părură roșii și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se, se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. Apoi, încet, se risipiră în creți vineți, soarele cădea la vale și părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și a Sucevei care, prin perspectiva sa frumoasă, prin mândra depărtare a dumbravelor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră, pare un rai pământesc. Pe valea Siretului, întinsă sub arcurile de safir ale cerului, ale căror fluvii de aer tremurau de căldura soarelui de vară, stau risipite, cu întunecata lor umbră, păduri și dumbrave, dosind pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
naționale și îi preschimbă pe revoluționari în moștenitori ai tradiției. Sînt înviate toate marile figuri ale acesteia din urmă și puse laolaltă într-o coroană de metafore grele ale unei istorii a inimii. Noi i-am redat lui Jeanne d'Arc, urlă el din răsputeri, păstoriței din Domrémy, cea trădată de rege și condamnată de Biserică, adevăratul ei chip deformat de reacțiune, așa cum tot noi am redat și Marseillaise-ei adevăratul ei sens, de cîntec revoluționar al desculților din Valmy și al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]