4,424 matches
-
țigăncii, spune: „Am vîndut a mea direaptă ocină... o casă aicea în târg în Iași, pe Ulița Vizetiiască,... lui Păun ce-au fost clucer, carele acum iaste vameș mare”. Iar despre mănăstirea lui aflăm la 9 februarie 1671, când Methodie, arhiepiscopul Țarigradului, a hotărât ca mănăstirea Clatia a lui Păun mare vameș să devină stavropighie patriarhală. Și asta fiindcă vameșul Păun a închinat mănăstirea, zidită de el, Mănăstirii Patruzeci de Sfinți de la Athos. Acuma realizez de ce s-a „risipit” mă năstirea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întocmit de Alexandra stolniceasa și fiul ei, Toderașco, prin care arătau că vând “șase fălci de vie din Vlădiceni, cu crame și cu pomăt... dumisale Ducăi visternicului cel mare”. D-apoi ce martori au fost! Toți unul și unul: Ghedion, arhiepiscop și mitropolit, Nicolai Buhuș, vel logofăt, Solomon Bârlădeanul, vel vornic, Miron Costin, vel comis, și alții. Și ca să nu mai strici o vorbă întrebându-mă, am să-ți spun că afacerea s-a încheiat la 23 februarie 1665 (7173). Apoi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Sfanțului Scaun. Articolul 2 Se conferă Ordinul național Steaua României în grad de Mare Cruce: - Eminentei Sale, cardinalul Renato Raffaele Martino, președinte al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, președinte al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura. PREȘEDINTELE
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
Eminentei Sale, cardinalul Renato Raffaele Martino, președinte al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, președinte al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam acest
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranți și Itineranți; - Monseniorului arhiepiscop Fernando Filoni, substitut pentru afaceri generale în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Dominique Mamberti, secretar pentru raporturi cu statele în cadrul Secretariatului de Stat al Sfanțului Scaun; - Monseniorului arhiepiscop Gianfranco Răvăși, președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicata, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU București, 26 august 2008. Nr. 861. ----
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202520_a_203849]
-
după istoricul ecleziastic Sozomenos. Impresionat neplăcut de atitudinea episcopului, Valens l-a exilat pentru o vreme, apoi l-a repus în scaun. Aici existau mai multe basilici creștine. După martirizarea Sf. Sava Gotul, în nordul Dunării, în 372, Sf. Vasile, arhiepiscopul Caesareii (Capadocia), a cerut osemintele acestuia lui Iunius Soranus, "dux Scythiae". Dar în urma năvălirii hunilor (375), vizigoții și-au căutat refugiul în sudul Dunării și s-au stabilit în Tracia. Dar aici, ei s-au revoltat și s-au dedat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Martirizartea Sf. Sava s-a săvârșit la 12 aprilie 372, a cincea zi după Paști, la vârsta de 38 de ani. După moarte, moaștele sale au fost duse în Scythia Minor, la Tomis, apoi la cererea Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei, episcopul locului Vetranion l-a trimis în Capadocia.30 Sfântul Niceta de Remesiana Despre Sf. Niceta s-a vorbit mult în istoriografia noastră, de către teologi și istorici deopotrivă, de pildă, V. Pârvan îl considera apostolul național al românilor. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sufletesc al credincioșilor, reușind să-i îmblânzească prin daruri și ospețe. La rândul lor, hunii îl respectau ca pe un "zeu al romanilor". Teotim a încercat chiar să facă misionarism printre huni, fiind ajutat de Sf. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care a trimis misionari la "nomazii de la Istru". Trebuie să subliniem că Teotim a fost un prieten devotat al marelui părinte al Bisericii. În două rânduri, el a fost la Constantinopol, în 400 și 403, luând apărarea Sf. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu un singur scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mănăstire din apropierea Betleemului. După cinci ani în această mănăstire, el a petrecut mai mulți ani în comunitățile ascetice din Egipt, unde a cunoscut mulți părinți sfinți. În jurul lui 400, el a ajuns la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Ioan Hrisostomul, în preajma căruia a rămas până la al doilea exil al acestuia (404). El a plecat apoi la Roma, unde avea să apere cauza Sf. Ioan, solicitând papei Inocențiu I să intervină în ajutorul sfântului, trimis a doua oară în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus și la extinderea jurisdicției bisericești a arhiepiscopiei Justiniana Prima. Trebuie să precizăm că jurisdicția canonică a titularului acesteia presupunea hirotonia de mitropoliți și episcopi pentru scaunele vacante, controlul întregii vieți și administrații bisericești în aria sa de competență. Același arhiepiscop judeca orice abatere de la disciplina și rânduiala bisericească. Noua arhiepiscopie era autocefală, dar păstra legăturile dogmatice, canonice și de cult cu Patriarhia de Constantinopol, iar, pe de altă parte, istoricii catolici (precum Zeiller) susțin că de fapt aceasta n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era autocefală, dar păstra legăturile dogmatice, canonice și de cult cu Patriarhia de Constantinopol, iar, pe de altă parte, istoricii catolici (precum Zeiller) susțin că de fapt aceasta n-a fost decât un vicariat al papei.47 În ceea ce privește titularii, primul arhiepiscop de Justiniana Prima a fost Catelian (latin), iar dintre urmașii săi cunoaștem pe Benenatus, tot latin, implicat în 553 în discuțiile asupra condamnării celor "trei capitole". La sfârșitul secolului al VI-lea, cunoaștem numele unui arhiepiscop Ioan, căruia îi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
47 În ceea ce privește titularii, primul arhiepiscop de Justiniana Prima a fost Catelian (latin), iar dintre urmașii săi cunoaștem pe Benenatus, tot latin, implicat în 553 în discuțiile asupra condamnării celor "trei capitole". La sfârșitul secolului al VI-lea, cunoaștem numele unui arhiepiscop Ioan, căruia îi sunt adresate câteva scrisori de către Grigorie cel Mare, papa Romei (590-604), din anii 592 și 594. În aceeași perioadă este amintit un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt adresate câteva scrisori de către Grigorie cel Mare, papa Romei (590-604), din anii 592 și 594. În aceeași perioadă este amintit un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i să recunoască drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III Isaurul o desființează oficial, eparhiile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
motiv care a determinat pe acei episcopi, horepiscopi și preoți să adopte limba slavă în care se traduceau cărțile sfinte. Apoi este interesant de subliniat că desființarea statului bulgar de către bizantini, între 971-1018, ca și "grecizarea" bisericii bulgare prin numirea arhiepiscopilor bizantini de Ohrida și sufraganii lor, nu a avut nici o influență asupra vieții bisericești din nordul Dunării. Astfel, în bisericile noastre a continuat să se slujească în slavonește, după 1018, iar întemeierea statului Asăneștilor, în 1085-1086, a întărit și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de boieri împreună cu familiile lor au fost executați, iar alții au fost închiși. Locuitorii de rând au fost creștinați în masă, apoi a fost organizată biserica bulgară-sinodul de la Constantinopol (869-870) a decis organizarea noii biserici creștine având în frunte un arhiepiscop, în persoana lui Iosif. În biserica bulgară a fost introdusă limba slavonă. Țarul Boris s-a retras, în 889, într-o mănăstire, unde s-a sfârșit, în 907, fiind apoi canonizat de biserica bulgară. Discipolii lui Chiril și Metodiu au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Târnovo După întemeierea statului Asăneștilor, în 1185-1186, arhiepiscopia de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit episcopi vlahi și bulgari, în locul celor greci, a rânduit preoți în parohii, a înființat mânăstiri. În acest mod, Târnovo devine singurul centru politic și bisericesc al vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării. Pentru a ridica prestigiul capitalei lor, Asăneștii au adus la Târnovo moaștele Sf. Ioan de Rila. În urma împotrivirii Constantinopolului, noul țar Ioniță s-a adresat Romei, papei Inocențiu III, care a recunoscut pe Ioniță drept rege și pe arhiepiscopul Vasile ca "primat" al Bisericii bulgare, egal în rang cu patriarhul de Constantinopol. Însă după cucerirea orașului de cruciați, în 1204, Asăneștii au ajuns la o înțelegere cu bizantinii, care au pus bazele Imperiului de la Niceea (1204-1261). După împăcarea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
propuse de rege. Acei călugări "greci", ortodocși, puteau fi de fapt români-erau aici nuclee de viață monahală ortodoxă. Avem indicii despre existența în Transilvania și a altor episcopii. Așa, de pildă, la 3 mai 1205, același papă Inocențiu III scria arhiepiscopului de Kalocsa, sub jurisdicția căruia se afla episcopia catolică de Oradea, că pe pământurile fiilor cneazului Bâlea există "o episcopie... care nu este supusă nici unei mitropolii", cerându-i să fie adusă sub ascultarea Bisericii romane. S-a dedus de-aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor la Kalka (1223), de către mongoli, cumanii supraviețuitori, prin haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul său Burch, la arhiepiscopul ungur Robert de Esztergom. Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor˝, fiind împuternicit să predice, să boteze, să ridice biserici, să sfințească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor˝, fiind împuternicit să predice, să boteze, să ridice biserici, să sfințească preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la organizarea bisericească din teritoriile sud-carpatice. Veniturile teritoriilor cedate urmau să se împartă între rege și cavaleri, dar se specifica faptul că în ceea ce privește "bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate țările (teritoriile) sus zise", cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arhiepiscopilor și episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi sau episcopi. Cu siguranță, în secolul al XIII-lea, exista o ierarhie bisericească cristalizată la sud de Carpați.35 La est de Carpați, situația bisericească era asemănătoare cu cea evocată mai sus. În secolele care au precedat întemeierea statului medieval
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
recalcitranți, a întărit armata și a obținut din partea papei Inocențiu III (1198-1216) recunoașterea neatârnării statului (țaratului) de la Târnovo, iar pentru el însuși a obținut titlul de rege, deși el pretindea titlul de împărat, numindu-se "Imperator omnium Bulgarorum et Blacorum". Arhiepiscopul de Târnovo, Vasile, a fost uns de trimisul papei, cardinalul Leo, ca "primat al bulgarilor și vlahilor", în schimbul promisiunii de a recunoaște supremația scaunului apostolic al Romei. Domnia lui Ioniță a coincis cu desfășurarea cruciadei IV, în cursul căreia Constantinopolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]