5,190 matches
-
una dintre căile de constituire a unei noi categorii sociale de proprietari funciari aflați în ascensiune, menționați ca „puternici” (dynatoi). În anii 922-1025, împărații dinastiei macedonene au luptat pentru apărarea micii proprietăți țărănești libere împotriva dynatilor (puternicii) din rândurile aristocrației. Ascensiunea aristocrației a rezultat în urma subminării , dizolvării comunităților rurale și presiunii exercitate de dynati. Dynatii, înalți funcționari din theme, beneficiari ai secularizării bunurilor monastice în urma crizei iconoclaste, au devenit mari stăpâni de domenii. Leon al VI-lea, nevăzând pericolul, a anulat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fost aruncat în închisoare, acesta a cerut ajutor lui Carol cel Mare. Carol a intervenit și l-a repus pe papa pe scaunul pontifical. Între timp, Bizanțul se confruntă cu propriile probleme interne generate de criză iconoclastă și cu ascensiunea Hanatului Bulgar pe plan extern. Constantin al V-lea s-a preocupat în prima domnie a sa de problemele de pe frontieră orientală. A condus 9 campanii împotriva hanatului, aducându-l în pragul prăbușirii. Dar moartea sa din 775 și dispariția
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în zonele superioare ale muntelui. Se fac încercări uneori și după musoni, în septembrie și octombrie, când curentul jet este din nou împins temporar spre nord, dar atunci zăpada depusă de musoni și vremea mai instabilă fac escaladările mai dificile. Ascensiunea pe creasta sud-estică începe cu drumul până la Tabăra de Bază aflată la altitudine la sud de Everest, în Nepal. Expedițiile de regulă încep cu o călătorie cu avionul de la Kathmandu până la Lukla ( altitudine) și de acolo prin Namche Bazaar. Alpiniștii
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
și corzi în căderea de gheață Khumbu. Seracurile, crevasele și blocurile de gheață instabile fac din această zonă una dintre cele mai periculoase sectoare ale traseului. Mulți alpiniști și șerpași au murit acolo. Pentru a reduce riscul, alpiniștii își încep ascensiunea cu mult înaintea răsăritului soarelui, când temperaturile de îngheț lipesc blocurile de gheață între ele. Deasupra căderii de gheață se află Tabăra I la altitudine. De la Tabăra I, alpiniștii avansează spre Circul de Vest (în galeză Western Cwm) până la baza
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
est. La , un mic dom de gheață și zăpadă marchează Vârful Sudic. De la Vârful Sudic, alpiniștii urmează creasta îngustă de sud-est de-a lungul a ceea ce este cunoscut sub numele de „trecerea streșinei”. Aceasta este cea mai periculoasă secțiune a ascensiunii, un singur pas greșit putând să aibă ca rezultat o cădere de pe versantul sudic sau de pe versantul Kangshung. La capătul acestei treceri se află un perete de stâncă de , denumit „Treapta Hillary” la . Hillary și Tenzing au fost primii care
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
devenit astfel primul european care a pus piciorul pe pantele Everestului) ei au urcat pe Pasul de Nord până la . De acolo, Mallory a văzut un posibil traseu spre vârf, dar grupul era nepregătit pentru dificultățile pe care le implica continuarea ascensiuni și au decis să se întoarcă. Britanicii s-au întors în 1922. George Finch ("Celălalt George") a folosit pentru prima oară tuburi de oxigen. El a urcat cu o viteză remarcabilă — . Mallory și colonelul Felix Norton au făcut și ei
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
lui Mallory pe versantul nordic într-un bazin de zăpadă sub și la vest de poziția obișnuită a Taberei VI. În comunitatea montaniștilor au apărut controverse relativ la întrebarea dacă vreunul din ei ajunsese la vârf cu 29 de ani înainte de ascensiunea confirmată a lui Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953. Consensul general între alpiniști este însă că cei doi nu au ajuns niciodată pe vârf. În 1933, Lady Houston, o milionară britanică, fostă dansatoare de cabaret, a finanțat " Zborul
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
o încercare de a plasa acolo un steag al Regatului Unit. La primele încercări, cum au fost cele ale lui Bruce din anii 1920s și cele două tentative eșuate ale lui Hugh Ruttledge din 1933 și 1936, s-a încercat ascensiunea pe munte dinspre Tibet, pe versantul nordic. Accesul dinspre nord a fost închis însă pentru expedițiile occidentale în 1950, după ce China a preluat controlul asupra Tibetului. În 1950, Bill Tilman și un grup restrâns, în care se aflau și Charles
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
Nepalului) a primit din partea Regatului Unit Medalia George. Hunt a fost făcut mai târziu life peer, iar Hillary a devenit membri fondator al Ordinului Noii Zeelande. În 8 mai 1978, Reinhold Messner (Italia) și Peter Habeler (Austria) au realizat prima ascensiune fără tuburi de oxigen, pe traseul de pe creasta de sud-est. În 20 august 1980, Messner a devenit primul care a ajuns singur pe vârf, fără tuburi de oxigen sau susținere, pe traseul nord-vestic, mai dificil, pe Pasul Nordic și pe
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
încercând să coboare de pe vârf, cel mai mare număr de victime într-un singur an din istoria Everestului. Opt dintre ei au murit doar în 11 mai. Dezastrul a fost puternic mediatizat și a ridicat semne de întrebare privind comercializarea ascensiunilor pe Everest. Ziaristul Jon Krakauer, pentru revista "Outside" magazine, a făcut parte dintr-unul din grupurile afectate, publicând ulterior bestsellerul "Into Thin Air" în care și-a relatat experiența. Anatoli Bukreev, un ghid care s-a simțit atacat de cartea
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
Telecom aflat lângă Tabăra de Bază furnizează comunicații până pe vârful muntelui. Cea mai tânără persoană care a urcat vreodată pe Everest este americanul Jordan Romero, care a ajuns pe vârf în mai 2010 la vârsta de 13 ani. Recordul celor mai multe ascensiuni îl deține Apa Sherpa, care a urcat în mai 2010 pentru a douăzecea oară. Cea mai rapidă ascensiune pe creasta de nord a fost realizată în 2007 de alpinistul austriac Christian Stangl, care a avut nevoie de 16 ore și
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
vreodată pe Everest este americanul Jordan Romero, care a ajuns pe vârf în mai 2010 la vârsta de 13 ani. Recordul celor mai multe ascensiuni îl deține Apa Sherpa, care a urcat în mai 2010 pentru a douăzecea oară. Cea mai rapidă ascensiune pe creasta de nord a fost realizată în 2007 de alpinistul austriac Christian Stangl, care a avut nevoie de 16 ore și 42 de minute pentru a parcurge cei de la Tabăra III până la vârf, depășind recordul de 17 ore al
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
de 16 ore și 42 de minute pentru a parcurge cei de la Tabăra III până la vârf, depășind recordul de 17 ore al italianului Hans Kammerlander, record stabilit în 1996. Ambii au urcat singuri, fără tuburi de oxigen. Cea mai rapidă ascensiune cu tuburi de oxigen pe creasta de sud a fost a șerpașului nepalez Pemba Dorjie în 2004, în 8 ore și 10 minute pentru traseul de . Cea mai rapidă ascensiune fără tuburi de oxigen pe creasta de sud-est a fost
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
au urcat singuri, fără tuburi de oxigen. Cea mai rapidă ascensiune cu tuburi de oxigen pe creasta de sud a fost a șerpașului nepalez Pemba Dorjie în 2004, în 8 ore și 10 minute pentru traseul de . Cea mai rapidă ascensiune fără tuburi de oxigen pe creasta de sud-est a fost realizată de francezul Marc Batard în 22 ore și 30 de minute în 1988. Cel mai în vârstă alpinist care a ajuns pe Everest este Min Bahadur Sherchan, care a
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
mării, acesta este de regulă între 98% și 99%, dar în Tabăra de Bază acesta a scăzut la 85-87%. Probele de sânge recoltate în vârf au indicat niveluri foarte scăzute de oxigen. Lipsa de oxigen, extenuarea, frigul extrem și pericolele ascensiunii contribuie toate la gradul de periculozitate al muntelui. Oamenii care mor în timpul ascensiunii sunt de obicei lăsați în urmă. Aproximativ 150 de cadavre nu au fost recuperate. De multe ori, cadavrele sunt vizibile de pe traseele obișnuite de ascensiune. Există și
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
Bază acesta a scăzut la 85-87%. Probele de sânge recoltate în vârf au indicat niveluri foarte scăzute de oxigen. Lipsa de oxigen, extenuarea, frigul extrem și pericolele ascensiunii contribuie toate la gradul de periculozitate al muntelui. Oamenii care mor în timpul ascensiunii sunt de obicei lăsați în urmă. Aproximativ 150 de cadavre nu au fost recuperate. De multe ori, cadavrele sunt vizibile de pe traseele obișnuite de ascensiune. Există și un fenomen periculos, însă, care nu pune în pericol viața oamenilor pe Everest
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
și pericolele ascensiunii contribuie toate la gradul de periculozitate al muntelui. Oamenii care mor în timpul ascensiunii sunt de obicei lăsați în urmă. Aproximativ 150 de cadavre nu au fost recuperate. De multe ori, cadavrele sunt vizibile de pe traseele obișnuite de ascensiune. Există și un fenomen periculos, însă, care nu pune în pericol viața oamenilor pe Everest — trăsnetul. Trăsnetele nu lovesc pe Everest. Sistemele NASA de detecție a trăsnetelor înregistrează numeroase trăsnete în Podișul Tibet, dar nu și în Munții Himalaya, de la
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
au folosit măști de oxigen. În următorii douăzeci și cinci de ani, tuburile de oxigen deveniseră echipament standard la orice tentativă. Reinhold Messner a fost primul care a încălcat tradiția tuburilor de oxigen și, în 1978, împreună cu Peter Habeler, a realizat prima ascensiune reușită fără ele. Deși a fost criticat, sugerându-se că ar fi folosit mini-sticle cu oxigen — ceea ce Messner a negat — Messner a urcat apoi pe vârf singur, fără oxigen suplimentar și fără cărăuși sau partener, pe traseul nord-vestic, mai dificil
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
tuburile de oxigen s-a intensificat după dezastrul din 1996. Prin cartea lui, "Into Thin Air" (1997), Jon Krakauer a criticat utilizarea tuburilor de oxigen. Krakauer a scris că utilizarea tuburilor de oxigen permite unor alpiniști, altfel nepregătiți, să încerce ascensiunea vârfului, conducând la situații periculoase și morți. Dezastrul din 11 mai 1996 a fost parțial cauzat de numărul foarte mare de alpiniști (34 în acea zi) care încercau să urce, cauzând aglomerație la Treapta Hillary și întârziind pe ceilalți, dintre
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
deranja asta.” Unii alpiniști au raportat furturi din provizii, furturi care le pun viețile în pericol. Vitor Negrete, primul brazilian care a urcat pe Everest fără oxigen, și care făcea parte din grupul lui David Sharp, a murit în timpul unei ascensiuni, și furturile din tabăra sa de la mare altitudine au contribuit la aceasta. În plus față de furturi, cartea lui Michael Kodas "High Crimes", lansată în 2008 descrie lipsa de etică a unor șerpași și călăuze, prostituție și jocuri de noroc la
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
importante cluburi de fotbal din oraș sunt CFR 1907 Cluj și U Cluj. Clubul feroviar, cel mai vechi club de fotbal încă existent din Romania (înființat în 1907), găzduit pe Stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, este cunoscut la nivel european datorită ascensiunii acestuia în perioada 2003-2013. Printre rezultatele importante ale acestui club, se află câștigarea Ligii I în 2008, 2010 și 2012 și a Cupei României în 2008, 2009, 2010 și 2016 și trei participări în Liga Campionilor UEFA în sezoanele 2008
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
de fotbal al României în sezonul 1932-1933, câștigarea Cupei României în 1964-1965, optimile de finală în Cupa Cupelor Europene (1965-1966) și turul I al Cupei UEFA. Unul din antrenorii legendari ai echipei U Cluj a fost Ștefan Kovács. Pe fondul ascensiunii CFR Cluj din anii recenți și promovării ambelor echipe în Liga I, rivalitatea dintre cele doua echipe a crescut, meciurile dintre cele două echipe fiind adevărate derby-uri care nu de puține ori au generat tensiuni în tribune, în afara stadionului sau
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Dar Agrippa a murit în 12 i.e.n., iar Augustus s-a simțit nevoit să o dea în căsătorie pe Iulia cu Tiberius anul următor. Dar din cauza neînțelegerilor cu Iulia, Tiberius s-a autoexilat pe insula Rhodos. Caius și-a continuat ascensiunea politică, devenind consul în anul 1, plecând în Siria, reafirmând autoritatea română în Armenia. Ulterior, Caius și cu Lucius au murit. În anul 4, Augustus l-a adoptat pe Tiberius, odată cu Agrippa Postumus, ultimul sau nepot rămas în viață. Tiberius
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
954, când Edred l-a înfrânt pe Eric Bloodaxe și a devenit Regele Angliei. În 1016, Anglia a fost cucerită de regele danez Canute cel Mare și a devenit centru guvernamental pentru imperiul său, care a durat foarte puțin. Odată cu ascensiunea lui Edward Confesorul, moștenitor al dinastiei engleze autohtone, în 1402, Anglia a devenit din nou un regat separat. Legăturile și natura sa au fost total schimbate după Cucerirea Normandă din 1066. Cele câteva sute de ani ce au urmat au
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
Named Deșire) este o piesă scrisă de autorul american Tennessee Williams. Intrigă piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudista, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți. "Un tramvai ... " a apărut la scurt timp după primul succes cu adevarat mare a lui Williams, "Menajeria de sticlă" ("The Glass Menagerie", în engleză) din 1945. Deși Williams a continuat să scrie piese până în anii 1980, nici una
Un tramvai numit dorință () [Corola-website/Science/301415_a_302744]